Să rîdem cu Ţiriac, cu Semeghin şi cu Vittel! :) Şapte poveşti despre fotbalişti, antrenori şi alţi oameni din jurul lor

1. Cum au rîs "cîinii" cu Ţiriac
În 2003, Dinamo traversa o perioadă groaznică. Nouă meciuri la rînd fără victorie, dintre care şapte înfrîngeri consecutive! "Agentul 007" era porecla cu care adversarele îi ironizau pe "cîini", care pur şi simplu se blocaseră.

Antrenor era Andone. Dar munca tehnicianului nu mai era suficientă, într-o asemenea situaţie disperată, astfel că Borcea a avut o idee: l-a adus la Săftica pe Ion Ţiriac, să le vorbească jucătorilor. Fostul tenisman şi-a făcut apariţia la cantonamentul de la marginea Bucureştiului, "masorii alergau dintr-o cameră în alta să-i strîngă pe jucători", îşi amintesc martorii episodului.

Lotul a fost convocat pînă la urmă în faţa lui Ţiriac, care şi-a început discursul: "Măi băieţi, am nişte case prin America de Sud...N-am mai fost pe acolo de ani de zile, nici nu mai ştiu ce-o fi cu ele". Nimeni nu mai înţelegea nimic. Oameni obişnuiţi cu "caterinca", Giani Kiriţă şi Bolohan credeau că li se face vreo farsă. "Nea Ion, ştiţi...Pe noi ne bat toţi de vreo şapte meciuri. Credeam c-o să ne daţi vreun sfat, ceva...".

Răspunsul lui Ţiriac i-a făcut să leşine de rîs: "Da, mă, am auzit că vă bat cam toţi. Dar de ce naiba m-or fi chemat ăştia pe mine nu pot să-mi dau seama, că n-am nici o treabă cu meciurile voastre".

Discuţia a durat mai bine de o oră, timp în care Ţiriac le-a povestit despre Boris Becker plus alte experienţe pe care şi le-a mai amintit din cariera lui, i-a făcut să rîdă şi i-a atras în poveşti pe fotbalişti. Culmea, episodul de stand-up chiar a funcţionat! Dinamo a făcut egal în următorul meci, apoi a cîştigat unul şi a ieşit din cea mai proastă pasă din istoria clubului.

2. Gălăţenii căutau viţel pentru Ilie!
În 2001, Ilie Dumitrescu a preluat-o pe Oţelul Galaţi. Avea numai 32 de ani, nume şi o carieră uriaşe de fotbalist. Cu trei ani înainte revenise din Mexic. Mihai Stoica l-a angajat la Oţelul şi l-a scos în oraş într-una dintre primele seri pe care le-au petrecut împreună la malul Dunării. Într-un restaurant select, cel mai select pe care l-a găsit MM.

Un ospătar a apărut la masa lor: "Ce doriţi să comandaţi?". "Pentru mine, Vittel", a zis Ilie. "Ne pare rău, viţel n-avem în meniu". Dumitrescu s-a luat cu mîinile de cap şi l-a certat pe Stoica: "Unde m-ai adus, MM? Ăştia nici n-au auzit de Vittel!". Pînă la urmă, Ilie a rămas la Oţelul şi fără celebra şi scumpa apă franţuzească.

3. Scheme cu Semeghin
Ferguson a venit la Bucureşti ca să joace contra lui Dinamo, în 2004, şi lui Sir Alex i-a rămas în minte un nume de fotbalist. "Mi-a plăcut de Semeghin", a zis scoţianul după ce i-a bătut pe "cîini" cu 2-1. Semeghin n-a ajuns însă pe Old Trafford.

Trei ani mai tîrziu, Grigoraş, antrenorul Oţelului, se enerva la pauza unui meci şi, practic, îi încheia cariera din Liga 1 lui Seme: "Băi băiatule, dacă îţi e frică să bagi piciorul la minge, du-te, mă, la şah!". Era pauza unui meci şi Dorin se plîngea că adversarul îl loveşte prea des.

Măcar Grigoraş a mai avut puterea să reacţioneze. În 2001, Semeghin juca la Petrolul şi Marin Barbu conducea un antrenament cu faze fixe. A poziţionat jucătorii în careu şi în jurul lui, urma să centreze Semeghin din lovitură liberă de pe dreapta. Şut tare, cu stîngul, puţin peste! "Ce faci, mă? Tu nu eşti sănătos? Trebuia să centrezi!". "Ştiu, domn' profesor! Da' şi dacă intra şutul ăsta, să moară mama...".

4. Big brother Iancu
Marian Iancu l-a concurat serios pe Gigi Becali la numărul de ore vorbite la TV cîtă vreme Timişoara a jucat în Liga 1. Un fotbalist intrat în biroul patronului de la Poli a fost şocat de importanţa pe care Iancu o dădea televiziunilor de sport: "Avea notat pe o foaie de hîrtie programul emisiunilor! Adică scrisese: de la ora x intru la GSPTV, la ora y începe emisiunea de la Digi, iar la z pot să sun la sport.ro".

