Articol de Eduard Apostol, Raed Krishan (foto) - Publicat miercuri, 02 februarie 2011 00:00 / Actualizat marti, 01 februarie 2011 20:56
Mijlocaşul stînga a povestit cum l-a maturizat străinătatea, cum vede fotbalul la 30 de ani şi cum speră s-o transforme pe Dinamo într-o campioană
Cei aproape 5 ani trăiţi în Germania şi-au lăsat amprenta pe mentalitatea lui Vlad Munteanu. Fotbalistul de acum e meticulos, aşezat, cumpătat şi isteţ în dialog, o variantă îmbunătăţită a zvăpăiatului Vlăduţ de acum un deceniu. S-a trezit la timp, are o familie fericită, aşteaptă în luna mai al doilea băiat, după David, acum în vîrstă de doi ani, are o situaţie materială liniştitoare şi face parte din rîndul oamenilor care vor să pună în practică lucrurile bune pe care le gîndesc sau le învaţă de la alţii.
- De ce lăsat Germania pentru România? Ziceai că o să faci asta doar după ce-ţi închei cariera de fotbalist.
- M-a influenţat faptul că sezonul începe mai tîrziu la noi şi am timp să mă pregătesc ca să reintru în formă. De la bun început, n-am cerut răbdare, ştiu că nu există aşa ceva la noi în ţară.
- Revenirea ta poate fi percepută ca un regres?
- E un pas înapoi ce poate să mă ducă doi paşi înainte. Vin într-un mediu pe care-l ştiu, cunosc calităţile şi defectele tuturor şi sînt îndeajuns de matur să nu mai repet greşelile tinereţii.
"Lipseşte responsabilitatea"
- Care e principala diferenţă dintre români şi germani?
- Marea noastră problemă e lipsa responsabilităţii. La ei, fiecare îşi face treaba cît mai bine pe bucăţica lui. Petreceri cu băuturi din plin există şi la ei, se duc la restaurant cu echipa, mănîncă, beau, dar a doua zi, la muncă, îşi preiau îndatoririle şi le fac cît mai bine posibil.
- Alergi mai puţin pentru o echipă românească decît pentru una germană?
- Depinde de tine, ca jucător. Dacă o echipă nu e bine pusă pe teren, alergi mai mult. Totul ţine de responsabilitate. Alergi cît şi cum trebuie, în folosul grupului.
"Am plecat băiat, m-am întors bărbat"
- Ce-ai învăţat în Bundesliga şi vrei să aplici aici?
- Cred că faptul că un grup poate ajunge să facă lucruri măreţe doar împreună. Nouă, la români, ne lipseşte asta. Înveţi să alergi şi pentru colegul de lîngă, înveţi să respecţi antrenorul şi ceea ce vrea el de la tine. Dacă nu ajungi să te integrezi în acest mod, treptat, te autoexcluzi.
- Prin ce se deosebeşte Vlad Munteanu din 2011 de cel din 2006, cînd ai plecat?
- Vlad e căsătorit, are un copil şi încă unul pe drum, e mai responsabil. Am ajuns să am o familie şi nişte ani petrecuţi într-o ţară civilizată, unde m-am maturizat foarte mult, dar tot mai am de acumulat. Am plecat băiat, m-am întors bărbat.
Exemplul primului om pe Lună
- Ce îi lipseşte lui Dinamo ca să fie iar o echipă mare în România?
- Dacă vom învăţa să fim uniţi, să muncim unul pentru altul, să lăsăm deoparte ambiţia de a ne transfera cu orice preţ, să lăsăm orgoliile, să ne respectăm... vom reveni acolo unde ne e locul. Singur, n-a realizat nimeni nimic niciodată. Exemplu: primul om care a ajuns pe Lună a făcut-o fiindcă s-au investit milioane de dolari la NASA, iar în spatele lui a avut mii de oameni care au dus greul. Jordan, poate cel mai mare sportiv, i-a avut la Chicago Bulls pe Pippen, Rodman, Phill Jackson. Lance Armstrong a avut susţinerea masorilor, doctorilor şi tot aşa.
- De ce crezi că Dinamo a ajuns pe 6?
- E o perioadă de tranziţie, sînt schimbări, vin sau pleacă acţionari, jucători. Iar situaţia financiară precară nu le oferă timp şefilor să construiască. Un jucător îşi poate găsi multe alibiuri de a nu face performanţă. Din vestiar pleacă toată problema. Escapadele în discoteci, spre exemplu. Cînd eram puşti am ieşit de mai multe ori, am făcut mai multe nebunii, dar aveam un grup unit şi cîştigam trofee.
