Articol de GSP - Publicat miercuri, 22 septembrie 2021 20:30 / Actualizat miercuri, 22 septembrie 2021 20:41
Romulus Gabor, care împlinește 60 de ani pe 14 octombrie, a rememorat începuturile sale din fotbal, pasiunea pentru școală, dar și bucuria pe care a simțit-o în anii pe care i-a petrecut ca profesionist la echipa lui de suflet, Corvinul.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Romică, aș vrea să începem discuția de la copilăria ta.
- M-am născut la Pui și toată ziua mă jucam fotbal cu o minge de 13 lei. Când se spărgea, o mai peticeam cu fierul încins și cu cauciucul. Alte jucării nu aveam la vârsta aia. Toată ziua alergam pe Strei, care trecea pe lângă casa părinților mei. Asta era joaca mea. Au trecut anii repede.
- Distracție cam multă, muncă deloc?
- Părinții nu mă puneau deloc la treabă, doar să învăț. Mie îmi place să mă laud, am luat premiul 1 chiar dacă eram la țară. Acolo se făcea o școală de bună calitate.
- Fotbalul cum s-a lipit de tine?
- Țin minte că pe la 12-13 ani am plecat cu un verișor de-ai mei la Jiul Petroșani, la selecție. Am jucat trei-patru meciuri. Dar în timpul ăsta am dat examen la un liceu din Hunedoara. Așa m-am transferat și cu fotbalul, înapoi acasă. Încet, încet, așa am început, plecând de la juniori republicani.
- Am citit că părinții tăi voiau să te dea la liceul militar.
- Așa este. Și chiar m-am dus să fac vizita medicală. Dar am fost respins pentru că aveam ceva platfus, plus o deviație de sept. M-am bucurat că am scăpat pentru că nu-mi plăcea! Dar, probabil, părinții voiau să scape de mine, că-mi dădeau haine și altele.
- Aveai probleme medicale?
- Am ajuns să joc la echipa națională și nu mi-au zis niciodată că am platfus. În schimb, am avut o deformare la coloană, că de acolo mi s-au tras problemele cu tendoanele. Cu accidentarea...
- Accidentarea ai avut-o la 26 de ani.
- Ruptură de tendon ahilian. Am stat 8 luni, n-am mai jucat fotbal, n-am fost convocat nici la echipa națională. Atunci a început regresul meu. În '90 am avut ruptură de tendon ahilian și la celălalt picior. Am fost operat în Belgia, dar tot am stat șapte luni. Operația nu era grea, recuperarea însă da, dificilă! M-a ajutat Dumnezeu, m-am refăcut și am mai jucat doi-trei ani.
- Asta pentru cei care spun că viața de fotbalist e așa...
- Sportul de performanță nu e deloc ușor! Pare frumos, dar până să ajungi să te vadă lumea la televizor treci prin multe. Noi nu aveam condițiile de acum. Alergam pe betoane, pe zăpadă, pe gheață. Acum mergem în Spania, în Turcia când vine frigul. Noi aveam bucuria și nebunia tinerească să ne vadă lumea, să socializăm la un pahar de vin după meciuri.
- Așa este.
- Vreau să vă spun un lucru, nea Ovidiu! Când eram la Hunedoara și dădeam goluri, aveam un prieten în oraș care mă aștepta să-mi dea câte o sticlă de Pepsi! La fiecare gol, ăsta era premiul meu. O sticlă de Pepsi! Ce bucurie... Era un lux pe vremea aia. Oricum, Hunedoara era bine aprovizionată că erau oamenii muncii.
- Toți fotbaliștii din generația ta se plâng acum de antrenamentele de pe vremea voastră.
- Au dreptate! Pe vremea mea, antrenamentele erau mult mai dure decât acum, iar multe dintre ele erau inutile. Erau multe alergări, mai puțin cu mingea. Păi, alergam câte 10-12 kilometri în fiecare dimineață la ora 8, apoi la 10 prindeam un antrenament cu mingea, iar seara băgam antrenament în sală. Nu vedeți că toți au probleme acum?
- Te referi la problemele medicale?
- Da, da. De genunchi, de șolduri, de coloană. Din cauza terenurilor, plus că nici medicii nu erau așa bine pregătiți ca să știe. Antrenorii trăgeau de noi, iar noi niciodată nu comentam nimic. Erau antrenamente după tipul sovietic. Noi jucam accidentați, cu gleznele umflate de teamă ca să nu pierdem echipa. Fotbaliștii din ziua de azi sunt mai firavi, n-au o forță de joc. Pe vremea noastră, regulamentul permitea mai mult și fotbalul era mai agresiv. Oricum, fotbaliștii de atunci erau mai bine pregătiți. Acum am văzut puține meciuri în Liga 1 ca acelea care erau pe vremea noastră. Fotbalul e un spectacol, dar toți vor să-l facă știință exactă. Nu e chiar așa! Dacă ai actori-jucători faci spectacol, chiar dacă și regizorul contează.
304 meciuria bifat Gabor în Liga 1, reușind să înscrie și 64 goluri. A debutat pe prima scenă pe 28 octombrie 1978, în FC Argeş - Corvinul 2-0
7 este numărulcluburilor la care a fost legitimat Romulus: Jiul Petroşani, Corvinul Hunedoara, Diosgyori, U Cluj, Unirea Alba Iulia, Inter Sibiu și Viitorul Oradea
URMĂREȘTE AICI TOATĂ EMISIUNEA CU ROMULUS GABOR
CITEȘTE ȘI:
)
)
)
)
)
)
)
)
