EXCLUSIV „Puii de Crevedia” contra „Cyborgii”, un război pierdut? De ce nu au forță tinerii din Liga 1 și ce șoc fizic resimt în fotbalul modern: „Se merge până la epuizare. Vomită pe teren!”

„În România avem o selecție bazată pe jucători tehnici, dar avem nevoie și de forță pentru a avea răutate. În caz contrar, e greu să facem față”, spune Ioan Ovidiu Sabău, de trei ori campion al României și om de bază al naționalei la Coppa del Mondo 1990. 

În 1992, la 24 de ani, Sabău se transfera în Serie A, la Brescia antrenată de Mircea Lucescu. Mijlocașul român descoperea secretele pregătirii fizice dintr-un fotbal care la acel moment domina categoric Europa. Ulterior, experiența lui din Italia avea să-i ajute pe mulți dintre tinerii români cu care a împărțit vestiarul la Rapid. 

În ultimii ani, Sabău a declarat constant că puștii români au probleme cu forța, nominalizându-i pe Dennis Man, Ianis Hagi și Octavian Popescu. Practic, el consideră că vârfurile generațiilor pe care s-ar putea baza naționala în viitor au sau au avut un serios handicap de pregătire fizică la intrarea în seniorat. Nu e singurul care observă un deficit fizic al tânărului jucător român. 

Actualul selecționer al naționalei U-21, Florin Bratu, a ajuns tot la 24 de ani la Nantes, într-un campionat puternic din occident, și a simțit imediat impactul fizic: „Am suferit, eram un «pui de Crevedia». Aveam 75-77 de kilograme, la 1,86 metri. Franța e un campionat fizic, unde ai nevoie de forță. Eu aveam viteză. Când am ajuns acolo, am fost pus la niște teste. După aceea, oamenii m-au întrebat: «Tu sigur ai făcut fotbal până acum? Sigur ai făcut antrenamente specifice?». Am zis că da și au spus: «Nu se vede nimic!». 

După meciul cu Italia (n.r. - Italia - România 4-2) am făcut o statistică. Știți câte faulturi au fost?13 sau 14. Știți câte sunt la nivel de Liga 1? Între 30 și 40. Însemnă că la noi este foarte fragmentat. Asta înseamnă că ai timp de revenire. La nivel internațional, tot timpul ești în mișcare
- Florin Bratu, selecționer U-21

 Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult în Liga 1 față de anul 2004. Bratu spune că „în fotbalul modern, totul ține la ora actuală de intensitate, de cum îți câștigi duelurile, iar jucătorul român nu este pregătit pentru fotbalul mare. Am o chestie, când se cântă imnurile la echipa națională și jucătorii stau în oglindă, îmi place să compar. Iar noi încă suferim. Simt asta în duelurile jucătorilor mei. Am văzut în meciurile cu Mexic, cu Italia”. 

Mărturia lui Bratu nu e excepțională. În ultimii ani, zeci de fotbaliști români care au evoluat în străinătate au vorbit despre pragul fizic întâmpinat după plecarea din țară. 

Plin de carențe individuale, tânărul venit din Liga 1 s-a lovit de un obicei total nou pentru el: jucătorul profesionist modern din Occident nu începe antrenamentul la ora anunțată în program, ci vine cu măcar o oră înainte pentru a-și lucra musculatura în sala de forță.

Mutu și Hagi: Nu sunt probleme fizice

 Totuși, în ciuda numeroaselor mărturii, în fotbalul românesc există în continuare un curent care neagă existența unui deficit fizic. În direct la GSP Live, Adrian Mutu - fost selecționer U-21 și favorit să devină succesorul lui Mirel Rădoi -e convins că „fizicul tânărului fotbalist român nu e o problemă. Sunt băieți care stau bine din punctul ăsta de vedere. Chiar am fost impresionat de profesionalismul lor. Problema e probabil una psihică, teama de competitivitate de care se lovesc când pleacă afară”. 

Mutu crede că din actualul fond de jucători se poate realiza o națională puternică. În aceeași tabără este și Gheorghe Hagi, fostul selecționer care produce majoritatea talentelor din fotbalul românesc. Cinci dintre titularii naționalei la importantul meciul cu Islanda (0-0) din noiembrie au trecut prin academia sa până la vârsta de 21 de ani. 

