EXCLUSIV Dialog inedit cu Valeriu Iftime despre politică, afaceri cu statul și stil de viață: „Aș vrea să mă văd cu Putin. Să-l întreb de unde vine răutatea asta, de ce poporul rus e atât de violent”

Valeriu Iftime a acordat un interviu Gazetei Sporturilor și a vorbit despre cum a intrat în politică și ce planuri are, despre cum vede alegerile prezidențiale, dar și despre viața personală. Dezvăluie cum se menține în formă, ce face în timpul liber și cum e viața de tată sau bunic.

Valeriu Iftime: „Nu plănuiam să intru în politică”

- Bună ziua, domnule Iftime! Cum a fost anul 2024 pentru dumneavoastră. S-au produs multe schimbări.
- De-aia a fost un an atipic, să știți, un an în care... Dacă ar fi fost să fac un scenariu în 2023 despre ce o să fac în 2024, nu nimeream deloc. Absolut deloc! Nu avem nicio intenție să intru în politică. De fapt, intrarea în politică mi-a bulversat totul. M-a pus în situații complet noi. Acum, așa e viața, știți? Eu la firmă am peste 1.000 de angajați, copiii sunt mari și, cumva, rolul meu de sfătuitor de acolo poate să dispară. Am plecat din firmă fără niciun fel de reținere. După 30 de ani, să pleci dintr-o firmă pe care ai făcut-o de la zero... Acum mă uit în urmă și nu îmi vine să cred. A fost un an complicat. A fost atipic, complicat, foarte provocator. Dar cu foarte multe lecții de viață. Am schimbat atmosfera, am schimbat oamenii, sistemul în care lucrez. A fost și fotbalul care m-a ținut într-o tensiune absolut incredibilă. Așa că Îi mulțumesc lui Dumnezeu că s-a terminat, mulțumesc lui Dumnezeu că am avut atâtea provocări și că am trecut peste ele! Sper să am la fel de multă ambiție și viziune și să pot face mai multe în politică.

- Când v-ați decis să intrați în politică, care a fost principala intenție a dumneavoastră? La ce v-ați gândit? Ce ați vrea să faceți în politică?
- E un discurs de campanie ăsta, știți? Adică eu n-am intrat în politică cu nicio viziune, nicio stare sau cu vreo idee de a face ceva pentru mine. Cumva e foarte greu, să știți, aici o... A te deroba de interesele personale e foarte complicat, să știți. Trebuie să ai ceva, adică e ca la milostenie, adică dai din puțin. Așa și aici. Eu nu am intrat în politică pentru că am vrut. A fost o întâmplare, o întâlnire cu domnul Bolojan, încă una cu domnul Ciucă și de acolo a început să mi se pară că, cel puțin, viața politică în Botoșani era populată de nonvalori. Vă spun asta nu ca să-i jignesc pe ceilalți. Sunt politruci, n-a făcut nimeni până acum nimic în viață. Și am zis: „Băi, dacă noi nu facem ceva...”. Credeți-mă, dacă nu te implici, nu ai cum să rezolvi ceva. Am vorbit cu oameni serioși, cu doctori, cu avocați, cu ingineri, și le-am zis să intre în politică. Am descalificat clasa politică. Am coleg care acum e senator și care îmi spune: „Nu îmi vine să cred! Jumătate sunt semianalfabeți, unii au alte preocupări”. Noi am făcut chestia asta, lăsându-i pe Șoșoacă, pe ăla, pe ăla, și le-am zis: „Faceți voi, că noi suntem cineva!”. Acești „cineva” care trebuie să ne facă nouă treaba nu o fac. Iar despre cei care au fost cât de cât omenoși, PSD, PNL, partidele astea mai vechi, și USR-ul, dar cei de acolo sunt puțin mai radicali, am crezut că ei ne rezolvă. Dar credeți-mă, în politică e nevoie de oameni buni, de caractere, de oameni valoroși, oameni care au demonstrat că au niște calități. În politică nu te duci să faci bani. Nu e vorba să câștigi bani.

