Articol de Ioana Mihalcea - Publicat joi, 10 august 2023 18:06 / Actualizat joi, 10 august 2023 19:07
Rui Gregório, 54 de ani, fost fotbalist în prima ligă portugheză, apoi antrenor, director tehnic și un adevărat globetrotter, a vorbit cu Gazeta despre cariera fiului său, Gonçalo Gregório (28), atacant la Dinamo.
Gregório Senior descrie începuturile lui Gonçalo, cum a fost prima experiență a lui în străinătate, de ce a ales Dinamo și în ce stil de joc se simte cel mai bine.
Rui Gregório: „În altă parte nu e pasiunea de la Dinamo”
- Cum s-a adaptat Gonçalo în România până acum?
- E fericit, mulțumit de cum îl tratează clubul, vorbesc mereu cu el și e foarte bine.
- De ce România și de ce Dinamo?
- A fost alegerea lui, a avut mai multe oferte, dar numele echipei a fost foarte important, chiar dacă Dinamo a jucat în liga a doua sezonul trecut și abia ce a promovat anul acesta. Mai ales fanii sunt foarte importanți pentru el, îi place să joace într-o atmosferă bună. Dinamo e un club mare și el știa asta. Sunt 4-5 echipe în România cunoscute și în străinătate, iar Dinamo e una dintre ele. E recunoscută pentru fani, pentru trofee. El aștepta o astfel de ofertă, de la o echipă mare, cu istoria și fanii lui Dinamo. Putea merge în Asia, unde erau mai mulți bani, dar acolo nu e atmosferă, nu e pasiune cum e în România, la Dinamo. Ia mai puțini bani ca în Asia, dar își urmează visul.
Când fanii au această pasiune pentru club, te pot ajuta enorm, pot fi al 12-lea jucător. Dar și fotbaliștii trebuie să-și îndeplinească rolul, pentru ca fanii să fie mândri de ei
Rui Gregório
- Cum au decurs discuțiile cu Dinamo? Era perioada în care interdicția la transferuri era încă activă.
- Gonçalo știa despre problemele financiare. Fratele lui, Tomás, e avocat la Lisabona și s-a informat legat ce s-a întâmplat anterior la club. A vorbit cu oamenii de la Dinamo, iar aceștia i-au dat încredere, sunt oameni serioși. Au ridicat interdicția, Gonçalo și-a urmat instinctul și a semnat, cu ajutorul fratelui lui. Cred că toată lumea de la club trebuie să aibă încredere în conducători, fără încredere nu poți trăi în pace, nu poți avea liniște. Gonçalo are această încredere în acționari, în staff și de aceea a venit la Dinamo.
- Poate fi Gonçalo golgeterul de care Dinamo are nevoie?
- Eu așa cred. Sper să înscrie multe goluri, să dea înapoi încrederea care i se acordă de către antrenor și staff, dragostea fanilor. Cu multă muncă și cu calitățile lui, sper că va reuși, are această mentalitate de marcator. Antrenorul vorbește mai multe limbi străine, dialoghează cu Gonçalo în portugheză și asta e foarte important, comunică rapid și ușor cu el. Asta îl va ajuta să dea maximum, la fel ca și colegii lui, și să aibă un sezon bun.
VIDEO Golul lui Gonçalo Gregório în derby-ul cu FCSB, 1-2
„Jocul devine mai rapid și oarecum «nebun» în Liga 1 după pauză”
- Stilul lui Dinamo, bazat pe posesie, e potrivit pentru un jucător precum Gonçalo?
- Da, lui Gonçalo îi place să aibă mingea, să joace ca număr 9, e un număr 9 tipic, dar uneori coboară și între linii să-și ia mingea și să joace cu benzile, cu mijlocașii, apoi revine în careu. Îi place să simtă că e implicat în joc, nu să stea izolat în față și să aștepte centrări. Vrea să participe la toate momentele jocului, e una dintre cele mai importante calități ale lui. Eu cunosc campionatul din România și are un lucru particular: în repriza a doua jocul se rupe puțin, apar multe tranziții, contraatacuri, după 50-55 de minute jocul devine mai rapid și oarecum «nebun», ceea ce iar e bine pentru Gonçalo. El poate pune și alți colegi pe contraatac, poate da și ultima pasă. E bun pe jocul de posesie, dar și pe cel de tranziție.
- Deși ați fost fundaș, l-ați încurajat să devină atacant…
- Au fost două-trei situații care m-au făcut să cred că poate deveni un bun atacant. Finaliza bine, se uita la poartă, șuta puternic, dar și plasat. Și asta e greu de găsit, de obicei doar se șutează puternic și atât. El știe unde să plaseze mingea, în ce colț. În tinerețea mea am început ca atacant. Eram rapid, am 1,90m, iar la 13 ani un antrenor m-a pus fundaș central, pentru că eram înalt și așa se întâmplă de obicei. Eram timid, n-am zis nimic, dar visul meu era să fiu vârf sau număr 10 sau bandă, aveam calitățile pentru asta, cred. Un antrenor a încercat să facă același lucru cu Gonçalo și i-am zis «Te rog, nu face aceeași greșeală ca mine. Eu eram timid, am acceptat ce mi-au zis. Spune-i că vrei să fii atacant, nu te muta în apărare!». I-a spus, iar antrenorul l-a ascultat. Acel antrenor, după vreo 10 ani, a devenit întâmplător secundul meu și chiar am vorbit despre asta. I-a zis «Vreau să rămân pe poziția mea!». A avut personalitatea pe care eu nu am avut-o. Mi-am petrecut cariera ca fundaș central și n-am vrut ca fiul meu să repete situația. Părinții mei nu mi-au putut spune cum să procedez, mă duceam singur la antrenamente, dar la Gonçalo situația a fost diferită și i-am putut da acest sfat.
