Articol de Theodor Jumătate - Publicat luni, 18 mai 2020 11:10
Miodrag Belodedici vorbește în presa din Spania despre victoria Stelei din 1986 spune că „secretul acelui triumf era că, în fiecare an, noi aduceam cei mai valoroși fotbaliști români. Toți voiau să joace la Steaua”.
La 34 de ani de la triumful european al Stelei, Miodrag Belodedici încă se gândește la acea seară de 7 mai '86, încheiată cu un 2-0 la penaltyuri în fața Barcelonei la Sevilla.
„Nimeni nu poate explica de ce și cum a fost posibil. Dintr-o dată, o echipă din Est, nu prea cunoscută, atinge finala și o câștigă”, spune Belo astăzi, la 55 de ani, în interviul pentru Marca.
Era normal ca jurnaliștii iberici să fie atrași de el: a fost primul jucător care a cucerit Cupei Campionilor cu două formații diferite (Steaua și Steaua Roșie, în 1991) și a evoluat patru ani în Spania, la Valencia (1992-1994), Valladolid (1994-1995) și Villarreal (1995-1996).
Belodedici l-a uitat pe Tudorel: „Bălan și Bölöni conduceau linia mediană”
De fapt, are o explicație. „A fost ceva unic, imposibil de repetat. Secretul era că, în fiecare an, noi aduceam cei mai valoroși fotbaliști români. Toți voiau să joace la Steaua. Și erau foarte buni", afirmă fostul „tricolor”.
„În cupele europene, obiectivul era să trecem de iarnă, să ieșim «vii» în primăvară, iar aceste așteptări au crescut an de an”.
Cum vede Belo acum acea echipă? „Aveam un sistem 4-4-2, cu mine libero, o poziție care a dispărut în timp. Un fotbal modern, cu pase rapide, dintr-o atingere sau două, și făceam presing sus”. Surprinzător, la vedete, îl uită pe Tudorel Stoica, la mijlocul terenului, vorbind de Bălan: "Duckadam era un mare portar, Bălan și Bölöni conduceau linia mediană, pe aripa dreaptă îl aveam pe Lăcătuș, care ne dădea viteză și agresivitate...".
Miodrag Belodedici: „Cu mai mult curaj, am fi putut bate în prelungiri”
Admite că roș-albaștrii nu-și făceau iluzii. „Credeam că n-avem nicio șansă să învingem. Fiecare realiza că e foarte dificil”. Dar începutul finalei a fost neașteptat: „Spre surpriza noastră, Barça nu ne-a jenat prea mult la start. Nu ne erau superiori. Și, cu trecerea timpului, veteranii Victor, Schuster și Archibald au obosit.
Dacă am fi avut mai mult curaj, am fi putut bate în prelungiri". La penaltyuri, „a fost o nebunie. Cei care executau la noi în mod obișnuit au ratat la 11 metri. Au înscris cei de la care nu ne așteptam. Iar Duckadam a apărat tot. Ce aș mai putea adăuga? Nu ne venea să credem”.
Miodrag Belodedici: „Era întuneric, puteam doar auzi strigătele miilor de oameni”
Înapoi la București, pentru „momente de neuitat. Nu se poate ceva mai frumos pentru un fotbalist. Visul oricui. Îmi amintesc că, imediat după aterizare, câțiva jurnaliști ne așteptau.
Când am coborât, era întuneric, nicio lumină. Puteam doar auzi strigătele miilor de oameni care merseseră 4-5 kilometri până la aeroport să ne întâmpine. Au urmat recepția cu Ceaușescu și conducătorii militari. Steaua era echipa armatei”.
„De ce nu am executat și eu penalty la Sevilla? Aveam 21 de ani, eram unul dintre jucătorii cei mai lipsiți de experiență. Și, pe deasupra, eram și fundaș”
„Gică Hagi a venit după finala cu Barcelona. Era cel mai mare talent al României și l-am adus la Steaua. El a marcat în meciul pentru Supercupă, chiar dacă a avut puțin noroc”
„Am pierdut totuși Cupa Intercontinentală, dar în acel meci pierdut, 0-1 cu River, mi s-a anulat un gol și a fost nedrept, pentru că mingea venea de la adversar. Atunci nu exista VAR” - Miodrag Belodedici, pentru Marca