EXCLUSIV Dublu campion cu Dinamo, amintire de la accidentul îngrozitor în care și-a pierdut cel mai bun prieten: „Tata îi făcuse costumul de mire. A zburat pe geam, eu am zburat pe culoar”

„O să candidezi la președinția FRF, cum a candidat și Burleanu?”. Ovidiu Tâlvan râde cu poftă. „E bună gluma”. Fostul fundaș stânga de la Dinamo e acum președintele Federației Române de Minifotbal, după ce MTS a recunoscut oficial acest organism. De la această federație a plecat Răzvan Burleanu acum 8 ani, dar Tâlvan nu e interesat să-i calce pe urme. 

Profesor de sport la un liceu din Sibiu, cel poreclit „Inimioară” este și observator la ligile inferioare și Cupa României, iar până de curând a fost referent zonal la FRF, recomandând talentele din regiune pentru loturile naționale de juniori. Cu un program aglomerat, fostul fotbalist și-a găsit timp o oră să discute cu jurnaliștii Gazetei despre pasiunea sa pentru fotbal, despre adversari, colegi și despre experiențele fericite și nefericite din carieră.

268 de meciuriși 6 goluri are Ovidiu Tâlvan în Liga 1 pentru Inter Sibiu, Dinamo, Rocar și Astra. A fost campion cu Dinamo în 2000 și 2002 și a câștigat Cupa României în 2000, 2001 și 2003

- Ești îmbrăcat în tricoul lui Dinamo. Inima ta nu e departe de club, dar clubul e departe de unde era când jucai tu acolo…
- Da, trece printr-o perioadă foarte grea. Sper că această perioadă se va încheia și Dinamo va reajunge în primele trei. Și când jucam fotbal, nu eram mereu primii, dar ne doream mereu să fim campioni. Dinamo a ajuns în situația asta grea și tot Dinamo o va scoate de acolo. Speranța moare ultima. 

DINAMO

A devenit titular la Dinamo și vrea un salariu mai mare » Cât câștigă în prezent

- Nu ți-e teamă de retrogradare? 
- Sper că va juca fiecare meci ca o finală. Jucând numai finale până la meciul de baraj, pentru ei nu va mai fi așa o mare presiune. Da, pe vremea mea, ne antrenam pentru Champions League, acum se antrenează pentru baraj. Dar toate au fost la vremea lor. Dinamo era o forță atunci, dacă pierdea un jucător avea alți doi-trei pregătiți pe același post. La momentul acela, la echipa a doua jucau Mitea, Marica, Zicu, Semeghin, Pădurețu, Aldea, Bălțoi. 

- Spune-mi care sunt cei mai buni fundași stânga români în acest moment. 
- Nu pot să-ți spun trei. Sunt niște tineri de perspectivă, dar și accidentările lor își spun cuvântul. Mie îmi plăcea mult Panțâru, dar a dispărut din peisajul fotbalistic. Nu zic că nu e o soluție bună Camora, dar mai trebuie să promovăm și câte unul de-al nostru. 

În școală, mi-a fost insuflat că sportul e foarte important. Încerc să le dau asta și elevilor mei. La școala unde predau, din 670 de elevi au scutire medicală doar 7 elevi.

- Ovidiu Tâlvan

- Pe cine?
- (Râde) Citeam că Varga, la 58 de ani, a marcat la liga a șasea. Constantin Varga, fundașul. Eu am 49, dar mi-am canalizat energiile în altă parte. Am vrut să fiu antrenor, am fost secundul lui Dorin Zotincă la Voința Sibiu, dar echipa s-a desființat. Am preferat să am o siguranță în viitor, antrenoratorul era doar un hobby.

Ovidiu Tâlvan dezvăluie: „Inima mea bate neregulat în repaus”

- Cum ți se pare nivelul fotbalului din Liga 1?
-  Într-un mic regres față de anii 2000-2010, dar sunt perspective. În ultima perioadă, foarte mulți juniori vin bine din urmă. Când eu am debutat, la 19 ani, mi s-a dat încredere. De pe bancă, un tânăr nu poate face nimic, el trebuie să joace. Cred că regulile FRF privind tinerii sunt benefice. 