- Și...
- Și am zis că intru în politică pentru a schimba ceva în Botoșani. După ce am intrat, m-am speriat. Am văzut ce viziune au. Nu e vorba de a face două trotuare sau două scări de bloc. E vorba de cum va arăta Botoșaniul peste 20 de ani. Ce o să facă nepoții mei? Nu există un sistem de alimentare cu apă, nu există o zonă în care să produci ceva, nu există agricultură. De ce ar veni un investitor în Botoșani? Dacă stăm așa, în 10-15 ani, zone ca Botoșani, Vaslui și altele se vor deșertifica. Nu mai stă nimeni acolo. Am făcut un calcul, 60% din copiii din Botoșani pleacă la Cluj. Nici măcar la Iași. De aici am plecat. E foarte grav! Am plecat de la aceste provocări. Am văzut că aia nu e, aia nu e. Te ambiționezi și vezi neputința de care ne-am înconjurat. Și lipsa de respect a multor oameni politici față de Moldova. Nu poți să nu ai autostradă până la Iași, dar să faci metrou la Cluj. Nu poți să te gândești că ai o zonă de război în Ucraina și noi nu pregătim nimic pentru reconstrucția de după război. E un drum până la Darabani de mergi cu 60 km/h. Nu, fă autostradă până acolo! Nu ai cale ferată. Toate lucrurile astea încep să le văd acum. Și sunt foarte ambiționat să merg până la capăt. De asta am intrat în politică. Fără să vreau, dar am intrat. Ca și cu fotbalul. Am intrat și foame m-a apucat după.

- Octavian Paler spunea că „Politica nu are principii, are doar interese!”. Cum îi convingeți pe oameni că ați intrat politică pentru ce ați spus mai sus și nu pentru interese personale?
- Domnule, e greu de spus. Trebuie timp, trebuie să demonstrezi prin fapte. Sunt puține modele politice în România care au rezistat în timp. Unul poate fi Bolojan de la Oradea. Dar timp de 20 de ani nu a avut niciun interes personal. Noi am descalificat clasa politică într-un asemenea hal încât toți sunt în același colț. „Corupților, hoților! Ați venit, nu mai plecați de acolo...”. Eu nu pot să fac asta singur. Eu pot face doar o bucățică, la Botoșani. Sunt unele chestii pe care mi le-am setat. M-am lăsat de afaceri, nu mai am treabă. Fotbalul l-am lăsat unui asociat, mai dau consultații din când în când, dar deciziile nu le iau eu. Iar la deciziile majore dau un vot. Dar nu mai am timp de fotbal. Mă ocup doar de politică. Și am nevoie de timp, de doi sau trei ani, pentru a vedea dacă pot să fac ceva. Trebuie să fie mult mai mulți ca mine. La ora actuală, toți mint! E un sport, a spune minciuni. Incredibil!

- Ce ați promis în campanie?
- Spuneam la un moment dat că fac o cale ferată care să lege nordul de sud. Calea aia ferată e începută de comuniști și e lăsată în paragină. S-au furat părți din ea. Am fost acolo, am văzut. Eu am spus că fac cale ferată și mă întreabă lumea după jumătate de an: „Ați făcut cale ferată?». Stai, mă omule! Mai e un lac de acumulare, resursa vitală de apă pentru Botoșani. E blocat de la Revoluție. S-a făcut 90% din el și e blocat. E o gaură acolo! Între timp au venit niște ONG-uri, cu niște păsări, fluturi, nebunii... Cum să dau drumul la lucrări? Și lumea mă întreabă: „V-ați apucat de baraj?”. Băi, ca să poți debloca o astfel de lucrare, îți trebuie o grămadă de lucruri... Mentalități... Se spune: „Nu se poate. Stați!”. Apar alții... Dacă se vor întâmpla lucruri, oamenii vor spune: „Iftime a fost un om serios și a făcut lucruri”. Dar până atunci... Lumea are așteptări imense de la mine. Dar nu mă întreabă dacă am vorbit la telefon sau dacă am deschis proiectul. Ci „Ați făcut calea ferată? V-ați apucat?”. Trebuie să căutăm bani, să facem studii de fezabilitate. Au apărut tot felul de proprietăți... Nu știu dacă pot demonstra vreodată. Dar trebuie să ai mintea liniștită, să faci treabă pentru oameni. Sunt și multe reproșuri: „Bă, ai intrat în politică. Vai de capul și de zilele tale! Ai intrat să furi, să iei...”.

