Articol de Andrei Crăiţoiu, Vlad Nedelea - Publicat sambata, 10 septembrie 2022 09:06 / Actualizat sambata, 10 septembrie 2022 10:12
Ajuns la 79 de ani, Romică Pașcu, fost membru marcant al „Cooperativei”, are sute de povești savuroase. Își amintește cum asigura bugetul Brașovului în anii în care era președinte și ce sume colosale încasau „stegarii”.
Romeo Pașcu, fost conducător la Bistrița, Baia Mare, FC Bihor, FCM Brașov, Astra și Petrolul și unul dintre numele grele din vechea „Cooperativă”, își trăiește bătrânețea acasă, la Brașov. A împlinit în august 79 de ani, iar sănătatea îi dă mari bătăi de cap.
Înregistrează-te sau intră în contul tău pentru a fi parte din comunitatea noastră și pentru a accesa beneficiile.
- Ai o experiență personalizată, în funcție de preferințe
- Poți intra în conversație prin intermediul comentariilor
- Participi la concursuri cu premii spectaculoase
- Ai acces la newslettere și recomandări personale
- TOTUL E 100% GRATUIT
Încearcă să dribleze problemele așa cum o făcea în tinerețe, când era ofițer acoperit și făcea legea în fotbalul românesc: „Atunci ușile se deschideau doar când suflam”. Nea Romică, așa cum îl strigă toată lumea pe străzile de sub Tâmpa, e nelipsit de la partidele Brașovului.
E sigur că Dan Alexa va face treabă bună și va duce din nou „Steagul” în prima divizie, iar marele vis al său e să mai vadă un meci pe „Tineretului” în Liga 1.
Romeo Pașcu: „Copiii nu mai vin la fotbal, acum trag pe nas!”
- Domnule Pașcu, de ce avem peisajul acesta trist la meciurile de la Brașov?
- Așa este, nu mai avem atmosfera de altădată... Totuși, eu sunt optimist că o să revină atmosfera din trecut. Fotbalul înainte era tratat sub alte aspecte, astăzi e tratat diferit. Copiii nu mai vin la fotbal, că stau toată ziua pe jocuri sau mai trag pe nas! Nici nu știu de unde apar astea prin România...
- Vă referiți la raportul privind consumul de droguri, care a explodat la noi în țară.
- Da, da. Eu am auzit de prafurile astea numai după Revoluție. Mă rog, e treaba lor. Revenind la fotbal, am vorbit de curând cu domnul Stoichiță și îi spuneam că toate echipele, plecând de la Autobuzul București, Jiul Petroșani, Târgu Mureș sau Bihor, toate aveau câte patru, cinci jucători care puteau să fie la lotul național.
- De ce s-au schimbat atât de mult vremurile?
- Păi, atunci învățau fotbalul de la mămica! Că dacă n-ai talent de la mămica nu poți să fii niciodată un fotbalist mare, și nici ofițer de informații, așa cum am fost eu. Le mai ziceam eu unora: „Domn'e, dacă tu nu ai talent, nu ai cum să lucrezi în domeniul ăsta!”.
Pașcu: „Primele să dădeau din bani negri”
- Dar Brașovul e un oraș mare, frumos, mereu a avut fotbal.
- A fost susținut de Ioan Neculaie. Apoi a venit Marian Brescan și îmi pare rău că cei de acum nu mai colaborează cu el pentru că are multe posibilități și ar putea ajuta clubul.
- Acum se ocupă primarul Allen Coliban.
- Se chinuie Primăria... Bugetul de la Primărie este atât de strict încât trebuie să duci bon pentru fiecare sticlă de apă minerală.
- E o chestiune normală, din moment ce primești bani de la stat, nu?
- E normal, însă fotbalul e fotbal. Am fost 42 de ani conducător și nu poți să umbli toată ziua și să respecți pretențiile pe care le are serviciul financiar al Primăriei. E foarte greu de lucrat cu ei.
- Alte cluburi lucrează bine cu primarii, inclusiv pe lângă București.
- Nu vreau să intru în amănunte. Toate echipele din lumea aceasta folosesc, să mă ierte Dumnezeu, dar toate folosesc și bani de altă natură. Negri se numeau pe vremea mea...
- Domnule Pașcu...
