Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat joi, 07 mai 2020 12:00
Azi, 7 mai, Flavius Domide împlinește 74 de ani. Cel mai mare fotbalist din istoria UTA nu se află în cea mai bună formă fizică, în iulie 2014 a fost operat pe creier!, însă nu și-a pierdut simțul umorului și cheful de viață.
Într-un dialog telefonic cu Gazeta, purtat luni seara, Domide a rememorat cele mai importante borne ale carierei sale, totul pe un ton optimist, lipsit de spirit revanșard. Deși îi este greu să uite că în Mexic n-a jucat deloc, asemenea bunului său prieten Dobrin.
- Bună seara, domnul Flavius Domide?
- Încă el!
- Cum adică "încă el"?
- Păi, la vârsta mea și la problemele mele de sănătate...
Teama de COVID-19
- Apropo, cum vă mai simțiți?
- Binișor. Mă feresc să ies afară, mi-e un pic teamă.
- De COVID?
- Da. Am doi prieteni internați și nu vreau să mai ajung pe patul spitalului.
- A fost așa traumatizantă experiența din vara lui 2014?
- Păi, dacă nici o operație pe creier nu e traumatizantă, atunci ce mai e?
- Ce s-a întâmplat atunci, de fapt?
- Un ghinion teribil! La un meci de old-boys, eu și un adversar am vrut în același timp să lovim balonul. Și, în loc să tragem în minge, ne-am dat cap în cap!
- Ați fost transport imediat la spital?
- Nu, și asta a fost greșeala mea. Nu m-am dus la control, deși începusem să am amețeli. Am mai jucat chiar în vreo 3-4 partide, apoi starea s-a agravat și abia atunci m-am dus la Timișoara, la Spitalul Județean.
Cheag de sânge pe creier
- Ce v-au descoperit acolo?
- Un cheag de sânge pe creier! M-au băgat imediat în operație.
- Acum mai aveți probleme?
- Nu. Însă nu mai joc fotbal, evit pe cât pot contactele fizice, mai ales în zona capului.
- Știm că sunteți născut pe 7 mai, deși toate sursele de pe internet, inclusiv anuarele fotbalistice, susțin că data nașterii e 11 mai 1946. Care e misterul? Sunteți născut pe 7 și declarat pe 11?
- Nu, în toate actele mele scrie 7 mai. Mai puțin pe legitimația de fotbalist. În 1969, parcă, Federația a schimbat legitimațiile tuturor jucătorilor din România. Atunci s-a făcut o greșeală, la mine s-a trecut 11 mai, și așa s-a mers, n-a mai corectat nimeni.
- E bine că s-a lămurit...
- Da, da, sper să afle toate lumea că-s născut pe 7. Degeaba mă sună unii pe 11, sprițul îl dau pe 7! Glumesc, urările sunt mereu bine primite.
Finala "văzută" pe drum
- Apropo, care e cel mai tare șpriț pe care l-ați dat de ziua dumneavoastră?
- N-a fost nimic de pomină. Când jucam, pe 7 mai eram mai mereu în cantonament. Sau aveam meciuri. Cum să faci mare petrecere, când a doua zi dădeai piept cu Dinamo, Rapid sau Steaua? Aduceam și eu o ladă de bere, o gustărică, nimic senzațional.
- Dar 7 mai 1986 a fost ceva mai special?
- Pricep la ce te gândești... Nici măcar atunci n-a fost. Țin minte că jucaserăm în deplasare, nu mai țin minte unde exact, iar finala ne-a prins pe drum!
- Cu cine ați ținut?
- Cu Steaua, cu cine altcineva? Sunt român, înainte de orice!
Amintiri cu Feyernoord
- Păi, au fost destui care au fost suporterii Barcelonei...
- Or fi fost, însă eu aveam o mulțime de prieteni la Steaua. Imi Ienei, în primul rând. M-am bucurat foarte tare pentru ei.
- Totuși, bănuiesc că nu la fel ca în 1970, când ați eliminat pe Feyenoord.
- Ei, atunci a fost ceva cu totul și cu totul deosebit. Olandezii erau campioni europeni și mondiali, părea că nici nu existăm pe lângă ei.
- Doar părea.
- Da, pe teren am făcut 1-1 la ei și 0-0 la noi și am dat marea lovitură din acel an fotbalistic. Cum ar fi azi să elimine campioana României pe Liverpool? Bine, vorbim și noi, așa... Acum avem dificultăți și în primul tur preliminar!
Debut cu Anglia
- Facem un salt de la echipa de club la națională. Statistica spune că aveți 17 selecții și 3 goluri. Nu e cam puțin?
- Este, dar ce să fi făcut? Să mă convoc singur? Să mă bag în echipă fără voia selecționerului?
