Articol de Cristi Preda (foto), Cătălin Stroia, Valentin David (video) - Publicat luni, 14 noiembrie 2022 11:54 / Actualizat luni, 14 noiembrie 2022 13:13
Ioan „Mache” Mihai (77 de ani), primul lider al fanilor rapidiști, vorbește despre cântecele galeriei compuse în tren între deplasări, despre scenografiile inedite și spune de unde vine cu adevărat porecla „câinii roșii” dată dinamoviștilor.
Nea Mache a urcat pe aceleași scene cu Alexandru Arșinel sau Anda Călugăreanu și a fost arestat de Securitate în regimul Ceaușescu pentru că spunea bancuri politice.
30 octombrie 2022. Stadionul Giulești. 13.000 de spectatori transformă arena din Grant într-un vulcan. Pe margine, cu lacrimi în ochi, tremurând de emoție și cu un fular alb-vișiniu în mână, ținut deasupra capului, e nea Mache. Așa îl cunoaște toată lumea din Giulești. Cartierul în care s-a născut.
Înregistrează-te sau intră în contul tău pentru a fi parte din comunitatea noastră și pentru a accesa beneficiile.
- Ai o experiență personalizată, în funcție de preferințe
- Poți intra în conversație prin intermediul comentariilor
- Participi la concursuri cu premii spectaculoase
- Ai acces la newslettere și recomandări personale
- TOTUL E 100% GRATUIT
În acte e Ioan Mihai și a ajuns de curând la 76 de ani. E primul lider al galeriei giuleștene și fost actor la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, unde a jucat pe aceleași scene cu Alexandru Arșinel, Stela Popescu sau Anda Călugăreanu. Mache a fost adus la stadion în semn de recunoștință pentru toți anii în care a condus galeria, acum mai bine de cinci decenii.
„Mache, Giuleștiul te salută” a fost mesajul crainicului în bătăile a mii și mii de palme care nu s-au oprit minute bune. Într-un scaun cu rotile, nea Mache s-a ridicat emoționat, și-a dat șapca jos, a făcut o plecăciune generoasă în fața ultrașilor din peluză.
Iar fanii au pornit recitalul! Ca pe vremurile în care nea Mache, ca un adevărat toreador, dădea semnalul asaltului giuleștean! „Un salut din vechea Troie, pentru faima lui Dan Coe”. „Ahooeee!”.
A fost momentul în care Mache a izbucnit în lacrimi ca un copil! A simțit emoțiile de odinioară trăite din galeria pe care chiar el a înființat-o după titlul din 1967. Atunci când s-a plecat pe jos de la Ploiești până la București, iar liniștea fiecărui sat a fost spartă de bucuria miilor de fani giuleșteni.
- Domnule Ioan, cum au fost momentele din Giulești de la meciul cu CFR pentru dumneavoastră?
- Pfff! Copleșitoare. Când am văzut femeile și copiii cum cântau am început să plâng. N-am putut să mă abțin. Așa am simțit, nu a fost nimic regizat. Nu mă gândeam niciodată că o să se întâmple așa ceva. Galeria a fost fabuloasă, colosală, unică! Băieții mi-au făcut cea mai frumoasă seară din viața mea și le mulțumesc. Au avut mare grijă de mine.
- Cum a început povestea dumneavoastră de iubire cu Rapidul?
- E o poveste cam lungă. Tata a fost un rapidist bolnav și m-a dus la meci pe Giulești în 1949, când nici nu împlinisem trei ani. Nu înțelegeam nimic, dar mi-a plăcut că lumea striga și se bucura. Cu anii, m-au ținut în brațe mulți jucători, Ștefan Filotti, Nae Georgescu, Dan Coe. Erau în relații bune bune cu tata și mi-a intrat în sânge pasiunea pentru Rapid.
- Anii au trecut și a venit momentul special din 1967.
- Atunci mă eliberasem din armată. Un vecin de pe stradă avea o motocicletă Jawa și am decis să mergem împreună la Ploiești. Atunci am luat primul campionat și ne-am întors pe jos cu gașcă mare. Pe stadioane se striga, dar totul era haotic. Așa că m-am gândit că trebuie să ne organizăm și să fim altceva. Am început să scriu pe melodii cunoscute cântece pentru Rapid.
- E adevărat că scandarea „S-a strâns astăzi în tribună galeria cea mai bună” vă aparține?