FOTO Rui Gregório și fii săi, Gonçalo și Tomás (Arhivă personală)
- A fost inspirat de dumneavoastră să devină fotbalist?
- Copiii mei mă urmăreau pe stadion când eram jucător, dar noi, ca părinți, am fi preferat să facă altceva, încercam să evităm să avem doar fotbal acasă. Dar când Gonçalo avea 7 ani, iar fratele lui, Tomás, 8, le-am cumpărat niște echipamente cu Estoril și au ținut neapărat să meargă la fotbal acolo. Tomás s-a oprit la 18 ani pentru că a vrut să facă Dreptul, iar Gonçalo a vrut să continue. Ne-a rugat pe mine și soția mea să mai facă fotbal măcar 3-4 ani și apoi va merge din nou la universitate. Și-a suspendat cursurile după ce a fost admis, am plătit facultatea dar n-a mers nicio zi, a terminat doar liceul și a început să călătorească prin țară cu fotbalul.
- Într-o familie de foști și actuali fotbaliști se vorbește nonstop despre fotbal?
- Da, vorbim mult despre fotbal. Am un grup de WhatsApp cu Gonçalo și Tomás, pentru că trăim departe unii de alții și trebuie să rămânem conectați. Fotbalul e mereu subiect de discuție, dar și viața, cum ne adaptăm la ce avem de făcut, cum profităm de fiecare zi, cum ne înțelegem cu cei din jur. Uneori discutăm constructiv, alteori, știți cum sunt copiii, îmi spun că sunt bătrân - deși nu e adevărat! :D -, că nu se mai aplică ce știu eu, dar eu le spun ce cred și în majoritatea timpului mă ascultă. Și eu am multe de învățat de la ei, cu siguranță. Sunt copii buni, liniștiți.
FOTO Gonçalo și Tomás Gregório (Arhivă personală)
- Cum e Gonçalo în timpul liber?
- Gonçalo petrece mult timp acasă, se odihnește, gătește - una dintre pasiunile lui, are un pian aici, în Portugalia, dar nu l-a putut lua, a învățat singur să cânte la el. Citește mult, urmărește filme, seriale. Trebuie să-și economisească energia, să se odihnească după antrenamente, să mănânce bine, nu poate ieși toată ziua prin oraș. E imposibil. Trebuie să găsească niște pasiuni spirituale sau artistice, care să-i aducă stabilitatea interioară.
În Polonia, Gonçalo Gregório a stat 3 luni pe bară
- Dinamo e a doua experiență în străinătate pentru el, cum a fost prima, în Polonia?
- Problema a fost că a mers acolo când începuse pandemia, a făcut covid, a fost pozitiv o lună și jumătate. Nu putea ieși din casă pentru că nu era testul negativ. Apoi s-a accidentat și a mai stat o lună și jumătate. Abia după 3 luni și-a revenit și ulterior a fost o experiență mai plăcută. După a decis să revină în Portugalia pentru că a avut șansa de a juca acasă și era mai bine în acel moment, ca să evolueze ca om și ca fotbalist.
FOTO Gonçalo Gregório în tricoul polonezilor de la Zagłębie Sosnowiec
- Urmăriți meciurile online, aveți de gând să veniți să vedeți Dinamo și live?
- Văd toate meciurile lui Dinamo pe internet. Chiar ieri m-a întrebat Gonçalo când vom merge eu sau Tomás să-l vedem, la București. Trebuie să mă organizez și cu munca, dar chiar vreau să petrec câteva zile cu el, să văd meciuri de fotbal. E într-un oraș frumos și vreau să văd pe unde se plimbă, unde mănâncă, să cunosc cultura locală.
- Veți discuta și cu Ovidiu Burcă, de la antrenor la antrenor?
- Nu m-am amestecat niciodată în munca antrenorilor lui Gonçalo, nu e treaba mea să dau indicații tactice sau de alt fel. Ei lucrează zilnic cu el și știu ce au de făcut, eu nu sunt acolo, cu ei. Ar fi frumos să-l cunosc pe Ovidiu Burcă, să-l salut, să-i urez succes. Am căutat informații despre el pe internet și mi-a plăcut ce am citit. Cu toții sperăm să aibă un sezon reușit și să termine pe un loc cât mai bun.
- Spuneți-mi despre aventurile dumneavoastră ca antrenor și director tehnic. Ca jucător ați evoluat doar în Portugalia, dar după retragere ați mers în foarte multe locuri.
- Am început în 2010 să lucrez pe zona tehnică, antrenor sau director tehnic, am fost întâi în Angola. E țara în care m-am născut și mereu am simțit o conexiune puternică cu Africa. A fost o ocazie bună să revin acolo. Părinții mei sunt portughezi, dar eu m-am născut în Angola, o fostă colonie portugheză, și am trăit acolo până la 10 ani. Am mers să lucrez și în India, în Arabia Saudită, Scoția, Cipru, Ghana. Îmi place mult să călătoresc, să cunosc locuri și oameni noi. Zona mea de lucru e reprezentată de aceste 3 continente, Europa, Asia și Africa. În viitor va fi la fel, tot pe undeva pe acolo voi merge. Am venit în Portugalia acum o săptămână, în vacanță, acum vreau să văd ce opțiuni am.
FOTO Rui Gregório
DINAMO. Goncalo Gregorio, despre ce l-a atras la România și rivalitățile „câinilor roșii”: „Știu că se dă totul pe teren, iar orașul se blochează”
)
)
)
)
)
)
)
)