- Ți-e dor de fotbal? 
- Îmi e, sincer, de un meci oficial. Mai joc la old-boys. 

- În 1995, erai convocat la națională la 23 de ani, la jumătate de an după Mondialul din America. 
- Am jucat cu Grecia și Turcia. În al doilea meci, a fost 1-1, am respins din plonjon cu capul din 6 metri în gheata unui atacant turc. După joc, Dumitru Dragomir a zis că el nu a văzut asemenea sacrificiu la fotbal. Despre asta e vorba la sport, despre sacrificiu. 

- Tu ai jucat cu niște probleme la inimă. 
- Au apărut în timp. La efort, inima mea bătea regulat, iar în pauză, cum stau acum, bate neregulat. Are o anomalie din cauza irigării tuturor vaselor de sânge din inimă. Dacă fac acum 10 genuflexiuni, inima mea își revine. Poate de asta și aveam capacitatea de efort. 

- Cum ai descoperit anomalia?
-  La controlul anual medical făcut la Dinamo. A apărut în șase luni de zile, dar eu nu simțeam nimic anormal. Am stat internat la Fundeni, pe secția profesorului Carp. Mi-a recomandat multe lucruri pe care le respect și acum în viața mea privată. Nu mai consum Coca-Cola, vin roșu, cafea. Mi-a zis: „Copile, nu am găsit nimic anormal!”. Am făcut două coronarografii, s-a făcut o comisie din trei profesori, iar ei au pus parafa.

De ce a fost fan Universitatea Craiova:„Jucătorii mi-au cumpărat o tricicletă în vacanță”

- Fumai ca fotbalist? 
- Și la asta am fost nevoit să renunț. Am renunțat la ele în prima zi când doctorul m-a întrebat: „Vrei să ai o viață ca până acum sau mai vrei să joci fotbal?”. Ajungeam la un pachet pe zi. 

- Antrenorii ce ziceau?
- Nu aveam voie să fumăm la Săftica. Găseam însă locuri unde să fumăm. Săftica e mare. 

- Cornel Dinu știa că fumați… 
- Mister a fost mereu un tip care a lucrat la mentalul jucătorilor. Chiar dacă ne ținea câte două ore la ședințe, chiar dacă devia în istorie, geografie, pictură, dacă ascultai, aveai de învățat. Poate de asta a și avut Dinamo rezultate foarte bune. 

- Ne întoarcem la Dinamo, dar vreau să ne povestești cum ai început fotbalul? 
- Am început să joc în clasa întâi, dar performanța am început-o în clasa a noua. Țineam cu Universitatea Craiova, o întâmplare din copilărie m-a făcut să țin cu ei. Eram cu părinții în vacanță în stațiunea Buziaș și în același hotel cu noi era cazată Universitatea. La masă, primeam toate deserturile care rămâneau de la ei. Când aveau antrenament, eu rămâneam la gard, mă uitam la ei. Părinții nu mă găseau, eu mă uitam la fotbaliștii de la Universitatea. Aveam șase-șapte ani. 

- Ai fost un fel de copil de trupă al Craiovei… 
- Cam așa ceva. Dacă nu mă înșel, cei de la Universitatea mi-au cumpărat și o tricicletă pe acolo. În clasa a șasea, aveam fizică, făceam cu dirigintele nostru. Juca Universitatea cu Kaiserslautern, iar eu aveam radioul în bancă. Stăteam cu capul pe bancă și ascultam încet. La un moment dat, dirigintele zice: „Elev Tâlvan, ce faci, dormi?”. M-am ridicat în picioare: „Tovarășul diriginte, nu dorm, ascult meciul”. Ce meci? I-am zis și el spune: „Te rog frumos, scoate radioul pe bancă să asculte toată clasa”. Ne-am oprit din oră.

