Articol de GSP - Publicat joi, 21 aprilie 2022 20:45
Viorel Hizo, 75 de ani, vorbește despre sacrificiile pe care le-a făcut în cariera de antrenor, recunoaște că a prins Cooperativa la Ceahlăul, dar că a refuzat să trântească meciurile din Liga 1 chiar dacă era obligat de cei din club, spune că se uită la mult prea multe meciuri și că fotbalul românesc e în scădere
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- „Tati”, că așa ne spunem de-o viață, bine ai venit la emisiune! Nu ți-e greu să stai acasă, să nu te implici?
- La început mi-a fost foarte greu. Nu-mi găseam locul. Agitam pe toată lumea pentru nu puteam să stau locului, însă te obișnuiești. Am mai avut treabă pe la AJF Sibiu, unde am făcut 50 de legitimații pentru licența C. Am fost un fel de profesor la cei din Sibiu. Am avut și sprijinul lui Lucian Burchel.
- Puțină lume știe că ai fost portar.
- Am fost inexistent ca fotbalist. Portar la Sibiu, până în Divizia B. Am avut două accidentări grave, una la tendonul lui Ahile, apoi, după un an, o fractură la tibia dreaptă. În timpul ăla lucram, mă ocupam de export la Textila Cisnădie, o fabrică renumită în toată Europa și în Asia. Făceam covoare, pături.
- Și? Ai întâlnit vedete autohtone?
- „Tati”, când veneau nume sonore primeau covoare de la export! Nadia, de exemplu, și-a luat covoare de acolo.
"Sunt puțini care să se laude că au putut să-l învingă pe Lucescu!"
- Păi, și de la covoare ai ajuns antrenor?
- Am muncit mult. În cariera mea cred că am cunoscut antrenori foarte mari. Și eu am reușit să obțin rezultate împotriva unor antrenori care au câștigat Champions League. L-am bătut inclusiv pe Mircea Lucescu, cel mai bun produs al antrenoratului din România. Sunt puțini care să se laude că au putut să-l învingă pe Lucescu! Am câștigat de două ori împotriva lui!
- Am aflat pregătind emisiunea că ai 40 de meciuri internaționale fără înfrângere pe teren propriu!
- Exact! Neînvins. Am făcut egal cu Juventus și era Juventus, nu venise cu rezervele! Jucau Van der Sar, Tacchinardi, Kovacevici... Țin minte și meciurile cu PSG!
- Meciul ăla din Giulești rămâne unul de referință. Cine a ordonat să se închidă nocturna?
- Nu știu ce ordin s-a dat sau ce s-a dat. În echipa aia a lui PSG jucau Ronaldinho, Aloísio, Alex, Leal... ce șanse poți să ai? Cu un an înainte, Puiu Iordănescu nimerise cu Liverpool. N-aveai nicio șansă să te califici în fața unor astfel de echipe. Dar a fost o mare performanță că ne-am întâlnit cu ei. Noi am jucat la PSG, am făcut 0-0, meci în care am avut ocazii mai multe, dar și mai clare! În retur am pregătit meciul cât am putut de bine. La un moment dat s-a închis lumina, apoi s-a mai închis a doua oară și s-a terminat.
- Nu crezi nici acum, după atâția ani, că a fost sabotaj?
- Pentru ce? Mi-am pus de multe ori întrebarea, ce s-a întâmplat sau ce avantaj ar fi putut să fie? Era greu să ne calificăm cu PSG... Președintele lui PSG a intrat pe teren și i-a zis antrenorului, lui Luis Fernández, că a vorbit cu Platini să se îmbrace și să plece. A fost o versiune că în tot cartierul a fost o pană de curent, dar o parte din voci susțin că cei de la Rapid au stins-o intenționat. E foarte greu să spun acum că x sau y a stins lumina. Eram într-o tensiune fantastică și nu mai mă interesa. Era 1-0 pentru PSG, ne dăduse Aloísio gol după cele 90 de minute, în prelungiri.
"Dacă te loveai de Temwanjera ziceai că te-a lovit macaraua"
- Ai lucrat cu Copos, Porumboiu și Ștefan.
- Aș lucra din nou cu toți trei. La fiecare echipă patronii au avut și de câștigat.
- Nu ți-au creat ei probleme niciodată?
- N-au avut probleme cu patronii, nici cu jucătorii. Și erau jucători de jucători! La Vaslui am avut o echipă excelentă din toate punctele de vedere, de profesioniști. La un moment dat, mă gândeam să fiu foarte atent că e foarte ușor să intri în conflict cu vreun jucător. Fiind mereu în lupta pentru titlu, nivelul de pregătire și intensitatea antrenamentelor trebuia să fie sus. Atunci, în situațiile astea, puteai să intri în conflict cu jucătorii, dar nu-mi doream niciodată să mi se întâmple asta.
