Articol de Daniel Nanu - Publicat sambata, 08 octombrie 2011 00:00 / Actualizat vineri, 07 octombrie 2011 23:35
La capătul meciurilor care au strîns 100.000 de spectatori pe fostul "23 August", Steaua a luat 4 puncte avans faţă de Dinamo. Avansul a fost decisiv, iar Steaua s-a calificat în ediţia 1985-1986 a Cupei Campionilor Europeni, pe care avea s-o cîştige pe 7 mai 1986 la Sevilla, contra Barcelonei
Din 1985, o dată cu decăderea Universităţii Craiova şi ascensiunea Stelei, campionatul a fost pînă după Revoluţie o afacere în doi: Dinamo şi Steaua. Echipa Ministerului de Interne era, la data cuplajului celor 100.000 de oameni, campioana la zi. Dar liderul clasamentului în acel moment era Steaua, cu două puncte avans faţă de echipa din Ştefan cel Mare.
1. Steaua 20 15 4 1 46-10 34p
2. Dinamo 20 12 8 0 38-16 32p
În deschiderea cuplajului, Steaua a învins Rapidul, 2-0, fără mari emoţii. Urma meciul-vedetă, Dinamo - Sportul. Roş-albii intrau pe teren avînd în cîrcă apăsarea celor 4 puncte pe care le luase deja avans marea rivală, dar şi cu o atmosferă aprinsă în interiorul echipei.
Ordinul lui Ioan Totu: "Decolăm imediat!"
Ce se întîmplase? Povesteşte Gigi Mulţescu, pe atunci secundul lui Cornel Dinu. "La mijlocul săptămînii, miercuri, jucaserăm la Hunedoara şi făcuserăm egal, 2-2. Urma să venim în Capitală cu avionul, cu cursa Sibiu - Bucureşti. I-am anunţat pe cei de la aeroportul din Sibiu că întîrziem şi i-am rugat ca avionul să ne aştepte. Neşansa noastră a fost că în avion se afla Ioan Totu, membru în conducerea PCR, care, la auzul solicitării noastre, a ordonat sec: «Nu vreau să aud de nici un Dinamo! Avionul decolează la ora din graficul de zbor. Ţara are problemu mult mai importante decît fotbalul»".
Gigi Mulţescu nu greşeşte. Ioan Totu era membru în Comitetul Central, dar şi membru al Biroului Executiv al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, formaţiunea sub pălăria căreia se reuneau candidaţii la locurile de deputaţi pentru Marea Adunare Naţională. Cum alegerile erau programate duminică, 17 martie 1985, la o zi după cuplajul de poveste, lucru care a contat în netelevizarea meciurilor, "membrul de nădejde" Ioan Totu, după ce organizase activitatea în teritoriu, se grăbea să ajungă la Bucureşti. Continuă Mulţescu: "Am pierdut avionul de la Sibiu şi nu ne-a rămas decît să ne continuăm drumul de la Hunedoara cu autocarul. Am ajuns în Bucureşti pe la două noaptea. Cornel Dinu a propus să dormim la Săftica, iar echipa să primească liber de a doua zi pînă în ziua următoare. Ţeţe Moraru, care era şi căpitanul echipei, s-a opus, motivînd că el vrea să ajungă acasă şi că nu are rost să ţinem jucătorii în cantonament încă o noapte".
"Erau minunate cuplajele! Oamenii veneau ca la sărbătoare. Jucîndu-se pe «23 August», se juca, practic, pe teren neutru. La cuplajul acela, centram cu oamenii lîngă tuşă, mai aveau puţin şi te trăgeau de tricou!"
Gigi Mulţescu
Răzmeriţa lui Moraru
În volumul 2 al memoriilor sale, intitulat "Jucînd cu destinul", Cornel Dinu îşi aminteşte momentele de atunci: "Ţeţe Moraru bufnea. «Ce, domne, sînt om serios! Am familie şi nu rămîn în cantonament pentru cîţiva beţivi pe care vrei să-i protejezi. Eu nu rămîn!». Dihonia se redeclanşase în echipă. Jucam cu Sportul, echipă de la care Moraru venise. Iar suspiciunile de tot felul erau la ordinea zilei. De multe ori se confirma un sîmbure de adevăr. Am calculat pînă în ultimul moment ce măsură să iau. Să joc cu el sau fără el... Într-un final am hotărît să încep cu el. Recunoştea că greşise, că acceptă sancţiunea (de a nu mai fi căpitan), dar că vrea să apere şi-şi asumă toate riscurile... Lumea venise puhoi. Nu se mai văzuse niciodată aşa ceva. Cred că erau peste 100.000 de spectatori. Neputîndu-li-se face faţă, s-a jucat cu ei pînă pe pista terenului. De neînchipuit! Am pierdut partida cu Sportul, luînd două goluri parabile, la începutul partidei, din greşeli de necontestat ale lui Ţeţe Moraru".