Amitirile lui Ovidiu Tâlvan:„L-am alergat rău pe Lăcătuș. La pauză, a fost schimbat”

- Cum ai debutat în fotbalul mare? 
- Eram la Inter Sibiu, la tineret speranțe. Au plecat Mihali cu Dorinel Munteanu la Dinamo și au rămas fără fundaș stânga. M-au promovat în lotul echipei mari, iar la un meci cu Craiova s-a accidentat Mihăiță Stănescu. Așa am intrat eu, cu Universitatea. Nu știu cât de bine am jucat, la următorul meci am fost în tribună. Apoi am jucat la Pitești, am făcut 0-0, iar la următorul meci am jucat împotriva lui Lăcătuș… 

- Florea Ispir spunea că Lăcătuș era un coșmar pe teren. Înjura, scuipa, lovea. 
- Aici a fost invers. Lăcătuș era deja matur, avea peste 30 de ani, eu voiam să mă afirm. La pauză, a și fost schimbat. Încercările lui de a mă dribla și de a mă scoate din joc au fost sortite eșecului la fiecare fază. L-am alergat. Trebuia să mă dribleze de trei ori ca să treacă o dată de mine. Nu-mi mai amintesc dacă m-a înjurat, dar poate și datorită meciului ăstuia am ajuns repede la echipa națională.

- La 23 de ani… 
- Eu am fost convocat de la Inter. Aveam vreo 60 de meciuri în Liga 1 când am fost chemat de Anghel Iordănescu, iar în vreo 30 de meciuri am fost cel mai bun jucător de pe teren, conform notelor. La finele campionatului, am fost cel mai bun fundaș stânga din țară. 

- Ai fost în autocarul lui Inter Sibiu la deplasarea blestemată de la Bistrița, din 19 aprilie 1992, când colegii tăi Bănuță și Năstase au murit? Au trecut 30 de ani… 
- Parcă a fost ieri. Cu Gabi Năstase am fost coleg de cameră. Tatăl meu i-a făcut costumul de mire, eu i-am fost cavaler de onoare. Tata era maistru croitor la Steaua Roșie Sibiu, fabrică renumită. Gabi a purtat costumul la nuntă, iar după nici șapte luni s-a întâmplat accidentul. Eram în autocar, da. Eram în armată. Aveam bilet de voie doar pe traseul Sibiu-autocar-Bistrița și înapoi. Nu aveam voie acasă. După accident, eu m-am dus acasă. M-au sculat a doua zi dimineață soldații de la unitate cu șeful de stat-major. M-au dus la unitate îmbrăcat în trening. 

- Unde ai stat în autocar? Îți mai aduci aminte? 
- (Oftează) Da. În spatele meu stătea Năstase, exact în spatele meu. Bănuță stătea în dreapta mea, pe scaunul de după culoar. Eu am zburat înainte, am aterizat pe culoar, Glăvan a căzut peste mine, iar Bănuță și Năstase au zburat în dreapta. Stau și mă gândesc mereu cum de eu am zburat înainte și ei pe geam. Destinul… Păcat, erau doi fotbaliști de valoare, puteau da multe. 

- Cariera ta la Dinamo e atipică. Ești titular, apoi rezervă, apoi împrumut la Rocar, apoi iar titular, apoi iar rezervă, apoi Astra, apoi iar înapoi. Plus două titluri. 
- Pentru mine a fost o perioadă tumultoasă, din toate punctele de vedere. Am venit la Dinamo după ce a retrogradat Inter. M-am impus în tur, apoi am jucat mai puțin convingător. Apăruse varianta să-l aducă pe Dancia de la Pitești. Apoi a venit Florea de la Galați, Mister mi-a zis: „Dacă găsești ceva, te transferi. Nu mă bazez pe tine ca titular”. Apăruse varianta Rocar și am mers acolo șase luni. Am promovat după un baraj cu UTA.

- Fostul tău coleg Pitu a povestit că la acel baraj ați primit niște pastile de la preparatorul fizic Silaghi care v-au făcut să alergați la 44 de grade de parcă alergați pe frig. 
- Eu nu am luat pastila aia. Era după evenimentul cu problema de la inimă. Aveam recomandare să nu iau pastile care conțineau excitanți. 

- După problema la inimă, te-ai ferit de susținătoare. 
- Exact. Am luat doar vitamine, Calciu, magneziu și o jumătate de aspirină pe zi. Mai iau și în ziua de azi.

