Articol de Dan Udrea, Alex Nicodim (foto) - Publicat marti, 08 februarie 2011 00:00 / Actualizat marti, 08 februarie 2011 17:06
Laurenţiu Marinescu şi-a developat ieri cariera între masa de prînz şi somnul de după-amiază, aducîndu-şi aminte de Olimpiadele la matematică şi de faptul că era cel mai mic, ca fizic, în toate clasele în care a fost
Steaua propune pentru retur un nume: Laurenţiu Marinescu. Are 26 de ani, a făcut parte din "grupul Urziceni", a trecut neobservat în prima parte, dar acum s-a impus ca titular. În afara terenului e total diferit faţă de cum l-aţi văzut în amicale. Pare timid, deşi spune că "nu, nu sînt, dar aşa am eu o fire mai liniştită", şi ţine capul jos. E unul dintre jucătorii cărora nu le auzi glasul nici pe teren, nici la antrenamente.
Dus la fotbal de părinţi, la 8 ani
Se ruşinează şi mai tare atunci cînd Lăcătuş îl atenţionează că nu face bine un exerciţiu, dar nu-i dă replica, aşa cum procedează puştiul Cosmin Matei. "Fiara" e întotdeauna mai atent cu Marinescu, chiar şi reproşurile au o nuanţă de glumă: "Hai, Marine, te laşi întrecut de Geraldo? În dimineaţa asta iarăşi ţi-ai făcut freza asta cu care vrei să impresionezi?".
"Marin", aşa cum îi zice Lăcătuş, zîmbeşte cînd aude şi lasă capul jos. La următoarea tură de exerciţiu e primul. De unde începe povestea acestui fotbalist pentru care driblingul, pasa filtrantă şi jocul doar înainte nu reprezintă un chin? O spune chiar el: "Cînd aveam 8 ani, părinţii mei cred că s-au săturat să mă joc cu mingea doar în spatele blocului şi m-au dus la o grupă de copii la Petrolul, la profesorul Camil Oprişan. În afara orelor de antrenament, veneam acasă şi continuam joaca tot în spatele blocului, cu jocul <21> şi cu alte jocuri de copii".
"M-am dezvoltat greu, dar intru la luptă"
Prima mare problemă cu care s-a confruntat? Fizicul său. "Am fost un copil scund, cel mai mic între ceilalţi de vîrsta mea. M-am dezvoltat greu, am crescut greu, mi-aduc aminte că la şcoală, în toate clasele în care am fost, eram, de departe, cel mai scund, cel mai firav. Dar uite că am crescut şi eu pînă la urmă!", spune rîzînd.
Pe teren nu se vede, dar de la o jumătate de metru, pe faţa lui Marinescu se zăresc cîteva tăieturi. Duce mîna pe rînd către ele. "Am una pe o arcadă, una pe cealaltă şi a treia aici, lîngă buză. Am avut copci, aste e viaţa de fotbalist. Cine mă vede aşa slab şi plăpînd îşi zice că n-am tupeu să mă bag la bătaie cu adversarul, în sensul de luptă pentru balon, dar eu ţin la tăvăleală, iar copcile nu mă sperie. Poate arăt, dar nu sînt firav!".
"Algebra, ecuaţiile şi fotbalul"
Copilăria şi-a împărţit-o între şcoala şi liceul din Ploieşti şi antrenamente. Rolul pe care îl are acum în trupa lui Lăcătuş, acela de coordonator, de mijlocaş de creaţie, poate că l-a început acum mai bine de 10 ani. "Matematica era materia mea favorită. Îmi plăcea algebra, îmi plăcea să fac ecuaţii, eram bun, am fost şi la Olimpiadă pe judeţ".
"Totuşi, n-am fost pus niciodată de părinţi să aleg între fotbal şi şcoală. M-au susţinut să continuu cu fotbalul şi sper că n-au greşit. Tata şi mama au avut un rol important pentru ceea ce sînt azi ca fotbalist", spune Marinescu, care a locuit în Ploieşti alături de părinţi pînă în momentul în care s-a transferat la Urziceni, la vîrsta de 25 de ani.
Sfatul-minune al lui Dan Petrescu
Pînă la acest pas însă, Marinescu are şi un regret. "Am jucat 6 ani în Divizia B după ce la 19 ani debutasem cu Petrolul în Liga 1. Cred că dacă aş fi avut şi eu continuitate pe prima scenă atunci, eram acum altundeva, mai sus, însă am avut şi ghinion să termin mereu cu Petrolul sub linia promovării".