Replică pentru Marcel Ciolacu

- Voiam să vă întrebăm de acest aspect. Domnul Ciolacu v-a atacat la un moment dat și spunea că ați avut mii de contracte cu statul. Și lumea ar putea înțelege că ați intrat în politică pentru interesul personal.
- Da, sunt 7.000 de licitații pentru că totul se face prin licitații. Totul se vinde prin licitații. Dar nu în Botoșani, că aici am 1% din cifra de afaceri. Am în toată țara. Acum, lucrările din zona de energie sau irigații, unde lucrez eu, se fac din bani publici. Sunt bani europeni. Ăla de la Bacău care face autostrăzi are contracte de miliarde. Dacă ai multe contracte se spune că ești abonat. Cum adică ești abonat? Sunt licitații. Sunt bani publici. Uite, la o licitație la Arad am fost cu cineva din Austria. L-au dat pe ăla afară că am venit eu? Să fim serioși! Aici, domnul Ciolacu a fost un pic obraznic. I-am zis atunci. S-a trezit întors. Eu l-am atacat pe dumnealui când am spus că nu e mândru că e moldovean. Și de aici i se trage. Și i-a zis cineva în campanie, unul care e deputat, că „Domnule, ăsta are contracte!”. Care e problema? Eu la Botoșani nu am niciun contract cu statul. Nu e conflict de interese. Doar cine nu a participat la licitații nu știe cât de complicat e. Și îi jignește pe toți. Pe cei care au participat, pe cei care verifică, pe mine, cel care am câștigat-o, pe autoritatea care a avut încredere în mine.

- Care este partea mai stresantă din viața dumneavoastră? Cea de afacerist, cea de patron de fotbal sau cea de politician?
- Acum, cea de politician.

- Dintre toate, asta vi se pare cea mai stresantă?
- Da, dar asta pentru că celelalte funcționează. Bine, fotbalul funcționează șchiopătând. Dar mă deranjează mult fotbalul... În politică e mai complicat. Lumea e mai temătoare. Am niște chestii incredibile. Unii, decât să semneze un document și lucrurile să meargă mai departe, zic că mai bine să nu se întâmple! Eu în afaceri am riscat mult, am schimbat una-alta. Trebuie să învăț și viața asta de administrație publică. E complicat dacă vrei să faci ceva. E o discuție despre reciclare acum, iar consultantul vine cu soluții prostești. Le-am zis să meargă să vadă în alte părți ce soluții sunt. „Cum să mergem acolo? Dacă se află?!”. Păi, mergeți să învățați! Și asta mă stresează. Iar fotbalul mă enervează.

Cum se menține în formă Valeriu Iftime

- Ce metode aveți pentru a vă elibera de stresul ăsta?
- Sport, prieteni. Ai nevoie de sport, de tenis, de alergat. O drumeție la munte. Sportul e esențial.

+35 FOTO

- Câte ore de sport faceți dimineața?
- Nu se poate în fiecare zi, dar o dată la două zile fac. Depinde și de timp. O dată alerg dimineața 8-10 kilometri, o dată merg după-amiaza la tenis. O dată alerg dimineața, depinde și de timp, știți. În principiu, poți face o oră dimineața, un alergat în pădure. Și atunci, o oră faci, nu știu, 8-10 km și ești top. Dar mi-am propus să fac sport, deși e complicat când ești la serviciu. E important să fii sănătos și să ai mintea limpede.

