VIDEO Ogăraru, interviu emoționant: „Mă suna Neșu și îmi zicea: «George, nu cred că ne vom mai vedea!» Simțea că nu mai poate trăi!”

Dorit de fanii Stelei ca manager în Ghencea, Ogăraru știe ce lucruri trebuie schimbate la clubul în care a crescut. Relaxat, el discută despre greșelile profunde comise în fotbalul românesc la nivel de copii și juniori, despre experiențele amuzante, dar și altele nefericite din cariera sa și despre marea încercare la care viața l-a supus pe fratele său din fotbal, Mihai Neșu.  

- Ce faci, George? 
- Bine, mulțumesc. Vin de la școală, mi-am lăsat patru copii la școală. Al cincilea e la Iași, învață acolo. Acum deliberez. Am primit mai multe propuneri, am trei propuneri de a merge președinte de club, acum trebuie să aleg. Una din oferte a fost de la Poli Iași și mai sunt două pe care nu pot să le spun deocamdată. 

- Există o petiție online din partea fanilor Stelei de a merge manager. Te tentează? 
- Eu am avut o relație foarte apropiată cu suporterii Stelei. Am organizat tot felul de evenimente caritabile împreună, mulți au o calitate umană indiscutabilă. Mă bucur că își doresc să vin alături de ei la club. Discuții cu Steaua au fost încă de la începutul proiectului, dar a fost mereu o chestiune de timing. Ori eram sub contract cu Ajax, ori cu Viitorul. Îmi doream ca următorul eveniment “Uniți pentru Mihai” să-l facem la deschiderea stadionului Ghencea, agreasem ceva verbal. Iar pe lângă asta s-au dezvoltat tot felul de discuții care mă aduceau ca manager al secției de fotbal. Ultimele discuții au fost înainte de pandemie. 

-  De atunci nimic? 
- Nu. Mă bucur că echipa a promovat și că lucrurile au perspectivă. Dar cred că la club sunt mult mai multe lucruri de făcut decât atenția asupra primei echipe. Steaua are un potențial extraordinar, dar are și o responsabilitate mare. Acest proiect a creat atâtea așteptări, acum vine și un stadion, dar dacă nu se realizează că toate acestea se pot transforma în deziluzii… 

"La Steaua, trebuie să se schimbe modul de lucru” 

- Cum se pot transforma în deziluzii?
-  Dacă nu te organizezi bine, din timp, e posibil ca acești oameni care așteaptă o constanță și o dezvoltare pe toate dimensiunile să fie îndepărtați. Uitați, există o academie după colț de Ghencea, pe linia de tramvai. Se cheamă academia Prosport. Clubul acesta este foarte bine dezvoltat, iar majoritatea copiilor din cartier merg acolo. E de neînțeles de ce fac asta și nu merg la Steaua, unde ai toate facilitățile. Ăsta e lucru care trebuie pus la punct. Steaua e un club extraordinar care nu poate fi comparat cu nimic din țară.  

- Din exterior, pare că Steaua este administrat într-un mod rigid.  
- Tot din afară văd și eu, dar cred că e nevoie să se schimbe un pic modul de lucru. Să se adapteze vremurilor noastre. În comunicare, în organizare. E greu să mergi mai departe spre Liga 1, acolo unde trebuie să fie echipa asta, cu modul ăsta de organizare juridic și funcțional. Trebuie să se schimbe un pic lucrurile.  

- Te-ai duce dacă vine o ofertă concretă? 
- Da, eu am avut mereu deschidere pentru proiectul ăsta. 

- Ce poate aduce George Ogăraru clubului Steaua din experiența ta? De fapt, vreau să te întreb altfel. Crezi că locul tău e în fotbalul românesc? 
- Da, cred că e. Îmi doresc să împărtășesc din experiența acumulată. Crezi că fotbalul românesc își dorește să-i fie împărtășită această experiență? Eu vreau să cred că da, dar nu știu dacă vrea. Au fost multe discuții care contraveneau valorilor și principiilor mele (n.r. - se referă și la oferta FCSB din această iarnă de a veni antrenor).  