- Stați așa! Până la Revoluție primele se dădeau din bani negri! Bani negri care erau oficiali, de fapt. Aici vindeam pe an câte două, trei milioane de pungi pe care le făceam la Iași, cu ajutorul lui Vasile Ianul. Numai eu vindeam pungi în județul Brașov. Apoi vindeam Kent și Marlboro! Aduceam un milion jumate de pachete Kent, un milion jumate Marlboro.
-Continuați...
-Vindeam pachetul cu 5 lei! Ia faceți voi socoteala cum făceam 15 milioane de lei. Primele erau de 5.000 de lei acasă și 10.000 de lei în deplasare. Cel mai bun muncitor de la „Steagul Roșu” avea 4.700 de lei pe lună. Un jucător câștiga într-un ceas jumate 5.000!
Romică Pașcu: „Veneau generalii, beau, mâncau, aveau gagici”
- Sumele erau imense în comparație cu cei care munceau în fabrică.
- Îi mai duceam, cu ajutor, și prin Egipt, Liban. Eu mergeam la Beirut ca acasă. Avem relații cu echipa poliției siriene. Veneau generalii aici, stăteau, beau, mâncau, aveau gagici, de toate. Chiar era Micul Paris. Veneai cu sute de grame de aur! De la Cairo veneau cu câte 25 de perechi de blugi, o cameră de luat vederi de 150.000 de lei, era cât două Dacii! Veneam cu player la 35.000 și un casetofon de 75.000 de lei! Când am plecat la Oradea mergeam prin Israel, Italia, Austria, Polonia, Cehoslovacia...
- Același regim special l-au avut și restul oamenilor de la club?
- Nimeni nu poate să spună că nu am dreptate. Cine ar spune ar fi niște denigratori. Ei, pe lângă primele babane de joc, aveau masă gratuită obligatorie, aici, la cantina clubului. Cine nu venea la masă era penalizat! Ei câștigau două, trei sute de mii de lei pe an! O căruță de bani!
- Atunci erau condiții...
- Foarte bune! Copiii veneau la juniori pentru că eu le dădeam masă gratuită. Ei veneau de la școală și mâncau. Pe vremea mea, lângă terenul ăsta principal erau două, trei terenuri de antrenament. Acum le-au demolat și au ridicat blocuri. Și le-a cumpărat cine le-a cumpărat.
- Și dumneavoastră v-ați cumpărat casă, ca orice om.
- Da, dar eu am pierdut-o! După ce a plecat sasul din casă, i-am pus într-o seară pașapoartele pentru familie pe masă, i-am dus cu autocarul până la București, statul român i-a dat 87.800 de lei și după Revoluție s-au găsit nu știu ce acte că foștii proprietari au dreptul să o ia înapoi. Istoria se spune că doar învingătorii o scriu, însă realitatea e mult modificată!
Pașcu: „A crescut enorm prețul la gaze”
- Sunteți nostalgic după perioada comunistă, domnule Pașcu.
- Nu sunt, nu sunt. Acum e cel mai bine! Democrație totală din toate punctele de vedere. Supărat sunt că a crescut enorm prețul la gaze. Noi suntem țară producătoare și nu e un lucru normal cât plătim. Să mă ierte Dumnezeu!
- Sunteți nostalgic și pentru că ați trăit foarte bine înainte de '89.
- Puțină lume a trăit bine, iar printre ei am fost și eu. Fiind președinte, în spate aveam partidul, Securitatea, ușile se deschideau doar când suflam. Asta e realitatea! Toți președinții din România au trăit bine, toți jucătorii. Cele mai mari rezultate le-am avut în fotbal atunci, fără să se supere nimeni.
- Spuneați că ați fost ofițer acoperit, dar tot ați avut probleme.
- Au vrut să mă cerceteze doi ofițeri care erau de la contrainformații. Eram într-o dimineață la Lido și îmi dă telefon în cameră. „Tovarășu' Pașcu, aș vrea să vorbesc cu dumneavoastră”. „De unde sunteți?”. „De la MApN”. „Și în ce problemă?”. „Ați câștigat meciul de ieri și s-au auzit zvonuri că l-ați aranjat”. „Tovarășe colonel, sunt dispus să vorbesc cu dumneavoastră. Comandați două cafele și două whisky-uri și cobor imediat!”. Am tăiat-o pe la piscina cu valuri și m-am dus direct la Dinamo, care mi-a dat o mașină și m-a dus până la Deva, apoi am ajuns la Oradea.