- Așa este. A fost scrisă în trenul care ne aducea de la Brașov spre București. Jucătorii erau la clasa întâi, iar noi la bou-vagon (n.r. - vagon necompartimentat, incomod, aflat în componența trenurilor personale și a celor care circulă pe distanțe scurte). Eram peste 3.000 la meciul ăla! Pe vremea aia se băteau nașii CFR-ului care să fie pe trenuri când pleacă Rapidul în provincie. Să ia și ei o șpagă! După ce l-am scris am trimis un băiat să-l aducă la noi pe Motroc, care era antrenor. A fost primul căruia i l-am cântat.
- Și cum a reacționat?
- A avut două perle de lacrimi sub ochi! Apoi am continuat și am scris pe Marșul Triumfal din Aida, „Rapid, clubul nostru drag, ce mult te iubim. La bine la rău, fluturăm steagul alb-vișiniu”. Dar și pe „Corul Vânătorilor”. Să vă mai zic ceva, că atunci nu existau ca acum tricouri, fulare.
Ioan „Mache” Mihai, fost lider de galerie la Rapid: „Am făcut prima scenografie din fotbalul românesc”
- Și ce-ați făcut?
- Era iarnă. Țin minte că am cumpărat un fel de maiouri albe, pe care le-am tras peste hainele noastre închise la culoare. Așa erau hainele pe vremea aia, nu colorate... Am făcut un „R” imens din oameni în tribuna unde stătea galeria. Practic am făcut prima scenografie din fotbalul românesc!
- Dumneavoastră ați fost și actor. N-ați avut niciodată probleme cu vocea după meciuri și deplasări?
- Oho! Mi-am stricat vocea de multe ori. Am avut un prieten, Cristi Barbă, care venea să mă înlocuiască, dar după câteva luni a fugit în RFG. Apoi, la un moment dat, ne-am trezit cu Mincea „Geamgiul”, care și-a făcut bine treaba, chiar dacă nu era prea inventiv el. Dar s-a zbătut mult pentru Rapid. Dumnezeu să-l ierte!
- Care a fost cea mai grea deplasare a dumneavoastră?
- La Ploiești, când ne-au sudat ușile de la mașini. Unii dintre noi am fost nevoiți să spargem luneta, să intrăm pe acolo ca să putem să plecăm spre casă. Apoi i-am pedepsit cu bețele de chibrit.
- Celebra poveste când au măsurat podul Grant.
- I-am prins pe cei din galeria Petrolului la un meci. Unii au reușit să scape, iar pe cei care au rămas i-am pus să măsoare podul Grant cu bețe de chibrit, în genunchi.
- Ați avut așa mulți bani să luați sute de cutii?
- De unde?! Le-am dat câte un băț la fiecare și începeau să măsoare pe rând. Hahaha! Tot o deplasare interesantă am avut cu Tractorul Brașov în Divizia B.
Trebuie să recunosc că Hagi a fost un jucător foarte bun, dar nu peste Nichi (n.r. - Dumitriu) sau Dobrin, care au avut ghinionul să nu plece în afară și să nu fie ceva mai recunoscuți.
- Ioan „Mache” Mihai
Ioan „Mache” Mihai: „Denumirea de «câinii roșii» îmi aparține! De la câinii comuniști”
- Ce s-a mai întâmplat atunci?
- Miliția căuta să ne facă rău, să ne întărâte, ca să poată să ne ia la omor. Ei erau 20-30 la stadion și aveau câini. Atunci eu le-am zis „câinii roșii”. Câinii comuniști, adică! Nici vorbă de povestea cu frații Nunweiller care erau roșcați la păr. Nu, frate, eu le-am zis! Eu am fost îndoctrinat de tata, care fusese ofițer în armata regală, să fiu anticomunist de mic! Fiind Scorpion ca Regele Mihai, mi-a pus numele lui pentru că-l iubea. Când auzeam de comuniști mi se întuneca privirea.
- Haideți să ne întoarcem la meciul de la Brașov.
- Milițienii au pus mâna pe un coleg de-ai noștri, poreclit Lili, care avea o unghieră, cu care se scobea la mâna. L-au luat, l-au băgat într-un ARO de poliție ca să-l ducă la secție. Atunci, noi cei din galerie, le-am ridicat mașina de mergeau roțile în gol. „Doar la ordinul meu dați drumul mașinii!”, le-am spus. Lili a coborât, dar atunci un milițian a venit să-mi dea un pumn în figură. Noroc cu câinele, care l-a încurcat la picioare și a căzut într-o mare baltă.