A ratat, rînd pe rînd, şansa unui transfer la Timişoara şi la Rapid. "Cu Timişoara au fost discuţii mai demult, dar nimic, cu Rapid la fel, dar tot nimic". A ajuns la Urziceni, în vara lui 2009, pe mîna lui Dan Petrescu. Dintr-o dată, "Marin" ridică privirea şi spune: "Domnul Dan Petrescu m-a învăţat un lucru, mi-a zis că n-o să ajung niciodată mare dacă nu dau sută la sută atît la meci, cît mai ales la antrenament. O să-i urmez sfatul cu sfinţenie". L-a urmat în fiecare antrenament şi în fiecare amical din cantonamentul din Antalya şi poate tocmai de-asta azi Steaua poate propune un nume mare pentru retur. Laurenţiu Marinescu, sau "Marin", cum îi zice Lăcătuş.
LUCRURI INEDITE
Cu aceeaşi iubită dinaintea majoratului
Marinescu trăieşte o poveste de dragoste de foarte multă vreme cu o fată din Ploieşti. "Nu-i mai zic iubită, îi spun deja viitoare soţie. Sîntem împreună de aproape 9 ani, de fapt chiar cu o săptămînă înainte de a împlini eu 18 ani. E important pentru un fotbalist să aibă pe cineva alături tot timpul, iar eu sînt fericit din punctul ăsta de vedere".
Îi plac aripioarele prăjite de la KFC
Cînd e întrebat ce mîncare îi place cel mai mult, Marinescu are un răspuns total atipic pentru un sportiv de performanţă: "Şniţel de pui, cu cartofi prăjiţi şi salată de varză, dar cel mai mult îmi plac aripioarele de la KFC. Da, ştiu, nu sînt prea indicate pentru un fotbalist, încerc să mănînc rar, oricum am un fizic care mă şi ajută să nu pun pe mine. Am 1,75 metri şi 68 de kilograme, niciodată n-am avut probleme cu greutatea".
Nici o accidentare în toată cariera!
Chiar dacă spune că n-a avut niciodată un fizic de invidiat, Marinescu se laudă că n-a avut parte de nici o accidentare serioasă în 19 ani de cînd joacă fotbal. "O singură dată am stat pe margine ceva mai mult timp, dar dintr-o prostie a mea, n-am vrut să iau repaus după o întindere, am intrat, am jucat şi leziunea a recidivat".
"Să-mi fac caracterizarea într-o singură frază? Sînt un băiat liniştit, matur, care ştie ce vrea de la viaţă, atît profesional, cît şi personal"
Laurenţiu Marinescu
"Da, simt că sînt într-un moment bun, simt că mi s-a dat o şansă mare, pe care nu vreau să o ratez"
Laurenţiu Marinescu
"Tata e microbist, ţine cu Steaua şi cu Petrolul, dar nu prea vine la meciuri pe Ghencea deoarece se oftică prea tare cînd se uită la meciuri şi cine ştie ce ar face pe stadion?"
Laurenţiu Marinescu
Care crede că sînt principalele două calităţi ale lui
1. Am o viziune a jocului bună
2. Controlez bine mingea, o stăpînesc
Care crede că e defectul principal
1. Faza defensivă. Totuşi, de cînd am venit la Steaua cred că am început să mă adaptez şi să fac şi faza de apărare din ce în ce mai mult
PREFERINŢELE LUI MARINESCU
Laurenţiu Marinescu şi-a developat ieri cariera între masa de prînz şi somnul de după-amiază, aducîndu-şi aminte de Olimpiadele la matematică şi de faptul că era cel mai mic, ca fizic, în toate clasele în care a fost
Steaua propune pentru retur un nume: Laurenţiu Marinescu. Are 26 de ani, a făcut parte din "grupul Urziceni", a trecut neobservat în prima parte, dar acum s-a impus ca titular. În afara terenului e total diferit faţă de cum l-aţi văzut în amicale. Pare timid, deşi spune că "nu, nu sînt, dar aşa am eu o fire mai liniştită", şi ţine capul jos. E unul dintre jucătorii cărora nu le auzi glasul nici pe teren, nici la antrenamente.
Dus la fotbal de părinţi, la 8 ani
Se ruşinează şi mai tare atunci cînd Lăcătuş îl atenţionează că nu face bine un exerciţiu, dar nu-i dă replica, aşa cum procedează puştiul Cosmin Matei. "Fiara" e întotdeauna mai atent cu Marinescu, chiar şi reproşurile au o nuanţă de glumă: "Hai, Marine, te laşi întrecut de Geraldo? În dimineaţa asta iarăşi ţi-ai făcut freza asta cu care vrei să impresionezi?".
