Articol de Andrei Crăiţoiu, Cătălin Oprişan - Publicat luni, 28 ianuarie 2013 00:00 / Actualizat luni, 28 ianuarie 2013 15:42
Fatyma Kocheiche e bursieră la "Carol Davila" şi "rezidentă" în peluza Stelei la toate meciurile de acasă ale băieţilor lui Reghecampf.
Are 21 de ani, e din Liban şi a venit în România să trăiască la intensitate maximă meciurile Stelei. Vorbeşte, cu aceeaşi uşurinţă, despre brigăzi şi sporozoare, despre "japoneze", adică banerele cu două beţe din peluză, dar şi despre graficul curbei doză-efect. Ştie totul despre coregrafii şi lama ciuruită a etmoidului, un os median şi nepereche situat pe linia mediană a bazei craniului.
Într-o ţară în care fanii unei echipe lovesc pînă aproape de moarte un cameraman, unii dintre ei intră pe gazon pentru a le cere socoteală jucătorilor, iar echipele de top abia mai adună spectatori cîţi încap într-un ascensor, o prezenţă feminină într-o peluză, într-o galerie, este ceva inedit. Va mai trece mult timp pînă cînd românii se vor obişnui cu ideea că şi sexul frumos poate auzi fluierul unei lovituri de începere de la faţa locului. Mult timp pînă ne vom obişnui să nu mai spunem doar: "Ce bună e asta!" ori "La cratiţă cu ele!"
Totul are un început...
În clasa a şasea era cînd au anunţat-o că bunica din partea mamei a suferit un accident. "E grav?", a întrebat strîngîndu-şi codiţele. "Da!", a auzit. Pînă la spital, a zburat. Nu i-au dat voie să o vadă. Tot ce-şi mai aminteşte e glasul doctorului. Era uimită de uşurinţa cu care omul acela în halat alb vorbea despre moarte, despre şanse, despre viaţă, despre a fi, despre a nu fi... S-a tras într-un colţ şi, acolo, doar ea şi Dumnezeul ei, a jurat că dacă "Buni" va scăpa, se va face doctoriţă. Dintr-aceea care repară oameni, îi pune pe picioare şi îi trimite acasă, la cei dragi.
Să fi fost printr-a şaptea cînd, cu două zile înainte de aniversarea naşterii, aşa, ca o avancronică, a primit, cadou, bilete la meci. Pe "Ghencea". Nu mai fusese, niciodată, pe un stadion. S-a suit în 14 şi s-a dus, "la a doua". Băieţii lui Protasov jucau contra Naţionalului. Cu Hamu, cu Goian, cu Para, cu Bănel, cu Ogă... Trupa prindea cheag. A rezistat, acolo, în înaltul tribunei, doar o repriză. La fluier, a coborît la gard, "lipită" de gazon. A prins a cînta alături de nebunii ăia din peluze. În 90:00 ştia, deja, toate versurile.
De atunci, fetiţa de la spital şi domnişoara "de la a doua" merge, fără excepţie, la toate meciurile de "acasă" ale Stelei. E una şi aceeaşi. O chemă Fatyma. Ca pe miracol!
Biologie pe pîine
În familie, n-a avut fanatici. Nici măcar iubitori de fotbal. "Tata e libanez, am vreo doi verişori pe aici şi vreo două sute pe acolo, unde e război mereu". Ca să vorbească pre limba sa, "genetic n-am moştenit microbul fotbalului". Doar s-a dus pe stadion. Pentru ea, care a simţit cum ceva îi intră pe sub piele, e uşor de povestit. Pentru ceilalţi, e greu de înţeles. Da, fotbalul e Mitică, neamul Becali, bătăile de la Universitate, blaturi, nămol. Şi mizerie, multă mizerie.
"Prima oară nici n-am ştiut că se joacă una acasă, una-n deplasare". Cînd s-a terminat treaba, şi-a frecat bucuroasă mîinile, gîndindu-se la finalul celeilalte săptămîni. Chibiţii au lămurit-o că pe băieţi îi poate vedea, de aproape, pe viu, abia peste două... În noaptea aia n-a dormit. Era cald, miez de august, Luna se duela cu răsăritul şi ea tot cînta.
La Medicină a intrat din prima. Buni scăpase. Promisiunea era promisiune şi Fatyma nu putea să şi-o încalce. A mîncat biologie pe pîine, a turnat, peste, meciuri, iar biologie şi iar meciuri. A învăţat şi a mers pe stadioane. "Cine vrea le poate face pe ambele".