- Sunt mai mult exerciții cardio. De forță nu faceți?
- La sală nu mă duc. Nici vârsta nu îmi dă voie. Dar mă preocupă alimentația și sportul. E ca o religie. Mă preocup de când și ce mănânc.

- Ce alimente consumați mai des?
- Salate, pește. De Crăciun am mâncat și niște porc. Dar de obicei mai subțire, așa. Mănânc și fructe. Îi spun soției „Hai să paștem puțin!”. Și mâncăm salată, cu nuci și alte alea.

- Ați spus de alimentație și de sport. Un alt element foarte important este recuperarea, odihna. Câte ore dormiți pe noapte?
- Aici e mai complicat. Se spune că dacă nu te culci la ora 22, îți moare creierul. Eu mă culc la miezul nopții și mă trezesc pe la 7:30. Ar trebui să dorm mai mult, dar nu am cum. Dacă vrei o viață echilibrată, trebuie să ai un program echilibrat. Eu mă țin cât pot de mult. Când trupul cucerește spiritul, devii bătrân.

- Când v-ați apucat de treaba asta? Ați fost tot timpul așa pasionat de sport și de alimentație?
- Nu. Asta vine cu vremea. După 40 de ani începe, când îți face feste trupul. Adică atunci când ai un pic de tensiune, când te îngrași, când faci rupturi musculare, când după o băută prietenească te scoli cu capul... Mai vezi că ai ficatul gras, că ai hipertensiune. Toate astea se adună. Până în 40 de ani ziceam că trec. Oricum, eu sport am făcut încontinuu. Din clasa întâi. Iar de pe la 40 de ani am făcut schimbări radicale. Am avut vreo 87 de kilograme. Acum am ajuns pe la 80, 78-80. Dacă ajung la 82, imediat dau alarma. Iar 3 kilograme în minus se simt senzațional!

- L-ați demis pe Ciobotariu din cauza lipsei monitorizării. Dumneavoastră vă monitorizați într-un fel starea fizică?
- Da, da. Și mai ales că fac sport. Bine, am un ceas care îmi spune. De fapt, îmi țin pulsul. Greutatea, pulsul, tensiunea. Eu cred în ceasuri. Eu monitorizez tot, chiar și în politică, pe TikTok, pe Facebook. Am o echipă care se uită și îmi spune. Îmi scriu mii de oameni. Și oamenii citesc tot și aranjează ce spun oamenii, care sunt problemele.

- Există acum un trend la nivel mondial legat de longevitate, de a trăi din ce în ce mai mult. Vă pasionează acest subiect? V-ați gândit cât vreți să trăiți?
- Nu. Aș vrea să trăiesc mult, ca oricine, dar nu mă gândesc la treaba asta. Mă gândesc la starea fizică, care te eliberează și psihic. Adică să ai putere. Și e foarte, foarte important să simți că nu te ține nimic în loc. Nici că nu mai auzi bine, nici că ți-a scăzut vederea, nici că te doare genunchiul sau nu te poți apleca. Cred în acest echilibru, asta monitorizez. Mă văd ca la 45 de ani. Nu mi-am pierdut niciun reflex bun. Poate nu am acea abilitate, dar pot alerga, pot face flotări. Și asta îmi dă voie să gândesc mai liber. Și contează să ai gândul curat. La un moment dat te apasă toate, dar te duci la duhovnic și te eliberezi.

- Ce metode aveți pentru a avea grijă de minte?
- Dacă eram un pensionar obosit și nu intram în politică, plimbam câinele prin parc. Sau nepoatele. Și, ușor, ușor, te așezi într-o zonă de confort în care mintea nu e antrenată. Dar pot să fac flotări, pot să fac genuflexiuni, pot să alerg, pot să... Și astea îmi dau voie să gândesc mai liber. Și e foarte interesant să ai mintea liberă, știi, să construiești gândul curat. Când ești cum sunt eu, cu 10 preocupări, e un exercițiu. Bine, mai citesc, mai văd filme. Îmi place să citesc filosofie sau poezie modernă, care e mai criptată. E vorba de exercițiu. Am devenit mai calm, am mai multă experiență. Eu am tot felul de acțiuni, vin oamenii la mine și caută soluții încontinuu, mintea se agită.