Când am fost referent zonal, era un jucător la Gaz Metan Mediaș, născut în 2005, care rezolva meciurile de unul singur. Calități incredibile. Raul Orlandea îl cheamă. Din nefericire, din orgoliile de la meciurile de copii, un adversar i-a rupt ligamentele. A ieșit din circuit doi ani, apoi am dat de el pe la echipa a doua a Gazului, iar acum nu mai știu ce face.

- Ovidiu Tâlvan

Amintire dureroasă de la Dinamo: „Eram pe plajă când a murit Hîldan”

- Până să descoperi problemele, ai luat ceva? A existat o polemică între Ionuț Chirilă și Cornel Dinu pe seama cauzelor morții lui Hîldan. S-a spus că făceați tot felul de injecții… 
- Nu, luam doar carnitină, carnil. Nu am făcut nicio injecție cât timp am stat la Dinamo. Nu mi s-a recomandat, nu am făcut. Părerea mea că accidentul lui Hîldan a fost un accident stupid. Poate că avea probleme nedescoperite, apărute la fel ca la mine, între două vizite medicale. 

- Erai împrumutat în toamna când a murit. 
- Eram la Astra, aveam antrenament pe plajă cu Ion Marin. I-a sunat telefonul mobil, de obicei nu răspundea. A răspuns și l-am văzut cum se schimbă la față. A închis telefonul și m-a chemat la el. „Ovi, trebuie să-ți dau o veste nasoală”. M-am gândit la părinții mei, la soție, la copil. Zice: „A murit Cătălin Hâldan!”. Când am plecat de la Dinamo, era colegul meu de cameră. Am fost în Cipru în cantonament și am stat cu el în cameră. Amândoi aveam capacitate de efort enormă, dar la el se vedea mai repede. Recupera bine, pasa la atacanți. Eu mai centram prin spatele porții, auzeam din tribună: „Iarăși dai, mă, prin spate!?” 

- Centrai mai rău decât Selymes?
-  În ziua de azi, fundașii laterali nu mai ajung să centreze atât de des. Noi centram de la corner. Nu vreau să mă laud singur, dar la un moment dat presa îl elogia pe Florentin Dumitru de la Steaua. I se spunea Beckham din Ghencea. Culmea, în campionatul ăla eu am avut vreo 16 pase de gol, dar mie nu mi-a spus nimeni „Brehme din Ștefan cel Mare”. 

- Era idolul tău. 
-Da, încercam să-mi las și eu cumva o chică. După perioada aia, a venit contingentul de la Craiova și a început să joace Frăsineanu, alt om venit să mă înlocuiască. Era Florin Marin antrenor, ajunsesem la echipa a doua, dar în cantonamentul primei echipei, Vlad Munteanu a declarat într-un interviu că randamentul lui, aflat în scădere, va crește dacă revine Tâlvan în echipă.

-  Și ai revenit la prima echipă?
-  Da. Cornel Dinu l-a sunat pe Țălnar și i-a spus să revin la prima echipă. Eu l-am îndrumat pe teren pe Vlad Munteanu, așa cum mă ghidase și pe mine domnul Marian Mărgărit la Inter Sibiu. Îi spuneam că, dacă pierde mingea, să nu fie afectat. Eu îl sprijineam mereu. Asta îi dădea mai multă încredere. Poate că Frăsineanu nu îi acorda sprijinul ăsta.

Cu Borcea, la Cocoșatu’

- Cum era Cristi  Borcea?
- L-am cunoscut când am semnat contractul, în 1996. M-a sunat și mi-a zis: „Ovidiule, mâine la cât te aștept la gară?”. Nu avea o funcție stabilită în club, făcea de toate atunci. I-am zis: „Așteaptă-mă la Otopeni, vin cu avionul”. A făcut „Ohhhhhh!”. Am preferat să nu fac șapte ore cu trenul. M-a așteptat Cristi Borcea, ne-am oprit și la Cocoșatul, am mâncat și doi mici. 