- Ce era contra principiilor tale? 
- Cred că un antrenor trebuie să-și facă singur strategia, schimbările și echipa. S-a pervertit mult meseria asta de antrenor. Tocmai de aia consider că prezența lui Rădoi la națională e foarte importantă.  El aduce acest mod de lucru diferit, această asumare totală, comunicarea deschisă cu toată lumea, acest pozitivism. Deja are rezultate și cred că e important ca Mirel Rădoi să aibă rezultate și să rămână cât mai mult pentru a schimba percepția conducătorilor de la noi. Ei trebuie să creadă în genul ăsta de oameni tineri, să creadă că se poate lucra și altfel.  

- Chiar crezi că Rădoi poate un genera un curent care să schimbe un sistem neschimbat de atâta timp? Poate sistemul nu vrea să se schimbe. 
-  E posibil să fie așa. Dar cred că sunt mari șanse ca oameni care conduc să înțeleagă că se poate face performanță cu un antrenor tânăr. Vă pot confirma că felul cum lucrează Mirel Rădoi funcționează în Occident. Cluburile mari se ghidează după genul ăsta de principii.  

Cauza eșecului în România: presiunea pe copii 

- Punctual, ce-i lipsește acum fotbalului românesc? 
- Cred că din punct de vedere tehnic se sar pași foarte mari în formarea jucătorilor. Nu se pune accentul pe dezvoltarea emoțională a copiilor. Cred că aceste lucruri se văd mai târziu, când fac pasul către seniori. Românii fac pasul mult mai târziu, sunt considerați tineri chiar și la 22 de ani. De Ligt (n.r. - actualul fundaș al lui Juventus), spre exemplu, mi-a fost și elev. La 17 ani, a făcut pasul spre echipa mare și a jucat o finală de Europa League cu Manchester United. Mourinho a făcut tot posibilul să-l blocheze ca să-l lase pe Sanchez în construcție. Atenție, vorbim despre un fundaș central de 17 ani! La vârsta aia, era de o maturitate fantastică.  

- Cum capătă un tânăr olandeză maturitatea și dezvoltarea emoțională?
-  Prin părinți, școală și club. 

- Noi ce nu avem? Și ai noștri au părinți, școală și un club. 
- Le luăm pe rând. Am fost la un moment dat cu fiul meu cel mare la un turneu de copii de 10 ani. Eram doar spectatori. Am observat că pe margine părinții aveau meciul lor, unul violent verbal. Cu copiii adverși, cu antrenorul. Antrenorul avea și el meciul lui cu copiii, cu arbitrul, cu antrenorul advers. Copiii aceia nu au cum să se dezvolte normal. Ei sunt pe teren și se uită ba la părinți, ba la antrenor și încearcă să justifice prezența lor. Ei nu au timp să fie creativi, să fie cum e un copil la vârsta aia. Ei au nevoie să greșească, să încerce lucruri, dar la noi nu ai nevoie să greșești, trebuie să câștigi cu orice preț.

- Așa era și când aveai tu 10 ani? 
- Da, așa era. Faptul că eu am ajuns să joc la nivel profesionist a fost voia lui Dumnezeu. Nu am primit genul de educație pe care mi-aș fi dorit-o, pe care am văzut-o la academia Ajax. Acolo, la 10 ani, antrenorul liniștește în pauză pe toată lumea și îi întreabă pe copii: “Cum crezi că joacă adversarul? Unde crezi că e punctul lor slab? Ce ar trebui să schimbăm?”. La noi, asta e considerată o slăbiciune. Cum adică să întrebi jucătorul?! Ce o să creadă despre mine, ce o să spună copilul acasă? La noi, antrenorul e mâna forte care nu lasă copilului spațiu să se exprime, să devină creativ. Ăsta e punctul de la care trebuie pornit. 