Tot Iancu avea păreri despre alcătuirea echipei: "Ăla ar trebui pe dreapta, ca să aibă stîngul în interior, şi ar merge şi unul pe stînga tot de picior invers...". Antrenorul i-a explicat că unul e accidentat, celălalt nu e deloc în formă. Patronul căuta alte soluţii: "Hmmm...".

Tehnicianul i-a oferit una: "Ştii ce? Mai bine montăm nişte camere pe marginea terenului, ca să poţi vedea antrenamentele! Aşa nu vei mai face niciodată confuzii şi poţi să vezi mai bine cine merită să joace!".

5. Culmile pesimismului: Piţurcă şi Petrescu
Victor Piţurcă şi Dan Petrescu au cîştigat campionate şi sînt, în mod clar, nume importante în antrenorat. Dar oamenii care au lucrat cu ei au rămas şi cu amintirea celor mai prăpăstioşi tehnicieni pe care i-au cunoscut. Piţurcă reacţiona atît de disperat în timpul meciurilor încît restul staff-ului şi jucătorii de rezervă se chinuiau să nu rîdă.

Ce făcea Piţi? Povesteşte unul dintre fotbaliştii antrenaţi de el: "Dacă adversarii recuperau o minge la jumătatea terenului, nea Piţi se întorcea imediat spre bancă: "E gol! Luăm gol! Uitaţi-vă, că ăsta e gol sigur! Pfaaa, să vezi ce bătaie luăm azi, ne calcă în picioare ăştia". Bineînţeles, din majoritatea fazelor care lui i se păreau "goluri sigure" nu ieşea nimic.

Petrescu era mai rău la Urziceni: îşi păstra disperarea şi în afara meciurilor. Două poveşti spuse de colaboratorii "Bursucului". Prima: "Eram pe primul loc şi s-a accidentat Pădureţu. Dan a înnebunit: «Retrogradăm anu' ăsta, nu se mai poate! Chiar n-avem cum să ne mai salvăm, că n-am cu cine să mai joc!»". A doua: "Picasem cu Hamburg în Europa League şi Petrescu văzuse înregistrarea unui meci al nemţilor: «N-avem absolut nici o şansă! Ne omoară ăştia! Mi-e să nu ne dea multe, să ne facem, naibii, de rîs»". Unirea s-a dus în Germania şi a făcut 0-0.

6. "Lucrăm. Am lucrat. Aţi văzut?"
Ioan Andone e tipul antrenorului excelent motivator, dar lipsit uneori de soluţii tactice. Cam asta e imaginea pe care şi-a creat-o el în Liga 1. Ea e alimentată de un episod pe care "Fălcosul" l-a produs în mandatul trecut pe care l-a avut la CFR Cluj. Unul dintre oamenii cu care a colaborat atunci a povestit cum "s-a făcut" Andone că rezolvă o criză.

Echipa se afla în cantonament în Antalya şi avusese două amicale la rînd în care încasase cîte două-trei goluri. Ando a apărut în faţa microfoanelor după al doilea joc în care apărarea îl trădase: "Vom lucra să rezolvăm problema apărării". Acelaşi lucru l-a transmis şi jucătorilor. Au urmat cîteva zile de pregătire, "dar n-am făcut absolut nimic nou, am procedat exact ca atunci cînd apărarea nu mergea", povesteşte fostul lui colaborator.

Şi a venit iar un amical, de data asta fără gol primit. Antrenorul a intrat fericit în vestiar: "Băieţi, aţi văzut, da? Cum am lucrat un pic, cum s-a rezolvat! Asta înseamnă să ne apărăm bine!". Fotbaliştii erau derutaţi: "Ce dracu' am lucrat, frate? Că am făcut doar «cinci contra doi»?!".

7. Stan aprecia mai mult PR-ul decît antrenoratul!
Ilie Stan a avut ocazia să conducă un club important încă dinainte să fie numit la Steaua. În 2010, pe el l-a chemat Florian Walter să negocieze pentru banca lui U Cluj. Stan a fost mulţumit de salariu, şi de lot, normal!, avea jucători mai mulţi şi mai buni decît la Brăneşti, dar a refuzat totuşi propunerea.

De ce a făcut asta? "Nu vin fără Buzărin!", i-a zis el lui Walter. Patronul lui U i-a explicat că n-are nevoie şi de Alin Buzărin, fost ziarist, fost conducător la Brăneşti. Şi prieten cu Stan. "Ori vii singur, ori deloc! Pentru ce-ţi trebuie Buzărin?!", s-a enervat şeful Clujului. Răspunsul lui Ilie a încheiat şi a anulat negocierile: "Buzărin îmi face imagine".