Pașcu: „Dacă Borcea nu intra în necazuri nu se întâmpla așa ceva”
- Politicul se implica în trecut, politicul se implică și astăzi?
- Se implică politicul, iar aici, la Brașov, domnul Coliban se ocupă de echipă. O să vedeți că încet-încet Brașovul se va pune pe picioare. Alexa e un antrenor bun. După ce se omogenizează lotul o să vină și rezultatele bune. Anul viitor se va trage la promovare, sper să fiu sănătos să-i văd iar în Liga 1.
- Cum vedeți fotbalul românesc în viitorul apropiat?
- O să fie mai bine! Singura greșeală a fotbalului românesc este legată de juniori. Pe vremea mea aveam doi, trei străini, dar acum sunt șase, șapte... Eu spun, și nu fac pe patriotul, dar în România există bază de lucru extraordinară și jucători! Dacă am da mai multă importanță centrelor, am crește și am avea din nou fotbal. Nu s-ar mai duce să facă prostii.
- Nu credeți că aici și părinții au o parte de vină?
- Dacă i-ar cointeresa ar fi și mai bine. Aud că părinții cumpără copiilor ghete, echipament sportiv... Pe vremea mea aveau totul gratuit: echipament, ghete, ghete de iarnă cu crampoane, cu cuie, pantofi de încălzire, treninguri. Plus trei mese gratis pe zi!
- Ați fost apropiat de Dinamo, vă gândeați să-i vedeți în situația asta?
- Eu am fost dinamovist din suflet. Nu m-am gândit niciodată, dar nu vă mirați. A avut atâtea mutații Dinamo... Vreau să spun că dacă Cristi Borcea nu intra în necazuri nu se întâmpla așa ceva. A fost unul dintre cei mai mari conducători.
Amintiri cu Cozma, Oprea și Bărbulescu
- Ați fost președinte la Brașov, spuneți-ne un meci cu o poveste inedită care vă vine în minte.
- Unul cu Jiul Petroșani, când președinte la ei era Miron Cozma. Înainte de partidă, i-am cazat la hotelul ARO și aghiotantul lui Cozma era fostul ministru de interne, Gabriel Oprea. Băiat deștept și plin de bani. Am fost la masă și i-am spus lui Cozma: „Domn' președinte, eu vreau să câștig mâine, la retur vin la plimbare”.
- Și cum a reacționat?
- Eu eram sincer! Mi-a zis: „Băi Pașcule, eu te bat și mâine, și te bat și la Petroșani”. A început meciul, la pauză era 4-0 pentru FC Brașov. Cozma s-a ridicat și-a plecat nervos. I-am spus zâmbind: „Te bat și acolo! Nu fac decât să te parafrazez, domn' președinte”.
- Dar un meci din comunism?
- Jucam cu Scornicești, pe stadionul mare, cu Emil Bărbulescu, care era adjunctul Inspectoratului Miliției județului Olt. La masă la ARO, cu balerinele. Ne arbitra Mircea Salomir. Noi ne înțeleseserăm să facem egal. Dimineața, pe la 8:00, mă sună secretara generalului Bucur, care era inspector-șef peste Securitate și Miliție. „Pașcule, FCM Brașov e echipa ta? Cum ți-ai permis să vorbești cu golanul și bețivul de Bărbulescu ca să faci egal? Dacă azi nu bați, locul tău e la Vânju Mare, la batalionul disciplinar!”.
- Și ați respectat ordinul?
- M-am dus imediat la Emil. „Cade înțelegerea, le spun băieților să joace”. 6-1 i-am bătut! Paul Popescu a făcut infarct și l-au dus la cardiologie la pauză.
- Când făceați înțelegerile astea de blat nu vă era frică?
- De cine să-mi fie? În comunism să-mi fie mie frică? Eu am fost tare și înainte, și după Revoluție!
- Cum arată viața la 79 de ani?
- I-am făcut pe 22 august. Mă bucur că trăiesc și fiecare zi e o nouă zi pentru mine. Cu sănătatea nu stau prea grozav. Când ai trecut de 65-70 de ani... cine zice că stă foarte bine din punctul de vedere al sănătății minte. Te lasă vlaga, te lasă puterile. Eu mă bucur că trăiesc!
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