- Care e cea mai bună carte pe care ați citit-o în 2024?
- Nu aș putea să vă spun. M-a preocupat foarte mult zona asta de Rusia, după ce a apărut războiul ăsta. Dacă n-am citit tot ce a fost, tot ce a făcut ăsta, Putin... Și despre toți ăia pe care i-a condamnat. E o poveste întreagă. Am intrat mult și în zona în care se vorbește despre cum am fost noi ocupați de ruși! Au fost mari probleme și aici. Sunt multe cărți scrise de străini, mult mai multe decât cele scrise de români. Am citit de România interbelică, despre cum a apărut curentul fascist. La noi au fost legionarii, care erau foarte credincioși. Printre puținii extremiști care erau foarte credincioși. Zona asta e atât de interesantă. Sunt multe cărți citite. Am două sau trei cărți pe care le țin după mine. Uneori le citesc în paralel. Uite, citesc una despre conferința de la Yalta. Cum s-a trăit, ce s-a întâmplat acolo. E extraordinară!

Ce spune Valeriu Iftime despre alegerile prezidențiale: „PSD a pierdut pe mâna lui”

- Lecturile acestea v-au ajutat să înțelegeți de ce a crescut la noi extremismul de dreapta și apariția asta a lui Călin Georgescu?
- Sunt, cred, două lucruri separate. Apariția asta... citind îți dai seama că istoria e ciclică cumva. Și dacă nu suntem atenți... Zona extremistă încă există. Tipul ăsta de egalitarism există în fiecare dintre noi. Și mai ales când cele două clase sociale sunt foarte separate, unul e foarte bogat și alții sunt foarte săraci. Și vine cineva și le dă speranțe oamenilor: „Domnule, putem împărți, putem reveni!”. Nu neapărat să luăm de la bogați și să dăm la săraci, că nu suntem haiduci, dar ceva pe ideea că cei din clasa proletară conduc. La Georgescu, eu cred că, nu știu dacă ne-a condus cineva la el... Nu știa nimeni de el. Lumea nu a vrut să-l voteze nici pe Ciucă, nici pe Ciolacu. Și au votat pe unul pe care nu-l știau, care nu avea nicio șansă. Am vorbit cu mulți care l-au votat și spuneau: „Nu știam cine e, dar arăta fain”. El juca bine pe internet, cu înot, cu zăpadă. Dar cu un discurs fără nicio noimă, dar plin de Dumnezeu, de popor, de renaștere, de hoți care trebuie schimbați. Fără politică. Cine nu vrea asta? Dar cine conduce? Cum se conduce o republică de la Platon încoace? Cum se conduce o țară? Trebuie ierarhii, trebuie oameni aleși. S-a făcut o masă critică. Plus că au fost foarte mulți proști care au finanțat foarte mult, și din afară, și din interior, pe cineva care să rupă pentru Ciolacu. Eu înțeleg că au votat mulți pentru Simion. Și sunt convins că de la PSD au dat voturi pentru Simion ca să fie în turul doi. Dar Georgescu a apărut de nicăieri. Dar a jucat ca un fotbalist dopat. A avut bani de care nu știa nimeni. Totul felul de metode pe internet, pe TikTok. El, în primul rând, a mințit aici. A spus că nu a avut niciun ban. Acolo sunt milioane și milioane de euro. Nu e de glumă!

- Și cum vedeți ce se întâmplă acum?
- Acum, de exemplu, care ar fi altă soluție? Iar nu se înțeleg PSD și PNL. Și nu avem un candidat comun. Suntem în scenariul de acum două luni. Ce facem? Mai câștigă Georgescu? Dacă nu cumva îl opresc că a furat. Să vedem. Dar nimeni nu știe ce va fi. Eu cred că avem o mare problemă. În clasa politică nu pregătim nimic pentru viitor. Eu, în Moldova, nu văd pe nimeni pentru viitor. Să fie unul de 25-30 de ani care să vină.