Gazeta a contactat mai mulți foști angajați ai AGH care, sub protecția anonimatului, au susținut că printre regulile de bază ale academiei s-a numărat până recent și interzicerea exercițiilor de forță pentru juniori. 

„Hagi avea o teorie conform căreia exercițiile de forță la copii le blochează creșterea. El e adeptul modelului spaniol care pune mai mult accent pe tehnică, agilitate și rezistență, dar mai puțin pe forță. Inclusiv la echipa mare, Hagi considera că sala în exces obosește jucătorul, dar în ultimul an și-a mai schimbat părerea”. 

Pentru a verifica informația, reporterii l-au contactat pe Gabriel Zaharia, preparator fizic la Academia Hagi: „Povestea asta cu faptul că la noi nu se lucrează forță e un mit. La noi nu se lucra cu haltere când copilul era prea puțin dezvoltat. Dacă-i pui haltere în spate, riști să-i produci accidentări”. 

Zaharia explică procesul de pregătire fizică din academie: „La Academia Hagi, pregătirea fizică este subjugată stilului de joc și are două componente. Antrenăm fizic jucătorii în mod colectiv prin exerciții pe teren. Apoi, avem programul individual. Vedem la copiii care vin la noi la academie de la alte cluburi că le lipsește forța, mai ales în picioare. 

De aici vine puterea unui fotbalist. Noi nu urmărim să dezvoltăm forță ca în culturism. Forța nu înseamnă mușchi mari. Poți ridica 100 de kilograme, dar nu poți sprinta ca Usain Bolt. De la 14 ani, copiii de la academie intră într-un program de forță dacă fizicul le-o permite”. 

 Selecția jucătorilor este un punct foarte important. Jucătorul trebuie să aibă calități mentale, să fie inteligent, să aibă personalitate, plus calități fizice. Restul le antrenăm. Facem tehnică individuală, tehnică de joc, pe acestea le antrenăm la academie
 - Cosmin Constantin, antrenor Academia Hagi

 Fiorentina: Ianis Hagi nu are forță

 În 2016, fiul lui Gică Hagi, Ianis, avea deja 17 ani și se pregătea să părăsească academia pentru a se transfera la Fiorentina. În imaginile de arhivă apare un adolescent cu un fizic firav care declara presei: „M-am înălțat, mușchii s-au subțiat, sper că în timp să-mi crească forța”. 

Ajuns în Italia, puștiul i-a uimit pe conducătorii Fiorentinei cu deficitul său muscular. Într-un raport de monitorizare trimis președintelui onorific Mario Cognigni, directorul tehnic Valentino Angeloni scria: 

• „trebuie să pună masă musculară pentru a avea un impact fizic mai bun, pe scurt nu are corpul robust și dur al tatălui său”
• „rapid și agil în primii 10-15 metri, dar în alergările pe distanță își pierde din eficiență”
• „are capacitatea de a scoate om din joc în duelurile unu la unu, dar îi trebuie forță pentru a rezista în contrele cu adversarii”
• „trebuie să muncească și să crească în forță și, în general, să devină mai puternic pentru a fi mai competitiv la un anumit nivel”

În cei cinci ani scurși de atunci, fizicul lui Ianis Hagi s-a transformat, iar imaginile din 2021 arată un fotbalist cu o musculatură mult mai dezvoltată. Pierde, însă, fotbalistul român o fereastră de pregătire fizică între 15 și 18 ani, deficit care îl menține ulterior într-un dezavantaj constant față de jucătorul de fotbal modern din Occident? 

Academia FCSB, carențe sesizate de FIFA 

Gazeta a discutat cu un specialist în fotbalul juvenil din România, fost angajat la academiile a două cluburi de top din Liga 1. Acesta a cerut protejarea identității, din cauza mentalității din fotbalul românesc: „La noi, există un deficit de mentalitate în pregătirea fizică. Ok, nici eu nu cred că până la 16 ani și jumătate trebuie să se facă forță, dar o consecvență în ciclurile lungi de pregătire fizică ar face mult bine. 

În România, copiii sunt lăsați mai ușor cu partea fizică cu 48 de ore înainte de meci pentru că antrenorul nu-i vrea obosiți. Vrea să câștige meciul neapărat, nu să clădească un copil”. 

În ultimii 3 ani, Academia Hagi a început să aibă un concurent important în Academia FCSB, finanțată serios de George Becali. În clasamentul oficial al academiilor realizat de FRF în 2021, FCSB ocupă locul 2, cu șase puncte mai puțin decât centrul de la Farul. 