La nivel înalt, nu face diferența nici forța fizică, nici numărul de meciuri sau goluri la juniori, ci cât ești de creativ, cum reziști, cum faci față schimbărilor de antrenori sau schimbării de mentalitate când te transferi în străinătate. Noi avem probleme de adaptare în străinătate 
- George Ogăraru, la GSP Live

- Ce ți s-a părut șocant, frapant, atunci când ai ajuns ca antrenor la academia Ajax? 
- Am văzut un lucru care m-a șocat și m-a impresionat. În cadrul academiei, jucătorii au propriul spațiu în care ei se pot juca pur și simplu. Un teren de 5 la 5 unde antrenorii nu au voie să intre și să dea indicații. Am întrebat ce se întâmplă cu acest teren. Mi-au zis: “Trăim timpuri în care jucătorii nu mai ies pe stradă să se joace, să dezvolte creativitatea, să dea mingea printre picioare. Pentru asta, îi lăsăm pe copii o oră pe zi să se joace”. Ca și cum aduci maidanul în academie. Apoi, fac antrenament pe ciment, pe iarbă naturală, artificială, pe tartan pentru a avea experiență pe toate suprafețele de joc. 

- Lipsește zgura… 
- Da, fără zgură. Antrenorii se pun la mintea copiilor, glumesc cu ei, se pun pe jos, se tăvălesc cu ei. Ai zice că nordicii sunt rigizi, însă ei au studiat, ei știu cum trebuie să vorbești cu un copil de 7 ani, ce nevoi are un copil de 14 ani și cum se vorbește cu cei care sunt aproape de vârsta senioratului. Când am ajuns acolo, eu mă gândeam cum aș arăta dacă m-aș pune pe jos cu copiii, dar a venit șeful academiei la mine și mi-a zis: “George, nu-ți face griji! Te rog să faci greșeli! Dar încearcă lucruri, pune-i pe ei în situații dificile, pune-te tu în situații dificile”. Mi-a dat libertate. Bineînțeles, nu puteam să fac greșeli la nivelul ăla, lucram cu De Ligt, Dolberg, Mazraoui, cu Nouri, dar când ai libertate începi să devii creativ.  

- Spune-ne o greșeală pe care ai făcut-o și care îți era permisă de club. 
- Am făcut echipa și strategia pentru un meci în funcție de adversarul cu care jucam. Și atunci mi-au zis: “Poate e mai bine să te concentrezi pe echipa ta și nu pe adversar”. Am zis: “Aaa, ok”. Exista dorința de a demonstra, era o presiune pentru mine, eram singurul antrenor străin de la academie. Mi-au zis: “Nu! Tu nu ești un străin, ești unul de-ai noștri. Te rog să mergi pe linia noastră. Dezvoltăm jocul nostru”.

“Lui Hagi îi place presiunea” 

- Unde nu ai fost compatibil cu Viitorul, un club care e construit după modelul occidental? 
- Motivul plecării mele a fost că la un moment dat am simțit că nu pot să aduc acel plus în club pentru care venisem. Venisem să influențez lucrurile în bine. Când am simțit că nu mai sunt de folos clubului, am preferat să mă retrag.  

- De ce nu erai de folos clubului?
-  Am discutat și cu Hagi, și cu Popescu. Gică Hagi își face propria strategie și își dorește foarte mult ca lucrurile să iasă cum vrea el. Când am simțit că nu pot să influențez decizii, să aduc un anumit tip de jucător, m-am retras. Am avut mai multe încercări, nu s-a întâmplat nimic. 

- Ai urmărit procesul de creștere al copiilor de la Academia Hagi. Ce diferența față de Ajax ai sesizat? 
- Academia Hagi a atras și a avut acces la cei mai buni jucători din România. Cea mai importantă e selecția. Dacă nu ai acces la acei jucători buni, orice strategia ai face nu poți să-i dezvolți să spargă pragul spre performanță.  Să înțeleg că în condiții de concurență adevărată, Academia Hagi va avea dificultăți? Sau poate va crește. Poate concurența o va face să crească. 

