Articol de Dan Udrea, Remus Răureanu - Publicat luni, 28 septembrie 2020 11:01 / Actualizat luni, 28 septembrie 2020 12:29
INTERVIU. Ion Crăciunescu, fostul mare arbitru român, care a împlinit ieri 70 de ani, a acordat un interviu amplu "Gazetei Sporturilor". Crăciunescu a rememorat cariera de fotbalist, dar mai ales pe cea de arbitru, din care a fost la un pas să fie exclus, în urma unei anchete din 1981, comandată de fostul președinte al lui Dinamo
- Pentru cei care nu v-au văzut niciodată arbitrând, ce le ziceți, ce fel de arbitru a fost Ion Crăciunescu?
- Grea întrebare. Cred că am fost un arbitru care nu prea a fost dorit de echipele care evoluau acasă. Și am și exemple: Jean Pădureanu mi-a zis: "O să mă zbat să te iau în deplasare, însă acasă la mine nu o să arbitrezi!".
- Și l-ați arbitrat acasă?
- O dată sau de două ori îl arbitrasem la Bistrița, înainte de discuția asta de care v-am zis. Pădureanu mi-a spus franc în față și de atunci n-am mai fost la Bistrița. Și le-aș mai zice oamenilor care nu m-au văzut arbitrând că am fost format de o școală formidabilă de arbitraj. A avut cine să ne învețe. Mentor mi-a fost George N. Gherghe. Nu știu nici dacă peste 100 de ani se mai naște așa un profesor de arbitraj. Excepțional! Și alții, Romică Stâncan, Chiriac Manușaride, Dinulescu, doctorul Ghemigean.
"Eram căpitan într-o echipă formidabilă"
- La cariera de jucător de ce ați renunțat?
- S-a rupt brusc! La 18 ani am fost selecționat în lotul de juniori, am fost într-un cantonament la Piatra Neamț. Eram mijlocaș și eram văzut ca fiind de mare perspectivă. La Craiova, mijlocași jucau Strâmbeanu cu Ivan, erau fabuloși. Nici Pele dacă venea nu-i putea scoate din echipă. După juniorat, am mers la tineret, n-am putut să pătrund în fața celor doi. Am plecat la Lugoj, am jucat un an în Divizia B, la Vulturii Textila Lugoj. Acolo m-am accidentat, după care m-a luat Dumitru Dragomir și m-a dus la Râmnicu Vâlcea. Jucasem cu Mitică la tineret, la Craiova, mă știa. La Vâlcea am fost titular și într-un meci cu CFR, în Cupă, m-am accidentat grav, ruptură cu smulgere de ligamente. N-am prins finala Cupei României, am plâns de-am rupt! Apoi, cu Cupa m-am pozat și eu, dar am suferit că am ratat finala. Apoi am plecat iarăși la Craiova, la tineret, dacă vă dau numele celor care formau atunci echipa mică a Craiovei... pfff... incredibil, incredibil!
- Ce echipă?
- Boldici portar. Negrilă, Ungureanu fundași pe benzi. Costică Ștefănescu plus unu' Ștefan, de la Balș, stoperi. Apoi, la mijloc, Donose, Ilie Balaci și fratele lui Boldici. În față erau Pițurcă, Cămătaru, Cârțu. Și eu eram căpitan de echipă. Bine, luasem banderola fiindcă eram mai mare decât ei ca vârstă, nu că eram mai bun. Echipă senzațională! Însă am revenit la Vâlcea, nu puteam să stau la Craiova, am zis să joc în Divizia C. Și, aici, într-un meci mi s-a întâmplat ceva îngrozitor.
"La testele fizice eram cel mai bun din Europa"
- Adică?
- Mi-a tras unul un șut de m-a lăsat mort. Era un arbitru din Târgu Jiu, nu o să-l uit toată viața mea! Arbitrul ăla mi-a fost și bine, dar și rău. Nu i-a dat nici galben celui care m-a accidentat. M-am sculat de jos, l-am înjurat de nu mă mai opream, ce era la gura mea... M-a dat afară și din acel moment mi-am jurat că mă fac arbitru! M-am dus la Școala de Arbitri din Vâlcea și norocul meu cel mare a fost că la un curs centralizat, eram peste 200 de arbitri, domnul Gherghe conducea. La el, teoria era element esențial. M-a ridicat în picioare: "Cine e Ion Crăciunescu?". Am ridicat mâna, m-am ridicat și m-a întrebat: "Ai jucat fotbal?". I-am zis că da, după care mi-a zis așa: "Felicitări, domnule Crăciunescu!". Nu folosea tovarășe, deși eram în comunism, se adresa cu domnule. De atunci, am început să urc, dar niciodată n-am promovat la excepțional, am dat mereu examen. Când a fost testul pentru accesul în prima ligă, eram 49 de arbitri pe 7 locuri și am intrat primul. La testele fizice, mai ales la cele scurte, 400, 200 metri, eram cel mai bun, chiar și în Europa eram primul! Testul Cooper nu-mi plăcea, făceam 3.200-3.400, dar nu-mi plăcea.