- Toate aceste selecții au venit numai în perioada 1968-1972. Apoi, deși aveați 26 de ani și continuați să jucați foarte bine la Arad, prima reprezentativă a devenit amintire pentru dumneavoastră.
- Așa este... Și dacă ai ști cât mă doare... Însă n-o să spun nimic rău despre nea Angelo Niculescu, Dumnezeu să-l odihnească! El mi-a oferit șansa debutului, la 0-0 cu Anglia, în '68, el m-a și nedreptățit uneori. Așa a fost să fie!
- Nici la turneul final din Mexic '70 n-ați evoluat deloc, deși ați contribuit la calificare, inclusiv cu un gol, contra Elveției.
- Să zicem că aerul a fost mai rarefiat acolo și nu m-am putut acomoda.
Aceeași soartă ca prietenul Dobrin
- Adică ați acuzat aceleași probleme ca Dobrin?
- Oh, prietenul meu, Dobrin... Ce dor mi-e de el! Cu Gicu și cu Liță Dumitru m-am înțeles cel mai bine la națională.
- Dobrin n-a jucat în Mexic și pentru că ar fi deranjat gașca de la Dinamo, căreia i-ar fi câștigat bani mulți la niște partide de poker...
- Nu vreau să intrăm în detalii, ce a fost, ce n-a fost... Așa a gândit Angelo, ce mai putem face acum?
- Să aflăm măcar o parte din adevăr?
- Nu mai contează! Atunci, în Mexic, nu mi-a părut așa de rău că n-am intrat deloc pe teren. Totuși, când m-am întors în țară, regretele creșteau de la o zi la alta. Realizam ce șansă imensă am ratat.
- O ultimă întrebare pe tema naționalei. În 1972, ați bifat 8 selecții și două goluri, unul dintre ele în poarta marelui Zoff, în România - Italia 3-3. Apoi, din '73, nimic, niciun meci sub tricolor!
- Mai e ceva de adăugat? O explicație ar fi că din '73 s-a schimbat selecționerul, Angelo Niculescu a fost înlocuit cu Valentin Stănescu. După care a venit Ștefan Covaci... Fiecare antrenor cu ideile lui, nu vreau să judec pe nimeni. Oamenii nici nu mai trăiesc... Să revenim la lucruri mai plăcute!
- Cum o să petreceți la aniversarea celor 74 de ani?
- Cum o vrea Dumnezeu, să ajung până atunci, nu?
"Haide UTA!"
- Acum dumneavoastră deveniți pesimist...
- Niciodată! Optimist până la capăt, așa cum vă sfătuiesc și pe voi, pe toți.
- Vă doriți ceva în mod special?
- Da, ceva ce nu putem cumpăra cu toți banii din lume: sănătate! Ceea ce doresc tuturor oamenilor, mai ales în aceste vremuri dificile.
- Sănătate și dumneavoastră, domnule Domide, și mulțumim frumos...
- A, să nu uit: haide UTA, să ne vedem din toamnă pe noul stadion, în Divizia A!
"Generația Aradului de la finalul anilor '60 și începutul anilor '70 nu avea individualități extraordinare, dar ca echipă eram buni de tot. Secretul? Vestiarul era extrem de unit, noi chiar eram ca frații"
342 de meciuriîn prima divizie a disputat Domide în tricoul "Bătrânei Doamne", record pentru clubul arădean. A marcat de 75 de ori
2 titluri de campional României are Flavius (1969, 1970). În 1972 a terminat pe locul 2, prietenul Dobrin câștigând în premieră titlul cu FC Argeș
"La amicalul cu Anglia din '69, 1-1 pe Wembley, am făcut schimb de tricouri cu Bobby Charlton, fotbalistul pe care l-am iubit dintotdeauna. E una dintre amintirile cele mai plăcute din cariera mea"
6 goluriare Domide în cupele europene, în 16 partide disputate în perioada 1969-1973. În 1972, s-a calificat în "sferturile" Cupei UEFA. UTA a trecut atunci de Austria Salzburg (4-1, 1-3), de Zaglebie Walbrzych (2-1, 1-1) și de Vitória de Setúbal (3-0, 1-1). A fost eliminată de Tottenham (0-2 și 1-1)
20 de sezoane(1959-1979) a fost legitimat Flavius la UTA, la juniori și seniori
Cursă unică de Formula 1: pe străzile din Haga, în portul Rotterdam, dar și într-o seră cu lalele
CITEȘTE ȘI:
Imagini ȘOCANTE cu Pep Guardiola însângerat după egalul cu Feyenoord! Ce s-a întâmplat
FCSB se pregătește să-l înfrunte pe „Mentalistul” lui Olympiakos » Dușman al fotbalului modern
)
)
)
)
)
)
)