-  Știu că se pune o presiune foarte mare la Academia Hagi, apropo de ce spuneai tu mai devreme. 
-  Lui Hagi îi place presiunea, el a lucrat sub presiune și chiar și Ianis spunea că s-a născut cu presiune. Sunt jucători care nu suportă foarte bine presiunea, alții au nevoie de ea. Unii nu pot funcționa decât cu presiune, altfel nu se explică de ce cu Gică Hagi antrenor unii aveau un randament pe care acum nu îl mai au. Dar rămân la părerea că presiunea trebuie să fie constructivă. Dacă presiunea e negativă, acești jucători nu se pot dezvolta sănătos.

 “Răzvan Marin nu a rezistat presiunii” 

- Facem un experiement. Mitea și Răzvan Marin, doi jucători diferiți, pe posturi diferite, poate cu mentalități diferite, însă niciunul nu a reușit la Ajax. De ce? 
- Sunt foarte diferiți. Cu Mitea am fost coleg și îmi puneam semne de întrebare încă din momentul ăla. Un talent extraordinar, dar nu avea foarte multe perspective pentru că avea un anumit tip de mentalitate. L-am cunoscut și pe Răzvan Marin, el nu a reușit la Ajax, dar trebuie să ne gândim și la context.  

- Umbra lui De Jong l-a bântuit?
-  Da, a fost comparat cu De Jong. Timingul a fost nepotrivit. A plecat De Jong, a venit el. Suporterii, media așteptau să aibă același impact. Presiunea e foarte mare și el nu putut rezista presiunii. Dar el e un altfel de caracter, nu înseamnă acum că nu o să facă o carieră în fotbalul profesionist.  

- Cum a fost presiunea pentru George Ogăraru când te-ai transferat ca jucător la Ajax? 
- A fost un mare entuziasm, veneam după o perioadă în care jucasem la un anumit nivel. Ajuns acolo, mi s-au dat toate valorile peste cap. Am înțeles ce înseamnă cu adevărat profesionalismul și ce înseamnă presiunea. Era altfel de presiune. Erau jucători ca Davids, Stam, Sneijder, individualități extraordinare și îmi doream să mă ridic la nivelul lor. Mi-am pus singur presiunea că trebuie să confirm! Nu era loc de relaxare la niciun antrenament. Dacă la Steaua îmi permiteau să ne mai relaxăm la miuțe, acolo nu existau miuțe. Totul era sută la sută! La finalul antrenamentului, ne relaxam. Venea Sneijer și începea cu glumele lui.  

Farsă pentru Huntelaar: Nivea și rumeguș pe mașină

- Povestește-ne ceva amuzant cu el! 
- La un moment dat, făceam glume. Eram două grupuri. Eu, Heitinga, Sneijder și Rosenberg, iar în cealaltă erau Perez, Linderbergh și Huntelaar. Făceam glume de vestiar, revulsin în jambieri, în ghete. Scoci băgat în chiloți. A făcut Huntelaar o glumă nepotrivită, m-a împins în bazin și era să fac o entorsă. În momentul ăla am zis că trebuie să trecem la nivelul următor. Am cumpărat rumeguș cu Sneijder de la un magazin și apoi am cumpărat Nivea și tot felul de creme. Am dat întâi cu creme pe mașina lui Huntelaar, apoi am umplut-o de rumeguș. Vreo trei zile a mers la spălătorie și tot nu i-a ieșit curată. Era ideea lui Sneijder. 

 … 
Tot în perioada aia am mers în cantonament în Scoția și am intrat la o piscină. Era în vogă personajul Borat. Sneijder a intrat în vestiar la fete, a găsit o pereche de bikini și a ieșit îmbrăcat în ei peste umeri. Era ca Borat, am leșinat de râs. Îi debita mintea numai chestii din astea.  

- E adevărat că i-ați făcut o farsă și lui Lovin? 
- Da, l-am sunat și m-am dat directorul sportiv de la Ajax. Nu mi-a recunoscut vocea. I-am zis în engleză că sunt impresionat de jocul lui, de constanța lui și că îl vrem la Ajax. Îmi povestea după aia că era atât de emoționat încât nu mai știa pe cine să mai sune, să le povestească.