- Porumboiu a băgat milioane de euro în echipă, dar...
- La Vaslui am avut un mare ghinion! În lot exista Gladstone, care jucase la Juventus și Sporting Lisabona. Un jucător excepțional, care putea să fie fundaș sau mijlocaș central. Or, în momentul în care el s-a accidentat, am pierdut un procent mare de siguranță. Când am venit eu, Wesley juca la 70 de metri de poartă, la mijloc, iar el trebuia să fie doar în ultimii 16 metri. Am redistribuit echipa cu Sânmărtean, Wesley și Adailton. Guri de foc pentru orice echipă, jucători fantastici! Pionul foarte important era Temwanjera! El a fost cumpărat cu 47.000 de dolari, iar în grupe cu Lazio, cu Sporting și Zurich a fost cel mai bun jucător al nostru. Dacă te loveai de Temwanjera, ziceai că te-a lovit macaraua.
"Ce cauți aici, mă nemernicule?!"
- Te mai sună jucătorii?
- Mă mai sună și astăzi, chiar cu Wesley am vorbit de ziua mea și mi-a zis "Bunicule, ce faci?". Am vorbit de curând și cu Bozovic.
- Povestea cu Wesley, cu zecile de sticle de bere băute?
- E mult folclor și cu Wesley. Problema nu era că dispăruse berea din Vaslui, problema era că nu mai erau lămâi, nu mai era vitaminizat orașul...
- Nu ți-a fost niciodată teamă când ai mers la o echipă cu pretenții?
- Ca să antrenezi echipele pe care le-am antrenat trebuia să fiu pregătit. Jucătorii te simt dacă poți sau nu poți să-i antrenezi, să-i stăpânești. Eu n-am intrat în niciun conflict cu jucătorii cu personalitate mare. De exemplu, cu Lupu n-am intrat niciodată în conflict. L-am adus de două ori la Rapid, de la Olympiakos și de la Brescia. Eu n-am avut nici cel mai mic conflict cu el! Nu m-am certat niciodată cu el. L-am antrenat pe Fane Iovan, un munte de personalitate, un jucător excepțional, dar niciodată n-am avut nicio discuție.
- Dar ai fost mereu considerat un antrenor dur.
- La fiecare echipă există episoade. La Brașov era un bar "No problem", toate echipele mergeau pe acolo, era renumit. Eu îmi creasem o relație cu patronii, cu ospătarii din localurile unde știam că jucătorii merg. Când apărea vreun jucător, mă sunau imediat. "Nea Vio, ai un client".
- Și Iulian Chiriță a povestit un episod...
- De la Păltiniș. M-am dus peste ei, barul era mai înalt, dar în spatele lui erau doar oglinzi. Eu nu vedeam barul de la intrare, dar ei vedeau ușa. Și unul dintre jucători, când m-a văzut, s-a lăsat în jos. Nu-i dau numele. Am luat un pahar cu apă și l-am turnat pe el. "Ce cauți aici, mă nemernicule?!". Ha, ha, ha!
"Cooperativa a existat, dar era o porcărie"
- Porecla asta de "Dulăul" cine ți-a dat-o?
- Nea Vanea, Ioan Chirilă, mi-a zis "Dulăul" după ce-am câștigat un meci cu Dinamo la Sibiu. Atunci a scris că "Dulăul a mușcat câinii" sau "Câini mușcați de dulău".
- Cum de n-ai avut nicio ofertă de la Gigi Becali?
- N-am avut nicio tangență cu Gigi și era foarte greu să mai ajung după ce fusesem la Dinamo și la Rapid. N-am primit nicio propunere.
- Auzi, „Tati”... Ai fost la Ceahlăul, ai făcut parte și tu din Cooperativă?
- Eu am terminat cu Ceahlăul pe locul 4! Cooperativa a existat, dar era o porcărie. O echipă câștiga mereu la ea acasă, fiecare lua câte trei puncte. O porcărie! Eu am luat jucătorii și le-am spus: "Băi fraților, voi nu vreți să luați o primă întreagă? Pentru ce ne pregătim? Să-i batem!". Mi-am dat seama că după ce-am vorbit cu echipa că suntem pregătiți să ne batem pentru primele locuri în clasament. Dacă eram în Cooperativă nu puteam să iau locul 4 sau 5 cu Ceahlăul. „Pinalty” nu mi-a spus niciodată să dau vreun meci. Dar au mai existat oficiali care au spus să ajutăm pe cineva... Și le-am spus clar: "Nu! Nu sunt de acord. În meciul ăsta nu pot să pierd". "Ești nebun? Dacă noi am decis asta!". "Voi ați decis, dar eu nu vreau". Iar domnul Ștefan nu s-a băgat. A fost corect cu mine.