- Această lipsă a oamenilor politici să vede și în alegerea lui Crin Antonescu pentru prezidențiale.
- Așa este. Eu nu știam prea multe despre Antonescu, nu am fost un liberal atât de vizibil. Mă întrebam de unde l-au găsit. După aceea am început să întreb. Și doar unul din 10 spunea că e o alegere bună. Și am zis: „Nasol!”. Am zis că ceva nu e în regulă.

- Pe cine vedeți drept un candidat bun? Nicușor Dan vi se pare potrivit?
- Nuuu. E o glumă! Cel mai bun ar fi Adrian Năstase. E un băiat deștept foc. Poate Țiriac, dar e bătrân. Poate președintele Academiei (n.r.- Ioan-Aurel Pop). Nu știu...

- Mai degrabă vedeți pe cineva din afara politicii.
- Ca președinte, da. Cineva ieșit din zona asta. În orice caz, nu-l văd... PSD, cu forța lui, și-a bătut joc de Ciolacu. A pierdut pe mâna lui. Nu înțeleg cum de nu o ia razna. Acum era președinte. Dacă nu se jucau de-a votul, să dea altora, PSD câștiga. În turul doi nu aveai ce face. Ar fi fost Ciolacu alături de Georgescu. Și lumea îl vota pe Georgescu. Băi, dar pe cuvântul meu, să nu avem noi o personalitate puternică și marcantă?

- Pe Nicușor Dan de ce nu îl vedeți un candidat potrivit?
- Pentru mine, Nicușor Dan cred că e un pic autist. Eu am lucrat mulți ani cu Primăria Capitalei. E un dezastru cu Nicușor Dan! În afara faptului că e un tip corect, cinstit... Dar nu știu dacă e așa important. Să fii șef de țară e mult mai mult. E nevoie de un diplomat de carieră, unul care să știe să vorbească. Nu președintele conduce țara. Trebuie un om care să te reprezinte, un om care să-i poată înțelege pe zăpăciții ăștia de la partide. Să nu fie ca președintele actual care a forțat și l-a pus pe domnul Ciucă. Trebuie să lase forțele politice să lupte. Suntem într-o zonă foarte complicată. Oricum nu am avut niciodată un președinte... Parcă toți au fost nepotriviți. În afară de domnul Constantinescu, care era profesor universitar și era un tip cuminte. Dar l-a mâncat sistemul.

- Dacă ar fi să alegeți pe cineva?
- În momentul ăsta, cea mai bună variantă e Ilie Bolojan. E foarte echilibrat și după 20 de ani de politică nu poți să-i pui nimic în cârcă. E un tip care știe. Dar el e mai bun ca prim-ministru. Să nu-l pui premier pe el e o greșeală catastrofală. Acum, totul e de la Bolojan. El a venit cu asta, să facem rost de bani, să avem cheltuieli mai puține la stat. Ca prim-ministru e senzațional.

Valeriu Iftime: „Am plătit impozit de 30 de milioane de euro”

- Dumneavoastră vă considerați un om bogat?
- Da. Adică vă dați seama...

- Adică nu mai aveți griji când intrați într-un restaurant.
- Exact, exact așa cum spunea Țiriac.

- Dar ați da peste 100.000 de euro pe un Porsche cum a făcut David Popovici? Cum vi se pare această achiziție?
- E un băiat excepțional și educat. Vorbește foarte bine. Este un argint viu. Mi se pare un copil deștept foc. Și-l apreciez foarte mult. Domnule, Porsche... Și eu am Porsche. De vreo 20 de ani. Pentru un copil, mașina poate fi un mod de viață. Dacă are bani, să-și ia ce vrea. Eu am Porsche pentru că băiatul meu cel mare mi-a zis că vrea să conducă și el. Dar a început să-mi placă și l-am păstrat eu. Și sunt la al treilea sau al patrulea.