Acum e "clasa a doua". Postează o imagine cu tabelul bursierilor. E prima, cu 9.25! Apoi, alta, cu ea în primul rînd din peluză. Cu tradiţionalul fular sugrumîndu-i încheietura. "În galerie, treaba stă altfel decît în realitate. Idealul e să cobori. Adică la primul meci nu te bagă nimeni în seamă. Legi prietenii, arăţi că eşti trup şi suflet pentru culori, mai cobori niţel. Targetul e primul rînd, acolo, lîngă lideri, lîngă portavoce, lîngă iarbă. Unde se trăieşte adevărat!"
Parazitologie vs "Sînt fericit şi mă simt bine!"
Se updatează meci de meci, spune ea: "Facem coregrafii, ne gîndim la mesaje noi, în funcţie de evenimente, cîntece în primă audiţie". Apoi trece la Farmacologie, Parazitologie, Virusologie. "Ştii că există şi paraziţi cu personalitate?", te întreabă.
Încerci să-i explici că nu e de pe lumea asta. Că o studentă la Medicină, bursieră, care-i dă bineţe, dimineaţă de dimineaţă, lui Davila, băiatul ăla cu favoriţii mari, nu cadrează cu un ultras. Ţi-o retează, finuţ: "Unele se duc în cluburi, se droghează, se dau cu capul de pereţi, beau pînă cad sub mese. Eu mă relaxez, cîteva ore, la un meci de fotbal!". Blasfemie, o să spuneţi, dar Fatyma e totuşi un miracol!
Fatyma: "Pentru disecţii cel mai bine te pregăteşti pe stadion!"
- Cum privesc băieţii "răi" o fată de 21 de ani care ţipă cu ei meci de meci?
- Supernormal! Chiar dacă vin cu unghiile făcute şi dată cu rimel. A, şi vara, cu pantaloni scurţi. Ce, acolo nu sînt tot domnişoară? Te protejează, au grijă de tine. Şi nu sînt singura fată. La început, se uitau mai ciudat. Apoi, după ce eşti "adoptată", devine ceva normal. Pleci la meci înainte, te aduni la locul ştiut, te bagi cu galeria... Aaa, încă ceva, apropo de fete. Nu mai sîntem o specie pe cale de dispariţie pe stadioane. Din contră, sîntem una pe cale de apariţie!
- Şi la bătăi cum e în peluză?
- Nu prea am luat parte. La un meci cu Timişoara, ne-au scos afară, acolo, vizavi de Ghencea, ne-au "rugat" să ne aşezăm pe burtă. I-am întrebat dacă şi noi, fetele. Afirmativ! N-am comentat, erau călare, aveau faţă de duri...
- În deplasări mergi?
- Bag, da' mai scurte şi pe lîngă Bucureşti, pe lîngă casa omului. Am fost la Chiajna şi la golul cu numărul cinci am sărit pe gard. M-a dezlipit un oştean de la SAS, cu un pulan... Uite, chiar sînt supărată puţin pe Mustaţă, sper să nu citească asta (rîde)! N-a vrut să ia şi domnişoare la Ploieşti, pentru meciul cu Petrolul. Ne-a zis că e o "deplasare cu risc maxim!". Şi chiar a fost!
- După meci, înveţi de parameci?
- Nu glumiţi! Asta am vrut să fac, asta fac. Colegii nu se sperie. Nu ştiţi că la Medicină trebuie să ai nervii tari? Să nu te sperii de orice? Păi, noi sîntem unica universitate din Europa care mai "lucrează" pe cadavre. Restul au manechine. Aşa că unde te poţi pregăti mai bine pentru Medicină dacă nu pe un stadion? Nu aici te căleşti?
"Nu este nimic genetic în ceea ce priveşte pasiunea mea pentru fotbal. Nu am microbişti în familie" (Fatyma Kocheiche)
"Nu-mi place deloc să mergem să jucăm meciurile pe Naţional Arena! Susţin ideea ca partidele să aibă loc pe Ghencea" (Fatyma Kocheiche)
"Stăm cu orele pe străzi înainte de meciurile Stelei! Ar fi culmea ca în ziua meciurilor importante să vorbim de gagici şi de maşini (Fatyma Kocheiche)
)
)
)
)
)
)
)