Totuși, chiar și la centrul de top de la Berceni există carențe serioase. La începutul anului, academia FCSB a fost auditată de FIFA, prin intermediul unei firme olandeze specializate în analiza centrelor de copii și juniori. Raportul Double Pass a identificat:

• „un număr inadecvat de antrenori”
• „atenție acordată analizei și managementului încărăturii fizice a jucătorilor doar la grupele mari de vârstă”
• „lipsa unei baze de date centralizate care să stocheze și să ofere spre consultare parametrii fizici ai jucătorilor din academie”.

Dragomir, muncă de «Cyborg» la Arsenal

 În timp ce academiile de top din România lansează printre seniori jucători cu un deficit vizibil pe partea fizică, cluburile mari din Occident își intestifică eforturile de a aduce juniorii tot mai aproape de nivelul de forță de la echipa mare. 

Reporterii Gazetei au descoperit în baza de date Football Leaks un document .pdf aparent banal: programul săptămânal de pregătire al juniorului român Vlad Dragomir în primul său an de „scholarship” (bursă plătită pentru fotbal) la Arsenal Londra. 

E o problemă de strategie de pregătire fizică. Multor conducători le convine asta că nu mai cheltuie mult pe masă, pe vitaminizare 
- Ilie Stan, antrenor pasionat de pregătire fizică

În 2015, anul transferului său de la Poli Timișoara, talentatul mijlocaș avea 16 ani și un istoric individual de pregătire fizică. Povestește tatăl său, Mircea Dragomir, contactat de Gazetă: „Îi pusesem lui Vlad un preparator fizic încă de când era încă la Poli. Avea 9-10 ani și făcea exerciții, dar era vorba de agilitate, nu de forță. Lucra cu mingi medicinale, cu scărițe. 

La 15 ani, a fost adus pe lângă echipa de seniori, iar preparatorul fizic spaniol Jorge (n.r. - Jorge Alvarez) lucra cu el, dar la elementele de forță din programul echipei îi spunea să treacă peste”. 

În iulie 2015, Dragomir a semnat un contract de bursier pentru două sezoane, cu o remunerație săptămânală de 135 de lire în primul an și de 145 de lire în cel de-al doilea. Impresarul său, Cătălin Sărmășan, a primit un comision de 25.000 de lire sterline, urmând să mai încaseze 25.000 de lire dacă Dragomir semna un contract de profesionist cu Arsenal. 

Menajat până atunci în România, jucătorul a intrat imediat într-un program intesiv la baza din Bell Lane, St. Albans. În programul săptămânal semnat de antrenorul Frans de Kat, Dragomir avea timp de cinci zile, de la ora 10 până la 11:30 dimineața, câte un antrenament de „forță și întreținere fizică”. 

Urma un antrenament normal de o oră și jumătate, apoi prânzul. După masă, puștiul de 16 ani avea lunea și marțea câte o oră și jumătate de “dezvoltare tehnică și atletică”, iar în celelalte trei zile din cursul săptămânii mergea la cursuri. Meciurile erau programate marți seară și sâmbătă dimineață, iar duminica era liberă. 

Tatăl său a sesizat rapid impactul antrenamentelor: „Cum a ajuns la Arsenal a început antrenamentele de forță. Preparatorul fizic nu-l menaja deloc. Dacă vedea că poate împinge greutăți și mai mari, îi mai agăța ceva de bară. Musculatura a început să-i crescă vizibil, dar când ajungea acasă era mereu alb la față. 

Se mergea cu pregătirea până la epuizare, vomitau la propriu pe teren. Clubul le punea la dispoziție mâncare, dar aparent nu era suficient de hrănitoare, astfel că nutriționistul clubului i-a recomandat o masă suplimentară din dovlecel ras, diferite semințe și miere, iar din momentul ăla Vlad a început să ducă bine antrenamentele”.

 Și Klopp are „pui de Crevedia”. Și îi face „Cyborgi”

Cu forța și puterea în plină creștere, Vlad Dragomir a fost reținut de Arsenal și pentru un al treilea an de „scholarship”, cu un salariu săptămânal de 190 de lire sterline. Introdus în programul echipei U-23, înscrisă în campionatul de rezerve, românul a început să fie chemat de Arsene Wenger la antrenamentele primei echipe. 