"Marin", aşa cum îi zice Lăcătuş, zîmbeşte cînd aude şi lasă capul jos. La următoarea tură de exerciţiu e primul. De unde începe povestea acestui fotbalist pentru care driblingul, pasa filtrantă şi jocul doar înainte nu reprezintă un chin? O spune chiar el: "Cînd aveam 8 ani, părinţii mei cred că s-au săturat să mă joc cu mingea doar în spatele blocului şi m-au dus la o grupă de copii la Petrolul, la profesorul Camil Oprişan. În afara orelor de antrenament, veneam acasă şi continuam joaca tot în spatele blocului, cu jocul <21> şi cu alte jocuri de copii".
"M-am dezvoltat greu, dar intru la luptă"
Prima mare problemă cu care s-a confruntat? Fizicul său. "Am fost un copil scund, cel mai mic între ceilalţi de vîrsta mea. M-am dezvoltat greu, am crescut greu, mi-aduc aminte că la şcoală, în toate clasele în care am fost, eram, de departe, cel mai scund, cel mai firav. Dar uite că am crescut şi eu pînă la urmă!", spune rîzînd.
Pe teren nu se vede, dar de la o jumătate de metru, pe faţa lui Marinescu se zăresc cîteva tăieturi. Duce mîna pe rînd către ele. "Am una pe o arcadă, una pe cealaltă şi a treia aici, lîngă buză. Am avut copci, aste e viaţa de fotbalist. Cine mă vede aşa slab şi plăpînd îşi zice că n-am tupeu să mă bag la bătaie cu adversarul, în sensul de luptă pentru balon, dar eu ţin la tăvăleală, iar copcile nu mă sperie. Poate arăt, dar nu sînt firav!".
"Algebra, ecuaţiile şi fotbalul"
Copilăria şi-a împărţit-o între şcoala şi liceul din Ploieşti şi antrenamente. Rolul pe care îl are acum în trupa lui Lăcătuş, acela de coordonator, de mijlocaş de creaţie, poate că l-a început acum mai bine de 10 ani. "Matematica era materia mea favorită. Îmi plăcea algebra, îmi plăcea să fac ecuaţii, eram bun, am fost şi la Olimpiadă pe judeţ".
"Totuşi, n-am fost pus niciodată de părinţi să aleg între fotbal şi şcoală. M-au susţinut să continuu cu fotbalul şi sper că n-au greşit. Tata şi mama au avut un rol important pentru ceea ce sînt azi ca fotbalist", spune Marinescu, care a locuit în Ploieşti alături de părinţi pînă în momentul în care s-a transferat la Urziceni, la vîrsta de 25 de ani.
Sfatul-minune al lui Dan Petrescu
Pînă la acest pas însă, Marinescu are şi un regret. "Am jucat 6 ani în Divizia B după ce la 19 ani debutasem cu Petrolul în Liga 1. Cred că dacă aş fi avut şi eu continuitate pe prima scenă atunci, eram acum altundeva, mai sus, însă am avut şi ghinion să termin mereu cu Petrolul sub linia promovării".
A ratat, rînd pe rînd, şansa unui transfer la Timişoara şi la Rapid. "Cu Timişoara au fost discuţii mai demult, dar nimic, cu Rapid la fel, dar tot nimic". A ajuns la Urziceni, în vara lui 2009, pe mîna lui Dan Petrescu. Dintr-o dată, "Marin" ridică privirea şi spune: "Domnul Dan Petrescu m-a învăţat un lucru, mi-a zis că n-o să ajung niciodată mare dacă nu dau sută la sută atît la meci, cît mai ales la antrenament. O să-i urmez sfatul cu sfinţenie". L-a urmat în fiecare antrenament şi în fiecare amical din cantonamentul din Antalya şi poate tocmai de-asta azi Steaua poate propune un nume mare pentru retur. Laurenţiu Marinescu, sau "Marin", cum îi zice Lăcătuş.
LUCRURI INEDITE
Cu aceeaşi iubită dinaintea majoratului
Marinescu trăieşte o poveste de dragoste de foarte multă vreme cu o fată din Ploieşti. "Nu-i mai zic iubită, îi spun deja viitoare soţie. Sîntem împreună de aproape 9 ani, de fapt chiar cu o săptămînă înainte de a împlini eu 18 ani. E important pentru un fotbalist să aibă pe cineva alături tot timpul, iar eu sînt fericit din punctul ăsta de vedere".
Îi plac aripioarele prăjite de la KFC
Cînd e întrebat ce mîncare îi place cel mai mult, Marinescu are un răspuns total atipic pentru un sportiv de performanţă: "Şniţel de pui, cu cartofi prăjiţi şi salată de varză, dar cel mai mult îmi plac aripioarele de la KFC. Da, ştiu, nu sînt prea indicate pentru un fotbalist, încerc să mănînc rar, oricum am un fizic care mă şi ajută să nu pun pe mine. Am 1,75 metri şi 68 de kilograme, niciodată n-am avut probleme cu greutatea".