- Dar povestea meciului de la Sinaia care e?
- La meci era un singur milițian, care cred că era și băut. S-a luat de-ai noștri, dar l-au înconjurat ca la rugby. Când a ieșit el din meleu, mai era doar în chiloți! Nu mai avea nici armă, nimic, nimic! Am avut multe aventuri, dar multe nu se pot spune. Am avut pasiune, dar multă nebunie! Eu am o vorbă: „Cine nu a făcut o nebunie moare prost”.
Să vă zic una! La un meci de Cupă, arbitru era doctorul Igna din Cluj. A ținut partida încă 20 și ceva de minute în plus ca să primească Rapidul gol și să intrăm în prelungiri. Acolo am pierdut până la urmă.
- Ioan „Mache” Mihai
Ioan „Mache” Mihai: „M-au arestat că spuneam bancuri politice”
- Mi-ați spus că pasiunea pentru Rapid ați luat-o de la tatăl dumneavoastră...
- Aoleu, stai așa. Am o amintire... Pe 2 septembrie 1979, tot la meciul cu Petrolul. La ora 11 am fost pe stadion și am dirijat galeria Rapidului, iar la ora trei l-am îngropat pe tata. Dacă ar fi știut ce-am făcut sigur nu s-ar fi supărat, pentru că era prea rapidist!
- Galeria Rapidului e înfrățită cu cea a lui Poli. Cea a lui Dinamo cu U Cluj. Cum se făceau legăturile astea?
- Mi-ați ridicat-o la fileu! Mă uit acum cum U Cluj e înfrățită cu Dinamo. Mă tată! Comuniștii au împușcat, chinuit, arestat și torturat o mulțime de studenți. Cum să țineți cu Dinamo dacă ei erau criminali? Pe mine m-au arestat în noiembrie 1988!
- De ce?
- Pentru că spuneam bancuri politice, făcute în casa lui Puiu Maximilian, soțul Stelei Popescu. Era interzis să spui așa ceva și mi-au făcut dosar de urmărire individuală. Îl am și-acum prin casă pe aici... Motivul era că-l imitam pe Ceaușescu la petreceri private. M-au urmărit, au pus ochii pe mine și m-au luat. Atunci am dobândit diabetul, m-au nenorocit pe viață.
- Și când v-au eliberat din arest?
- În martie '89. După Revoluție l-am întâlnit la un restaurant pe colonelul Anița, care conducea Securitatea și stătea la câteva blocuri mai încolo de mine. S-a topit când m-a văzut! „Să trăiți, domn' Mache”. Atunci m-a luat nebuneala! „Acum sunt domnul Mache? Dar când dădeai ordine împotriva mea?”. „Eram controlați și trebuia să facem...”. M-au ținut să nu-l bat!
Ioan „Mache” Mihai: „Făceam multe nebunii cu jucătorii”
- Se pare că i-ați deranjat destul de rău pe cei din sistem.
- Oho! Atunci când intram pe stadioane, pe „Republicii”, „23 August” sau Giulești, galeria îmi scanda numele. Atunci aveai voie să scandezi un singur nume. Ceaușescu! El trebuie venerat.
- Fiind actor, bănuiesc că ați avut o relație specială cu jucătorii.
- La șprițuri! Ieșeam cu Alexandru Grigoraș, Marin Stelian, Rică Răducanu, care era de la mine din cartier, din Regie. Nevasta lui mi-a fost colegă de bancă în liceu, Ani Dumitru. Mă cunoșteau mulți, de la Nichi Dumitriu, Ion Ionescu, Codreanu, Năsturescu. Multe amintiri cu ei, dar nu le pot spune. Făceam multe nebunii. Ne permiteam atunci pentru că aveam și cu ce, și cu cine.
- Ce vis mai aveți acum, la 77 de ani?
- Sper să mai apuc încă un titlu al Rapidului și după aceea «nani». Să-mi vină viza și să mă ușchesc. Pot să mor liniștit!
Îmi aduc aminte că la un meci Nichi Dumitriu i-a driblat pe frații Anton și Dumitru Munteanu, de la Petrolul, atât de tare că au ajuns pe pista din afara terenului și nu mai vedeau mingea.
- Ioan „Mache” Mihai
Citește mai multe știri din Liga 1:
Mititelu, decepționat de eșec: „E incredibil ce se întâmplă! Cei de la FCSB au câștigat nemeritat”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