În 2018, Wenger a plecat de la Arsenal. „Am primit trei oferte de contract de la ei, dar dacă a plecat Wenger am decis să plecăm și noi”, spune Mircea Dragomir. 

Cariera fiului său a continuat în Serie B, la Perugia și Virtus Entella, iar acum în Cipru, la Pafos. Declinul - spune tatăl său - nu are legătură cu lipsa de valoarea, neseriozitatea sau deficitul de forță, ci e doar o chestiune de noroc și de oportunități: „Vlad se va întoarce, o să vedeți”. 

În ciuda programului intensiv de forță la care sunt supuși juniorii în Anglia încă de la 16 ani, creșterea fizică nu devine evidentă decât după intrarea în programul primei echipe. Gazeta a studiat două poze ale fundașului dreapta Trent Alexander Arnold, campion și câștigător de Liga Campionilor cu Liverpool. 

În 2016, Alexander Arnold avea 18 ani, un fizic decent și se pregătea să debuteze în echipa antrenată de Jurgen Klopp. Cinci ani mai târziu, masa sa musculară a crescut vizibil, făcându-i pe debutanții Conor Bradley și Max Woltman - doi puști de 18 ani intrați pe finalul meciului AC Milan - Liverpool 1-2 de acum două zile - să pară niște „pui de Crevedia”. 

Dopajul, secretul ascuns din dulapul occidentului?

 Specialistul român în copii și juniori care a lucrat la academiile a două echipe de play-off din Liga 1 are o explicație, dar nicio dovadă concretă: „Afară, nu e nevoie decât de șase luni la prima echipă pentru ca un puști să devină «cyborg». Atunci începe dopajul, iar ei știu exact ce să facă pentru a crește masa unui jucător tânăr”. 

În timp ce se documentau pentru acest articol, reporterii Gazetei au descoperit întâmplător un pasaj din biografia lui Paul Merson, atacantul englez campion de două ori cu Arsenal. În 1996, el a asistat uimit la metodele străine de „vitaminizare” introduse de noul antrenor al clubului, nimeni altul decât Arsene Wenger: 

„Înaintea meciurilor importante, Arsene ne ducea uneori la un hotel Holiday Inn din Islington unde un specialist în știința sportului venea cu o siringă imensă. Era plină cu o substanță galbenă, lipicioasă. Îmi ridicam mâneca, mă așezam pe canapea și îmi băga acul în venă. 

Nimeni nu mi-a spus vreodată ce conținea și nu sunt sigur ce anume făceam. Era o treabă foarte ciudată, dar nu mă deranja. Eram mereu primul la injecții”.

Au urmat alte șocuri. La fiecare antrenament, preparatorul fizic Gary Lewin aștepta să ne dea câte o tabletă de creatină. Chiar înainte de un meci cu Blackburn, Arsene a mers printre noi în vestiar și ne-a dat tuturor o pastilă imensă maro. Era cafeină pură, echivalentul a 10 cafele
- Paul Merson, fost fotbalist la Arsenal

Creatina și cafeina sunt acum substanțe acceptate în sport. Cafeina a fost scoasă de pe lista interzisă în 2004, la 8 ani după întâmplarea descrisă de Merson în carte. 

În Statele Unite, creatina - un supliment similar aminoacizilor, cu efect de creștere a energiei și masei musculare - poate fi procurată și consumată independent de sportivii din universități, dar este interzisă distribuirea ei de către instituțiile de învățământ. 

În 2021, injecțiile intravenoase și schimbarea de sânge reprezintă în sine metode de dopaj, conform listei Agenției Mondiale Antidoping (WADA), cu mici excepții legate de cantitate și timp, acoperite de o scrisoare medicală. 

Am văzut la unii colegi cum scoteau sângele, îl băgau într-o centrifugă, și apoi îl băgau înapoi în corp. Într-un an de zile cât am stat în Rusia nu mi-a făcut nimic niciun control antidoping. Nu se făceau, nu am văzut niciodată control acolo! 
- Dacian Varga, despre perioada petrecută la Kuban, cu Dan Petrescu antrenor

CITEŞTE ŞI ALTE ŞTIRI DIN FOTBAL:

Soluție radicală pentru situația de la Dinamo: „Curățenie! Păstrați doar 3-4 tineri, nu-i niciun Ronaldo sau Messi acolo”

Nelu Varga îl „înțeapă” pe Șumudică și are un mesaj despre viitorul lui Petrescu: „E visul lui și îi ofer toată susținerea!”