- Ce meci aştepţi cel mai mult în campionat?
- Ştiu unde baţi. E frumos să joci în derby-ul cu Steaua. Însă nu mă păstrez pentru meciul ăla, am foame de fiecare punct. Derby-ul e un bonus.
"Să nu ne mai rugăm de fani, ci să le dăm ceva să revină"
- Nu te enervează că se va spune că te-ai întors fiindcă nu jucai în Germania?
- Lumea e îndreptăţită să spună orice gîndeşte. Vom vedea dacă a fost un pas bine făcut sau un bluf. Am susţinerea familiei, asta contează cel mai mult. Nu contează ce zice X de la gară sau Y de la spital.
- Fanii nu prea mai vin la stadion...
- Chiar discutam cu Andreea, soţia mea, despre nişte bătrînei simpatici de la tribuna I care ne boscorodeau acum vreo 6-7 ani. Oare ei mai vin la meciuri?! Nu avem nici un drept să le cerem suporterilor să vină, obligaţi, la partide! S-o lăsăm mai moale cu rugăminţile, să ne facem treaba cum trebuie, apoi vor reînvăţa drumul spre stadion. Sîntem în punctul în care noi trebuie să oferim ceva pentru ca ei să se întoarcă.
"Vreau să evoluez, ca om, continuu"
- Ce te inspiră în viaţă?
- Am primit cadou de la mama mea, care îmi face biblioteca obligatorie, o carte scrisă de John C. Maxwell, "Talentul nu e suficient". Citiţi-o! Cu cît te înconjuri de oameni cu idei ce-ţi pot ridica nivelul de pregătire, cu atît poţi evolua. Cînd mi-e greu, mă gîndesc la familie, la o soţie minunată ce mă ajută să evoluez, mă gîndesc la viitor. Prin încrederea pe care o capăt în mine, fac lucruri minunate.
- La ce anume n-ai putea renunţa niciodată în viaţă pentru toţi banii din lume?
- La familie. La soţie, la copil, la socri, la naşi.
- Ce loc ocupă fotbalul şi familia în viaţa ta?
- Familia mai mult decît fotbalul, ea e pe primul loc. Încerc să împac pe toată lumea. Nu pot sta oră de oră să mă uit la meciuri. Am schimbat şi scutece, m-am murdărit de toate alea, am avut grijă singur de David şi o fac cu plăcere. Faptul că-ţi adoarme o mogîldeaţă în braţe la 3-4-5 luni te responsabilizează mai mult decît orice. Şi te inspiră în a face lucruri frumoase. Seara, cînd te aşezi în pat, contează să realizezi că ai făcut totul pentru ai tăi.
- Ce te vezi făcînd alţi 5 ani?
- Nu ştiu. Sînt mulţumit dacă mai reuşesc să joc 3 ani. Mă văd în fotbal, mi-ar plăcea să lucrez la FRF sau la vreun club. Fac o şcoală de management în fotbal la Dusseldorf.
- Ce s-a întîmplat cu Vlăduţ Munteanu, playboy-ul de acum 10 ani?
- Vlăduţ e Vlad acum. La 20-21 de ani le-am făcut pe toate, în toate felurile, acum vreau altceva de la viaţă.
"Nu sînt un simbol al lui Dinamo. Simboluri sînt Hîldan, Dinu, Lucescu, Dumitrache, Pîrcălab şi mulţi alţii. Am luat trofee, dar atît"
"Mi-ar plăcea să construim un Dinamo în care fotbalistul să evolueze cu plăcere, iar dacă greşeşte şi este îndepărtat din mediu, să-l doară pedeapsa"
Vlad Munteanu, mijlocaş Dinamo
Brăţara roşie
Vlad poartă la mîna dreaptă o brăţară roşie, din silicon, Power Balance, dintre cele promovate de David Beckham şi Cristiano Ronaldo. "Căutaţi pe net şi veţi vedea ce e cu ele. Costă vreo 40 de euro, cele originale, şi te ajută să-ţi menţii echilibrul. Sînt şi superstiţios, de aceea o port. Cred că-mi face bine. Tot aşa, mai am de la socrul meu un medalion cu un soare japonez, care mă ajută, îmi face bine", a comentat fotbalistul.