Nici o accidentare în toată cariera!
Chiar dacă spune că n-a avut niciodată un fizic de invidiat, Marinescu se laudă că n-a avut parte de nici o accidentare serioasă în 19 ani de cînd joacă fotbal. "O singură dată am stat pe margine ceva mai mult timp, dar dintr-o prostie a mea, n-am vrut să iau repaus după o întindere, am intrat, am jucat şi leziunea a recidivat".
"Să-mi fac caracterizarea într-o singură frază? Sînt un băiat liniştit, matur, care ştie ce vrea de la viaţă, atît profesional, cît şi personal"
Laurenţiu Marinescu
"Da, simt că sînt într-un moment bun, simt că mi s-a dat o şansă mare, pe care nu vreau să o ratez"
Laurenţiu Marinescu
"Tata e microbist, ţine cu Steaua şi cu Petrolul, dar nu prea vine la meciuri pe Ghencea deoarece se oftică prea tare cînd se uită la meciuri şi cine ştie ce ar face pe stadion?"
Laurenţiu Marinescu
Care crede că sînt principalele două calităţi ale lui
1. Am o viziune a jocului bună
2. Controlez bine mingea, o stăpînesc
Care crede că e defectul principal
1. Faza defensivă. Totuşi, de cînd am venit la Steaua cred că am început să mă adaptez şi să fac şi faza de apărare din ce în ce mai mult
PREFERINŢELE LUI MARINESCU
Cel mai frumos oraş pe care l-a văzut:
"St. Petersburg. Am fost acolo în vara trecută, am rămas impresionat cît de frumos poate să fie, în ciuda faptului că este foarte mare. E splendid acolo"
Jucătorul
"Messi. E fantastic, e imposibil să-l vezi jucînd şi să nu-ţi placă"
Echipa
"Barcelona, fără discuţie. Îmi place această echipă ca stil, ca filosofie, ca tot"
Antrenorul
"Guardiola, pentru că a reuşit să facă la Barcelona o echipă totală, atît ca joc de pase, ca spirit ofensiv, cît şi din punctul de vedere al disciplinei tactice. Totul e perfect la Barcelona"
Personaj de desene animate
"Tom şi Jerry îmi plăceau enorm cînd eram mic, mă uitam mereu. Plus desenele cu Popey Marinarul"
Actorul
"Leonardo di Caprio. Am văzut foarte multe filme bune în care el era actor principal, ceea ce nu e deloc puţin lucru pentru un actor"
Becali vrea alt sistem de joc!
Lui Gigi Becali nu-i place că Lăcătuş joacă tot 4-2-3-1: "Mie 4-3-3 mi se pare cel mai bun. Ca să-l joci, îţi trebuie antrenor inteligent şi jucători inteligenţi. Antrenorul îl avem. Marius a şi încercat tactica asta, doar că nu i-a ieşit lui! El ştie bine 4-2-3-1". Gigi crede că "ne-ar trebui doi atacanţi, nu doar unul, dar dacă aş lua doi, atunci ar însemna că cei patru pe care îi avem acum în lot nu au nici o valoare!".
"Nici o şansă la primul loc!"
Gigi Becali consideră că echipa sa, aflată la zece puncte în spatele liderului Oţelul, nu se mai poate gîndi la titlu. "Mă bucur că măcar mai putem să atacăm locul doi, dacă la primul loc nu mai avem nici o şansă!", a spus Becali. Patronul zice că de aceea nici nu mai intră în vestiar: "Înainte erau în cabină războinici adevăraţi, pe care îi întrebam: «Puteţi să cîştigaţi următoarele opt meciuri?». Şi ei răspundeau: «Da!». Acum cu cine să mai vorbesc?".
50 lei, cel mai ieftin abonament
Steaua a anunţat preţurile abonamentelor pentru returul campionatului: 250 lei - tribuna 0, 140 lei - tribuna I, 100 lei - tribuna a II-a, 50 lei - peluze. Roş-albaştrii au stabilit şi preţurile biletelor pentru fiecare meci în parte. Acestea le puteţi afla de pe www.gsp.ro.
inbox
Duckadam e fericit pentru afacerea Stancu: "Nu văd nici un alt jucător din România care să fie vîndut pe atîţia bani". Galata a dat 5,2 milioane de euro pe "Motan".
Becali a văzut amicalul cu Lech Poznan şi a nominalizat un jucător care nu l-a mulţumit: "Szekely a mai greşit, dar nu mă supăr pe el pentru un joc de pregătire".
)
)
)
)
)
)
)
)