Cornel Dinu a fost demis!
În minutul 15 al meciului-vedetă, Sportul conducea cu 2-0! Dumitru Moraru avea să fie schimbat în minutul 18, în locul lui fiind introdus Toma. Iată cum erau descrise în "Sportul" cele două goluri ale "studenţilor": "Era minutul 12 cînd, la o lovitură liberă executată lateral de către Hagi, mingea a fost uşor deviată de un apărător dinamovist spre BOZEŞAN, care, de la numai cîţiva metri, a reluat-o în plasă". Iar golul doi, "studenţii şi-au mărit avantajul prin CORAŞ, care a reluat, din marginea careului mic, mingea primită în urma unei lovituri de colţ".
Dinamo a înscris tîrziu, în minutul 84, prin Zare. Insuficient. Sportul a învins cu 2-1 şi a declanşat iureşul în birourile Ministerului de Interne. Cornel Dinu a fost demis, ca antrenor principal al "cîinilor" fiind numit Gigi Mulţescu.
Steaua, campioana României şi a Europei!
Aşadar, la capătul acelui cuplaj, Steaua s-a distanţat la 4 puncte în faţa lui Dinamo. Era etapa a 21-a a campionatului. Mai erau 13 etape pînă la finalul sezonului. Pe atunci, victoria era răsplătită cu două puncte. Avansul luat de roş-albaştri după cuplajul de pomină a fost hotărîtor. Pînă la final, şi Steaua, şi Dinamo vor mai pierde cîte două meciuri. Steliştii au mai făcut şi 4 egaluri, în vreme ce dinamoviştii, două. La linia de sosire, Steaua a avut două puncte avans.
1. Steaua 34 23 8 3 71-24 54p
2. Dinamo 34 21 10 3 59-31 52p
În vara lui 1985, steliştii deveneau campionii ţării, după o pauză de 6 ani, interval în care titlul aterizase la Piteşti, de două ori la Craiova şi de trei în Ştefan cel Mare. Peste doar un an, Steaua cîştiga la Sevilla Cupa Campionilor Europeni! Urmau pentru echipa din Ghencea alte 4 titluri de campioană, plus încă o finală, pierdută, de Cupă a Campionilor.
"A fost fantastic! Oamenii veneau în valuri, pînă au umplut şi pista! De obicei, galeria noastră stătea în stînga oficialei, iar dinamoviştii la tribuna a II-a, dar acum asta era plină ochi de rapidişti!"
Gabi Balint
"M-am simţit atunci ca în tinereţe, cînd jucam fotbal. Cu oameni căţăraţi peste tot, cu tribunele pline de femei, bărbaţi şi copii. Unde mai vezi azi aşa ceva?"
Emeric Ienei
"După Heysel, n-ar mai fi fost posibil"
Mircea Pascu era, în 1985, vicepreşedinte al FRF şi membru al UEFA. Cel care a fost imediat după Revoluţie preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, îşi aminteşte: "A rămas celebru pînă azi acel cuplaj. Mă întreb însă: or fi fost 100.000? Poate mai mulţi? Cine ştie... Era imposibil de contabilizat atunci. La cîteva luni a fost tragedia de la Bruxelles, cînd 39 de italieni au murit la finala CCE dintre Juventus şi Liverpool, pe stadionul «Heysel». După acel moment, condiţiile de securitate s-au înăsprit, cred că după «Heysel», recordul de asistenţă de la acel cuplaj n-ar mai fi fost posibil".
Geoană: "50.000 de rapidişti"
La meciul România - Franţa, cel care a inaugurat Arena Naţională, Mircea Geoană, actualul preşedinte al Senatului, îi povestea soţiei sale: "Îmi amintesc de un cuplaj extraordinar prin anii '80, au fost aici 100.000 de oameni. Eu am stat în galeria Rapidului, toată tribuna a II-a era full, cred că eram 50.000 de rapidişti. Am ajuns jos, la cişmeaua de apă, mai mult cărat peste capetele şi umerii oamenilor, altfel n-aveai cum!".
)
)
)
)
)
)
)
