Articol de GSP - Publicat duminica, 23 ianuarie 2011 00:00
Fostul goal-keeper a făcut istorie în Cupa României, trofeu pe care l-a cîştigat prima dată la 18 ani, cu Arieşul Turda, din liga secundă. Finalul carierei e legat de un accident terifiant cu autocarul Sportului Studenţesc
Este omul care a jucat şapte finale de Cupa României. În faţa lui tronează doar Lăcătuş (10) şi Rednic (8). Prima dată a triumfat cu Arieşul Turda, la vîrsta majoratului, cînd stătea în poarta celei dintîi formaţii de ligă secundă care punea mîna pe trofeu.
Portar la Steaua aproape un deceniu, între '63 şi '71.
Nu e o glumă că de braţele lui se leagă povestea evitării unei retrogradări a roş- albaştrilor, ruşine pe care trupa din Ghencea n-a gustat-o niciodată. "În '66, Steaua a terminat la doar două puncte de locurile care duceau în liga secundă. Se schimbau generaţiile. În penultima etapă, la Galaţi, am apărat un penalty la 2-2. Altfel nu ne salvam".
E aventura lui Vasile Suciu, bărbatul rămas în viaţă cu preţul fotbalului, victimă în teribilul accident de autocar al Sportului Studenţesc, în '75.
"I-am zis lui Ozon să nu ne dea multe"
Istoria începe în '61, la finala Cupei cu Rapid, cînd Arieşul avea între buturi un puşti de numai 18 ani. "Nu aveam nici o şansă. Noi lucram de la 6 pînă la 10 în fabrica de sticlă, apoi aveam antrenament. Eram prima oară la Bucureşti, ne-am şi rătăcit. Iar la giuleşteni jucau Ozon, Greavu, Dan Coe. Chiar i-am zis înainte de meci lui Ozon, să nu ne dea multe."
Rapid a condus, dar Arieşul a cîştigat cu 2-1. "După meci, rapidiştii au spart de ciudă toate vazele şi serviciile de sticlă primite de la noi". Era momentul cînd Suciu intra în vizorul marilor echipe.
Răpit şi adus în Ghencea
Ulterior, avea să culeagă cuvinte de laudă la o partidă chiar din partea omului care stăpînea buturile Stelei: Ţop Voinescu.
"Mi-a spus că va veni vremea cînd o să-i iau locul la Steaua. N-am crezut, dar s-a întîmplat. Jucam într-un amical pentru U Cluj, cu Vasco da Gama. La pauză a venit o patrulă, m-a luat şi m-a dus direct la Bucureşti! Totul s-a produs fulgerător!".
"Plecam cu botul sîngerînd!"
În Ghencea, locul de titular l-a cîştigat într-o întîlnire cu Jiul. Era 0-3 la pauză, a intrat în locul lui Voinescu şi s-a terminat 3-3. Au urmat peste 200 meciuri la Steaua şi antrenamentele cu Ţop. "Cu o minge albă, în groapa cu nisip. După asta, erai ca un fulg pe teren! Pentru reflexe, stăteam cu faţa la un metru de zid, iar el trăgea din spate. Plecam cu botul sîngerînd!"
Steaua a însemnat şi experienţa lucrului cu legendarul Pişti Covaci: "Cel mai bun antrenor pe care l-am avut. Singurul profesionist de la noi! Era prieten cu tine, dar nu-i ieşeai din cuvînt." La doar doi ani de la evitarea retrogradării, momentul '66, Steaua lui Covaci era deja campioană. "Cînd am luat titlul, m-am simţit ca un nou-născut, venisem din moarte. Abia cînd faci performanţă, începi să exişti".
"Îmi luau piele de pe un picior şi puneau pe celălalt"
Transferat la Jiul Petroşani pentru un sezon, Suciu a ajuns din nou în finala Cupei, tot cu Rapid, în 1972. "Am eliminat pe parcurs Dinamo, la penalty-uri. I-am spus lui Lucescu să dea în stînga. A tras şi am apărat. Cînd a tras Dinu, am făcut la fel!"
În acelaşi an, Suciu se transferă la Sportul, unde, după trei sezoane, îşi va încheia cariera, în urma unui accident tragic. "Pe Valea Oltului s-a petrecut. Veneam de la Cluj, după un meci cu CFR. Autocarul avea 120 km/h cînd am intrat în copaci. Au murit patru oameni, între care doctorul, şoferul şi doi oameni din conducerea clubulului. Eu eram în spatele şoferului, am zburat prin geam, dar de la brîu în jos m-am înţepenit în maşină".
Preţul vieţii a fost renunţarea la fotbal. A rămas ca organizator de competiţii şi antrenor la juniorii din Regie. "Atunci s-a terminat totul. Am stat 13 luni în ghips, am fost operat de şase ori, o dată pe lună! Îmi luau piele de pe un picior şi puneau pe celălalt!".
Cînd povesteşte, mîinile lui Vasile Suciu tremură febril. Parcă modelează o vază de sticlă la Turda sau aşteaptă şutul pe Ghencea. Avea 33 de ani şi mai erau penalty-uri de apărat.
... despre concurenţa între portari
"La Steaua te luptai să ajungi rezervă! Eram cinci: Voinescu, Eremia, Gornea, Haidu şi eu! Trebuie să ai un cuplu de portari, cu valori egale, nu soluţii de compromis"
... despre portarii actuali
"Tătăruşanu şi Pantilimon sunt talentaţi, dar nu înţeleg de ce nu ies pe centrări!
Lobonţ e bun în faţa atacantului, dar are perioade cînd îl fură jocul. Brănescu, la 16 ani, e bine legat, cu gabarit. Dar mie îmi place Grahovac, de la Oţelul. Are curaj şi dirijează exemplar defensiva."
... despre fotbaliştii de ieri şi de azi
"De miercuri seara pînă duminica, în ziua meciului, adio restaurant! Ne era şi ruşine, cum să te vadă Zavoda sau Apolzan în cîrciumă? Păi nici nu intram înaintea lor la popotă sau în autocar. Le acordam respect, iar ei ne ofereau dragoste."
"Prin '70, m-a cerut Fenerbahce, unde era şi Datcu. N-a vrut să mă lase Gică Popescu, fostul şef al federaţiei. A zis că sunt ofiţer şi pot să divulg secrete. Eu nu ştiam însă nici cîte gloanţe are pistolul"
Vasile Suciu fost portar Steaua
"Suciu era un portar remarcabil, la Steaua s-a desăvîrşit. Avea o priză extraordinară. Un accident stupid i-a încheiat cariera, dar a fost unul dintre cei mai valoroşi portari ai României"
Ion Voinescu, fost portar Steaua
1 e numărul golurilor primite de Suciu la Turneul de juniori UEFA '62, autorul fiind legendarul Geaici, în finala România-Iugoslavia (4-1)
Vasile Suciu
Născut pe 21.09.1942, Soporul de Câmpie (Cluj)
A jucat la Izolatorul Turda ('57-'58), Arieşul Turda ('58-'63), Steaua Bucureşti ('63-'71), Jiul ('71-'72), Sportul ('72-'75)
Palmares: campion al României cu Steaua ('68), 6 cupe ale României (Arieşul Turda - '61, Steaua - '66, '67, '69, '70, '71)
- cîştigător al Turneului UEFA '62, cu "naţionala" de tineret
- 3 selecţii în prima reprezentativă
)
)
)
)
)
)
)