-  Glumele erau ca o supapă pentru presiunea de zi cu zi? 
- Da, presiunea pusă asupra fotbaliștilor e imensă. Presiunea mediatică, presiunea socială. Lumea te judecă în funcție de ultima evoluție și atunci trebuie să te capacitezi mereu. La Ajax, la antrenamente te puneau sub presiune colegii. Țipau la tine: “Hei, aici nu ești la circ! Nu ai stat bine în teren, nu ai strâns cum trebuia!”. Pe teren, eram profesioniști mereu. Uite, eu cred că un titlu se pierde nu într-un meci pe care l-ai pierdut, ci în ziua în care ai lăsat-o mai moale la antrenament. Când ai zis: “Lasă că azi merge și așa”. 

-  Ai două titluri pierdute cu Ajax. A fost vreun moment în care te-ai relaxat la un antrenament?
-  Am un titlu pierdut pentru un gol. Nu mă puteam relaxa, nu mă lăsa Stam. Stătea în spatele și zicea: “Hey, George, come on!”. De Stam nu se atingea nimeni cu glumele. Țin minte că la un antrenament, Manoucharian i-a dat mingea printre picioare și a dat gol. Nu asta era problema, ci modul cum s-a manifestat după, râdea arogant. La următoarea fază, Stam a venit cu o alunecare care l-a aruncat în gard. L-a lipit. I-a zis: “This is the last time you do this!” ( e ultima oară când faci asta). Dar Stam era un jucător drept, corect, tată a patru copii. Stătea de vorbă cu jucătorii, încerca să ne ajute. Cred că e cel mai bun căpitan de echipă pe care l-am avut, la egalitate cu Rădoi.  

“Nu mi-a picat bine că Pițurcă l-a luat pe Săpunaru la Euro”

- Îl aduci pe Rădoi atât de aproape de Jaap Stam. 
- Da. Rădoi era foarte important pentru colegi, deși și el avea presiunea de a fi finul lui Gigi Becali. Era judecat după asta, dar în relația cu noi era foarte corect. Și când unea grupul, și când călcai pe bec. Am întârziat și eu la antrenament. Trebuia să traversez orașul și nu era mereu ușor. Când am realizat cât de periculos e, am zis: “Las mașina aici și merg cu tramvaiul!” De multe ori ajungeam cu tramvaiul, așa eram sigur că ajung la timp.

- Dar cum vă lua Rădoi banii din amenzi? Era amabil? 
- Nu spunea nimic. Se uita lung la tine, apoi se uita la ceas. Era evident.  

- Ai crescut în umbra lui Contra la echipa națională. Pițurcă te-a adus în 2005, apoi te-a criticat după meciul de debut cu Olanda și nu te-a mai chemat doi ani. Cum vezi acum experiența ta la națională? 
- A fost dureroasă. Acel meci de debut a fost unul nereușit pentru echipă, nu numai pentru mine. Eu consider că atunci când pierde echipa nu există un jucător care a jucat bine. După meciul din Giulești, cei doi ani cât am lipsit de națională au reprezentat o perioadă tristă. De multe ori l-am judecat pe Pițurcă pentru asta. Mă bucur că ulterior l-am obligat să mă cheme, dar am fost dezamăgit de faptul că deși am jucat în calificările pentru Euro 2008 a ales să ia în locul meu pentru turneul final un jucător care nu avea nicio selecție până atunci. Pe Săpunaru, un jucător extraordinar, dar atunci nu mi-a căzut bine deloc. 

"M-am pus în genunchi și m-am rugat"

- Cum s-a schimbat viața ta după ce viața lui Mihai Neșu s-a schimbat radical? 
- (Oftează). Am primit vestea când eram în Elveția. Colegul meu de cameră olandez a văzut știrea și mi-a zis: “Ai văzut ce s-a întâmplat cu Neșu? Cred că o să moară. Și-a rupt gâtul la antrenament”. I-am zis că glumește. Am pus mâna pe telefon, am sunat la Mihăiță, la soția lui, nu mi-a răspuns niciunul. Au fost câteva ore în care m-am pus în genunchi și m-am rugat să nu fie adevărat. Când mi s-a confirmat, a căzut ca o bombă în capul meu. Nu mi-a fost gândul la meciul pe care îl aveam și am mers în prima zi liberă la el.