- Ce arbitru ați avut ca model?
- Pe Igna. De copiat sută la sută, un profesionist adevărat! N-am văzut un om ca el. N-aveai voie mai mult de un pahar de vin sau de bere la masă. De la el am luat și punctualitatea. Nu exista să întârzii. Dacă nu erai la ora stabilită, pleca fără tine, chiar și la meci.
1984a fost anul în care Crăciunescu a arbitrat primul meci internaţional: Austria Viena - Tatabanya
7 trofeede cel mai bun arbitru român al anului a strâns Crăciunescu
"Cine aia a mă-tii ești, de stai cu steagul numai pe sus?"
- Rainea?
- Cu el am debutat la Liga 1, la un Corvinul - Dinamo, am fost unul dintre tușieri. După meci, am avut o altercație cu cineva... care mi-a zis, să-mi iertați expresia, "Tu cine aia a mă-tii ești, de stai numai cu steagul sus, îți curge cumva sânge din nas?". Era un civil. Și am reacționat "Dar tu cine aia a mă-tii ești, de mă înjuri pe mine?". Și el mi-a zis apoi "Lasă că o să vezi tu cine sunt eu!". Și mi-a arătat!
- Anghel Vasile?
- Da!
- Și ce v-a făcut?
- La un Jiul - Farul 5-2, au existat acuzații că s-au dat bani arbitrului de centru pentru toată brigada și m-a băgat și pe mine, eu fiind unul dintre asistenți. S-a zis că banii au fost de la cei de la Farul.
- V-a băgat cine?
- Anghel Vasile! El m-a pus pe listă, ca să-mi facă rău după acel incident de la Corvinul - Dinamo. Dar ca să vezi cum e viața: mult după Revoluție, prin anii 2000, un prieten din Vâlcea, care avusese funcție mare la Securitate, unul Popescu, a dat o masă, la care a invitat mai multe persoane. Eram și eu prezent, iar un tip de la masă a venit la mine și mi-a zis: "Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat atunci". Nu mi-am dat seama cine e, apoi a venit să se scuze iarăși. Îl întreb pe Popescu cine e respectivul și îmi zice: "Fostul procuror general al României". Atunci mi-a picat fisa: era cel care mă anchetase pe mine la Procuratura Generală, la ordinul lui Anghel Vasile!
Sunt împăcat şi supermulţumit cu ceea ce am realizat în arbitraj. Am ieşit la 45 de ani, dacă aş mai fi avut încă 5 ani, ca alţii, aş fi realizat infinit mai mult.
Ion Crăciunescu
Şcoala italiană de arbitri a fost şi e cea mai bună. Din punctul meu de vedere, Collina şi Lo Bello au fost arbitri de superclasă
Ion Crăciunescu
"Am fost la un pas să mă termine ca arbitru"
- Chiar ați fost la interogatoriu atunci?
- Vai de capul meu, dacă vă povestesc prin ce am trecut... Procuratura era în rond la Rosetti. La subsolul unui bloc cu 10 etaje era camera de cercetare. Într-o carceră m-au interogat. M-au băgat acolo și mi-au zis să stau să aștept până vine procurorul, am stat în picioare vreo 3-4 ore. M-a pus la o masă mică, cu o veioză aprinsă. Nu puteam să vorbesc. Nu puteam să articulez cuvintele, plângeam în continuu. Nu mă puteam opri. Pe procuror îl chema Popovici.
- În ce an a fost acest episod?
- 1981. Popovici a fost ulterior procuror general, între 1985 și 1990. Atunci, la începutul anilor '80, era procuror simplu. Dar a fost un tip corect.
- Și n-ați avut probleme cu cei de la FRF sau CCA?
- Ba da, domnul Gherghe îmi zicea că risc să fiu dat afară din arbitraj. Am fost la un pas să fiu terminat.
- Cine a fost la centru la acel meci?
- Carol Jurja era la centru, frate-su la o linie și eu la cealaltă. Pentru acest caz, Jurja mi se pare că a luat doi ani de închisoare, cariera lui și a fratelui său a fost terminată.
- Credeți că e posibil să fi luat bani la acel meci?
- Nu cred! 5-2 a bătut Jiul pe Farul și acuzația era că Farul a dat banii!
- Nu i-ați reproșat ulterior lui Anghel Vasile înscenarea pe care v-a făcut-o?