"Noul stadion Giulești este superb"
- Ai fost de curând și la inaugurarea noului stadion Rapid.
- Suporterii meritau să aibă un asemenea stadion, unde să vină cu familia și să petreacă în condiții civilizate, extraordinare. Este un stadion superb, calitatea gazonului e excepțională. Am vorbit cu jucătorii după meci și toți mi-au zis "Nea Vio, ne-am simțit fotbaliști". Când vezi atâta lume care cântă non-stop, cu un gazon atât de bun, nici n-ai cum să joci rău.
- Zi-mi, te rog...
- „Tati”, țin minte că, la Rapid, eram odată cu domnul Pascu în Anglia și am fost la două meciuri de prezentare. Cu Leicester, pe care am bătut-o 3-1, dar am jucat pe un gazon cum noi n-am văzut până atunci! Era de o calitate extraordinară. Apoi, în al doilea meci, am jucat cu West Ham United, dar am pierdut 1-6. După meci, patronul lui West Ham United ne-a invitat la masă în incinta stadionului, unde veneau inclusiv suporterii cu toată familia, cu cățel, cu purcel. Ei rămâneau acolo toată seara. Așa era politica clubului, mâncau la un restaurant. Mie mi-era jenă să stau la masă cu ei.
- De ce?
- Păi, după ce ne-au dat șase goluri. Jucaserăm prost... Patronul de la West Ham United ne-a felicitat și ne-a zis că a fost cel mai bun meci de prezentare, echipa a oferit spectacol. Apoi ne-au dat echipamente pentru Rapid, au făcut o sponsorizare. Dacă aduceau o echipă din Iugoslavia, se puneau pe trei rânduri în fața porții și nu vedeau nimic. Noi am atacat și am făcut un joc frumos, lor le-a plăcut. Și la meciul de deschidere din anul viitor ne-au chemat din nou.
"Trebuie să avem încredere în Edi Iordănescu!"
- La meciurile de azi te mai uiți?
- Mă uit la prea multe și fotbalul românesc e în scădere. Echipele românești trebuie să aibă specificul lor, iar noi acum vrem doar să-l copiem pe Guardiola, cu ce face la City. Sau ce-a făcut la Barcelona. Tu în primul rând trebuie să ai jucătorii ăia! Apoi, nu cred că suntem pregătiți pentru un asemenea joc. Ar trebui să fim direcți spre poartă. Avem 15 jucători foarte tineri care trebuie forțați să joace pentru că au talent. Cel puțin cinci din ei n-au cum să nu confirme.
- De Edi Iordănescu ce părere ai?
- Edi este foarte tânăr și are un mare avantaj că are în familie un fost mare antrenor. Un sfătuitor în care să aibă încredere sută la sută. Puiu este un om de caracter și ceea ce spune este argumentat. Sunt convins că Edi trebuie să-l asculte. E un avantaj pe care l-a avut și Răzvan cu Mircea Lucescu. Răzvan e inteligent, a crescut și a știut ce să preia de la un antrenor mare pe care-l avea în casă. Trebuie să avem încredere în Edi și trebuie sprijinit ca să ajungem să mai rupă și naționala șirul ăsta de necalificări la turneele finale!
- Pe final, vreau să te întreb care e cel mai mare sacrificiu din cariera de antrenor?
- Că am parcurs 100.000 de kilometri ca să ajung acasă, iar dintre ei 40.000 erau făcuți noaptea. Am făcut sacrificii mari de tot, cu un risc destul de mare.
"Colțescu e un arbitru plin de talent! În ultima perioadă, după Hațegan și Kovacs e de departe cel mai bun. Am și vorbit cu el și i-am spus că mi-a părut rău în urma unei ieșiri de-ale mele. După o emisiune când au vrut să-l dea afară din arbitraj, el a avut o cădere, când a spus că vrea să se arunce (nr. de la etaj). Și mie mi-a scăpat gura și i-am spus "Aruncă-te!". Am regretat mulți ani că am spus chestia asta. Mi-a părut rău"
Viorel Hizo, antrenor
"Revoluția m-a prins la Casablanca, în Maroc. Am avut un sezon bun al echipei și Nicușor Ceaușescu ne-a trimis acolo. Trei săptămâni vacanță, să ne recuperăm. Ne mai trimitea și în Italia, să facem cură de citrice. Ne-am speriat rău de tot când am aflat ce e în România și ne-am întors. Fiul meu era militar în termen la Lugoj și era la o unitate de Securitate. Mi-a fost frică, după zece zile ne-am întors în România. S-a intervenit diplomatic pentru locuri"
Viorel Hizo, antrenor
CITEȘTE ȘI:
)
)
)
)
)
)
)
)