 Era vorba despre cavalerul de onoare la nunta ta… 
Da, prietenul meu cel mai bun, colegul meu de cameră trecea prin această mare încercare. El chiar s-a luptat cu moartea, însă s-au întâmplat tot felul de minuni. Cheagul de sânge care trebuia operat imediat după accident, dar care s-a retras peste noapte, miraculos. Doctorii nu știau cum e posibil. Apoi infecția la plămâni făcută după traheotomie. Doctori au spus că sunt șanse mici să trăiască, dar s-a vindecat. A reușit să supraviețuiască. Apoi, au fost tot felul de situații. 

- Ce situații? 
- Mă suna seara și îmi spunea: “Mă, George, nu cred că o să ne mai auzim!”. 

- Era în depresie? 
- Pur și simplu, simțea fizic că nu mai poate trăi. Avea tensiunea foarte scăzută, dar a trecut peste. S-a îngrășat foarte mult, avea escare de la atâta stat. Apoi, și-a găsit un regim alimentar, a mers în America în căutări, a încercat să se vindece acolo. Toți oamenii care îl sunau și-i spuneau că o să-l facă bine…A trecut prin niște stări incredibile. Până la urmă, și-a găsit liniștea, s-a botezat ortodox, s-a apropiat de Dumnezeu și toate lucrurile au înflorit. Și fundația, și prietenii… sunt alături de el. Și-a găsit rostul. Fundația lui ajută 130 de copii cu probleme ca ale lui sau mai grave. Și-a asumat și problemele altora, nu doar pe ale lui, și asta mi se pare incredibil. Asta mă motivează în fiecare zi să mă implic în ceva în care să pot influența oamenii așa cum îi influențează Mihai. 

Mihai e un exemplu  că sufletul este mai puternic decât corpul. Foarte puțină lume poate să facă ce face Mihai. Dacă se uită lume la discuția asta, vă rog să trimiteți un SMS la 8844 cu mesajul “Cred”. Așa oamenii vor dona 2 euro lunar către centrul caritabil Sfântul Nectarie care urmează să se construiască și care poate să-i ajute pe toți copiii ăștia care așteaptă acum multe luni pentru a intra în programul de tratament al fundației Mihai Neșu  
- George Ogăraru, la GSP Live

 În Elveția, am avut un prim an bun la Sion. Ulterior, am experimentat niște lucruri ciudate cu președintele de acolo. A bătut un fost antrenor, în direct, la interviuri, intervenea peste antrenori. Țin minte că la un meci de Cupa Elveției, am intrat în prelungiri și a venit la pauză și i-a zis antrenorului să stea deoparte. A început: “Băi, băieți, veniți încoace să vă spun eu cum câștigați  meciul!”. Mie mi-a zis să trag la poartă de peste tot, să bat lovituri, cornere. Dădusem un gol de pe la vreo 30 de metri 
- George Ogăraru, la GSP Live

Puțini știu că am avut o ofertă de la Seattle Sounders. Am mers acolo, am fost impresionat de cum era organizat clubul. Nu am rămas pentru că sacrificam timpul cu familia, soția era însărcinată, erau drumuri lungi prin America. De la Seattle la Orlando zburam cinci ani și jumătate 
- George Ogăraru, la GSP Live

VEZI AICI EMISIUNEA INTEGRALĂ CU GEORGE OGĂRARU

Citește și: 

VIDEO // EXCLUSIV George Ogăraru, amintiri savuroase din perioada Ajax: farsele făcute de Sneijder, cum s-a răzbunat pe Huntelaar + pozna pe care i-a făcut-o lui Lovin: „I-am zis în engleză”