- Cum să-i reproșez? Voi știți cine era Anghel Vasile? Inclusiv șef, în America, pe la consulat. Ce puteam să-i fac eu? În plus, până în anii 2000 eu am bănuit că el a fost în spate, confirmarea abia atunci am primit-o, de la procurorul Popovici, pe care l-am rugat frumos: "Spun eu numele, dumneata nu trebuie decât să zici dacă a fost el sau nu". Și el a fost, Anghel Vasile!
"Dinamo m-a ocolit mereu"
- Această întâmplare nu v-a determinat să dezvoltați o adversitate față de Dinamo?
- Nu știu, poate că în subconștient. Adversitate, nu, însă Dinamo oricum m-a ocolit. Am arbitrat-o la derby-uri că nu avea ce să facă, în rest nu prea am arbitrat-o pe Dinamo. Dintre echipele mari, cel mai puțin la meciurile lui Dinamo am fost!
- Era ușor sau greu la Steaua - Dinamo?
- Crezi că era ușor când făceai drumul de la Vâlcea la București în mașina șefului Securității din Vâlcea? Și aici, te duceai la masă cu niște oameni de la Externe, Interne. Nu-ți spuneau direct. Totuși, când plecau de acolo trebuia să te gândești mult la cum a fost discuția.
- Care a fost cea mai mare presiune în cariera de arbitru?
- La Steaua - Dinamo!
- Și un moment anume?
- Dacă te faci arbitru, trebuie să îți asumi că în buletinul și pașaportul tău va mai apărea un cuvânt: presiune. N-ai cum să fii arbitru fără să ai această responsabilitate. Eu am și avut puțină nebunie, pentru că după ce am luat bătăile pe care le luasem la ligile inferioare, orice om normal ar fi trebuit să renunțe la arbitraj. Și pentru ce arbitrai atunci? Era 325 de lei baremul. Din ăla mâncai, te cazai, te deplasai.
- Aveați și alte beneficii, cunoșteați oameni importanți, aveați ușile deschise la persoane cu funcții!
- Da, așa e! Și mai e adevărat că după cariera de arbitru te făceai observator. Bine, nu cu regimul lui Papură-Vodă ăsta care e acum la FRF, Burleanu! Care n-are niciun fel de respect, nici măcar nu mi-a răspuns la cererea pe care am făcut-o. Deci eu am fost nimeni în arbitraj, din moment ce sunt acum unii observatori, cărora li se aplică exact zicala aia pentru fotbaliștii fără valoare de azi care în acele timpuri n-ar fi fost lăsați nici să le facă ghetele jucătorilor de atunci. Sunt unii acum în Comisia de Arbitri care în mod normal n-ar trebui lăsați să se apropie la mai mult de 500 de metri de sediul comisiei, nu mai zic să o conducă. Jenant!
"Mesajul a fost «Fără teroriști în America!»"
- E adevărat că la calificările pe zona Asia, înainte de Mondialul din SUA, arbitrii care au oficiat, printre care și dumneavoastră, au primit o misiune ca Irak și Iran să nu se califice?
- Am fost 5 arbitri din Europa desemnați să fluierăm turneul final al zonei Asia. Au fost Iran, Irak, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Arabia Saudită, Japonia și parcă și Emiratele Arabe. Și mesajul care ni s-a transmis a fost clar: "Fără teroriști în America!". Adică fără Iran, Irak și Coreea de Nord. S-au calificat Coreea de Sud și Arabia Saudită. Obiectivul a fost îndeplinit! Apoi, cred că mi-a venit și mie rândul să fiu blocat ca să merg în America, probabil tot pe un criteriu de genul ăsta.
- Și de ce trăiți cu impresia că pentru un român n-au avut ochi americanii, dar pentru Sandor Puhl, care era din Ungaria, au avut?
- A arbitrat și finala!
- Păi, și care era diferența dintre Ungaria și România?
- Pfff, e diferență uriașă între cum privește SUA cele două țări! Știi cum stau, politic, ungurii în America? Pfaaa, habar nu aveți. Au o forță incredibilă. Altfel, explicați-mi cum de un arbitru care e pe locul 12 în lume în 1993, pe 9 în 1994 și al doilea în 1995 nu merge la Mondial? Cum? Nu mai zic că, după Mondial, am fost în Arabia Saudită la Cupa Intercontinentală a echipelor naționale, unde au participat toate campioanele continentelor, iar singurul arbitru din Europa am fost eu, dar în SUA n-am avut valoare să merg? E o lume complicată arbitrajul...
- V-a afectat rău acea absență de la Mondial?
- Am făcut șoc când am aflat că nu merg! Eram pe la Brașov și mi-a apărut o iritație, m-am dus imediat la spital. Niciodată nu m-aș fi așteptat la așa ceva.
CITEŞTE ŞI:
)
)
)
)
)
)
)