- Mai spune-ne ceva din vestiarul lui Dinamo. 
-Cu Iftodi, piticul meu. Eram colegi de cameră și, de câte ori ne vedea, Mister ne spunea „Pic și Poc”. Iftodi avea mereu ceva de răspuns, avea replică la orice. În fiecare luni, era accidentat. Lunea și marțea, el nu se putea antrena. Juca tenis cu piciorul, făcea masaj, saună. Dar când intra în teren, rezolva orice problemă. 

- Colegii nu spuneau nimic? 
- De ce nu-l întrebați pe Kiriță?! Fiecare avea tabieturile lui, trebuie să i le respecți. Iftodi era cel mai relaxat dintre toți. 

- Adrian Porumboiu a declarat că derbyul Steaua - Dinamo 3-1 din 1997, când a ars peluza din Ghencea, ar fi fost de fapt un blat. Prunea și Lăcătuș i-au spus la final că scorul e bun pentru toată  lumea. 
-E părerea dânsului, nu pot să i-o neg. E opinia dânsului, dar în timpul meciului nu s-a simțit așa. Toate meciurile cu Steaua au fost care pe care, din punctul meu de vedere. Chiar și 0-5, cu domnul Hizo antrenor. Dacă a fost ceva, eu nu am fost implicat. 

- Ai jucat în vreun meci aranjat? 
- Nu au fost meciuri trucate. Se venea de la conducere și se spunea: „Băieți, voi câștigați astăzi acasă”. Când te duceai în deplasare, venea și spunea: „Băieți, astăzi nu trebuie să câștigați!”. Jucam mai bine când nu trebuia să câștigăm. Poate de asta a și retrogradat Inter Sibiu, nu prea intra lumea la noi în vestiar. 

- Dinamo a vândut jucători pe bandă rulantă. Pe tine nu te-au vândut… 
- Tâlvan nu a avut impresar, de aia nu s-a vândut. În cei șapte ani la Dinamo, nu am avut impresar. Oferte am avut. La un meci cu Rapid, m-am accidentat în minutul 30. În tribune, erau oficiali de la ȚSKA Sofia, voiau să mă cumpere pe 400.000 de dolari. Atunci a fost prima dată când s-a supărat Cristi Borcea pe mine. Ce să fac?! M-am accidentat. 

- Cum a fost perioada în China? 
- Senzațională. L-am întâlnit și pe Gascoigne la un amical, era în probe la adversari. Am fost schimbați în același timp și am mers să alergăm pe lângă teren. Am povestit ca doi europeni în China. Mi-a zis că îl știe pe Ilie Dumitrescu, eu i-am zis că primele mele ghete serioase din fotbal au fost primite de la Ilie Dumitrescu, prin Gabi Balint, când am debutat la națională. Ghete Lotto cu crampoane turnate. Eu purtam ghete Rostar, cu filet, făcute la Reghin. 

- Din Asia, te-ai întors la Dinamo, dar n-ai mai jucat… 
- Era după ce a făcut Semeghin accidentul cu mașina. Venisem din Iran. M-a sunat Borcea: „Bă, nu știu ce a pățit ăsta. Nu știu dacă își revine, cum își revine. Hai înapoi să ne ajuți, ești liber de contract!”. Am semnat, însă m-am antrenat doar cu echipa a doua. Semeghin nu a fost accidentat grav. 

- Apropo de Semeghin și de escapade, spune-ne în final o escapadă din  cariera ta. 
-Am fugit din cantonament la juniori. Ne-a prins Jean Gavrilă și nu ne-a mai trebuit. Nu doar că ne-a altoit, ne-a zis: „Vreți la discotecă? Hai că vă arăt eu discotecă!”. Ne-a ținut trei ore la antrenanement, de abia ne mai mișcam.

VIDEO Vezi toată emisiunea cu Ovidiu Tâlvan

Citește și: 

Contrastul șocant al granzilor! CFR Cluj câștigă tot, dar a îngropat jucătorii tineri. FCSB nu câștigă nimic, dar puștii ating cote senzaționale

La litigii suntem pe 4 în lume! Dinamo este, în sfârșit!, de Champions League!