- Care e cea mai scumpă achiziție făcută?
-Nu știu. Soția mai cumpără tablouri, avionul e pe firmă. Nu știu... Nu sunt așa pretențios. Am o fabrică în Botoșani de unde mă îmbrac, nu caut pantofii cei mai nu știu care. Cel mai scump? Ce poate să fie? Poate un ceas de 12.000 de euro... Nu am așa... Iar la mașină v-am spus care a fost treaba. Lumea știe, am dat în declarația de avere. Am spus mereu că un om nu e bogat după câți bani are în cont, ci după impozitul plătit. Eu sunt cel mai mare plătitor de impozite din Botoșani. Grupul meu de firme.

- Cât ați plătit impozit anul trecut?
- Știu că în 2023 am plătit 24 de milioane. Atât a plătit grupul de firme la care sunt acționar. În 2024, mai mult. Cam 30 de milioane de euro.

- Dacă ați putea să vă întâlniți cu o persoană importantă, care ar fi aceea? Și ce i-ați spune?
- Din România m-am întâlnit cam cu toată lumea... Mi-ar plăcea să mă întâlnesc cu un actor mare. Nu știu... Foarte interesantă întrebarea. Poate cu Robert de Niro sau Al Pacino. Mi-a plăcut filmul „Nașul” foarte mult și aș avea niște întrebări. Am văzut și marii fotbaliști. Aaa, aș vrea să mă văd cu Putin. Să-l întreb de unde vine răutatea asta, de ce poporul rus e atât de violent azi și ce câștigă. Dacă nu, cu Trump!

- Și ce l-ați întreba?
- Dacă el chiar crede în declarațiile din campanie. Dacă credea că oprește războiul într-o zi. Eu cred că nu. Are niște idei... Și dacă crede că China e o forță atât de mare încât să întoarcă lumea. Sau poate aș vrea să mă întâlnesc cu un mare cercetător care să-mi vorbească despre Viața de apoi.

- Dacă ați putea fi orice persoană o zi, cine ați vrea să fiți?
- Să știți că nu am găsit pe vreunul mai echilibrat și fericit ca mine. Mă rog la Dumnezeu să fiu echilibrat în continuare! M-a ajutat în toate momentele, am avut șansă și am câștigat.

- Ce notă v-ați da ca om de afaceri, ca patron de fotbal, ca politician și ca tată?
- Ca tată, îmi dau 10. Am niște copii senzaționali, avem o prietenie extraordinară. Am fost și suntem aproape. Ca om de afaceri, îmi dau un 8,5. Iar ca politician, îmi dau 7. La fotbal, îmi dau 6. Am trecut clasa, dar mai am de învățat. În politică sunt silitor, dar nu sclipitor. Ca om de afaceri am demonstrat ce era de demonstrat.

- Ca un tată de 10, ce sfaturi i-ați da unui părinte?
- E vorba de încredere. În fața unui copil pierzi încontinuu. Relația tată – copil e un dialog în care copilul trebuie să preia puterea, decizia. În fața unui copil trebuie să știi să te apleci, să vadă că știi, dar cedezi pentru că el e viitorul.

- Ce ați învățat de la băieții dumneavoastră?
- Am învățat să am viziune, să nu fiu perdant. Și să încerc, indiferent de vârstă. Eram cu ei să mergem la kiteboarding. Am zis că mă tem, dar am mers.

- Care e cel mai extravagant lucru făcut?
- Să mă duc în insula Capri, de acolo la o nuntă a unui nepot. Dimineața eram în Capri și luam micul dejun, la ora 13:30 eram la nuntă și a doua zi am plecat la Paris. Mi s-a părut... Băi, dă-o încolo de viață! Erau lucruri cumva programate. În Capri eram cu niște prieteni, la Paris aveam ceva afaceri. Am luat un avion privat.

- Care e cel mai frumos moment pe care l-ați petrecut cu copiii?
- Sunt multe, enorm de multe. Cel mai recent a fost de Crăciun. Suntem o familie apropiată. În noiembrie am fost cu toții la Roma. Soția, băieții, soțiile lor, cele două nepoate și un nepot care vine acum.