CV
Vlad Munteanu
Născut pe 16 ianuarie 1981, la Bacău
Debut în Liga 1: 06.03.1999, FCM Bacău - Astra 2-0
A jucat la: FCM Bacău (1998-2000), Dinamo (2000-2004, 2005-2006), FC Naţional (2005), Cottbus (2006-2007), Wolfsburg (2007, 2008), Auxerre (2008), Bielefeld (2009), Wolfsburg II (2009), FSV Frankfurt (2010)
Meciuri/goluri în Liga 1: 147-19
Meciuri/goluri în Bundesliga: 58-13
Meciuri/goluri în Ligue 1: 9-0
Debut la echipa naţională: 21.08.2002, România - Grecia 0-1
Meciuri/goluri la echipa naţională: 1/0
Palmares: campion al României cu Dinamo (2002, 2004), Cupa României cu Dinamo (2001, 2003, 2004), Supercupa României cu Dinamo (2005)
Mijlocaşul stînga a povestit cum l-a maturizat străinătatea, cum vede fotbalul la 30 de ani şi cum speră s-o transforme pe Dinamo într-o campioană
Cei aproape 5 ani trăiţi în Germania şi-au lăsat amprenta pe mentalitatea lui Vlad Munteanu. Fotbalistul de acum e meticulos, aşezat, cumpătat şi isteţ în dialog, o variantă îmbunătăţită a zvăpăiatului Vlăduţ de acum un deceniu. S-a trezit la timp, are o familie fericită, aşteaptă în luna mai al doilea băiat, după David, acum în vîrstă de doi ani, are o situaţie materială liniştitoare şi face parte din rîndul oamenilor care vor să pună în practică lucrurile bune pe care le gîndesc sau le învaţă de la alţii.
- De ce lăsat Germania pentru România? Ziceai că o să faci asta doar după ce-ţi închei cariera de fotbalist.
- M-a influenţat faptul că sezonul începe mai tîrziu la noi şi am timp să mă pregătesc ca să reintru în formă. De la bun început, n-am cerut răbdare, ştiu că nu există aşa ceva la noi în ţară.
- Revenirea ta poate fi percepută ca un regres?
- E un pas înapoi ce poate să mă ducă doi paşi înainte. Vin într-un mediu pe care-l ştiu, cunosc calităţile şi defectele tuturor şi sînt îndeajuns de matur să nu mai repet greşelile tinereţii.
"Lipseşte responsabilitatea"
- Care e principala diferenţă dintre români şi germani?
- Marea noastră problemă e lipsa responsabilităţii. La ei, fiecare îşi face treaba cît mai bine pe bucăţica lui. Petreceri cu băuturi din plin există şi la ei, se duc la restaurant cu echipa, mănîncă, beau, dar a doua zi, la muncă, îşi preiau îndatoririle şi le fac cît mai bine posibil.
- Alergi mai puţin pentru o echipă românească decît pentru una germană?
- Depinde de tine, ca jucător. Dacă o echipă nu e bine pusă pe teren, alergi mai mult. Totul ţine de responsabilitate. Alergi cît şi cum trebuie, în folosul grupului.
"Am plecat băiat, m-am întors bărbat"
- Ce-ai învăţat în Bundesliga şi vrei să aplici aici?
- Cred că faptul că un grup poate ajunge să facă lucruri măreţe doar împreună. Nouă, la români, ne lipseşte asta. Înveţi să alergi şi pentru colegul de lîngă, înveţi să respecţi antrenorul şi ceea ce vrea el de la tine. Dacă nu ajungi să te integrezi în acest mod, treptat, te autoexcluzi.
- Prin ce se deosebeşte Vlad Munteanu din 2011 de cel din 2006, cînd ai plecat?
- Vlad e căsătorit, are un copil şi încă unul pe drum, e mai responsabil. Am ajuns să am o familie şi nişte ani petrecuţi într-o ţară civilizată, unde m-am maturizat foarte mult, dar tot mai am de acumulat. Am plecat băiat, m-am întors bărbat.
Exemplul primului om pe Lună
- Ce îi lipseşte lui Dinamo ca să fie iar o echipă mare în România?
- Dacă vom învăţa să fim uniţi, să muncim unul pentru altul, să lăsăm deoparte ambiţia de a ne transfera cu orice preţ, să lăsăm orgoliile, să ne respectăm... vom reveni acolo unde ne e locul. Singur, n-a realizat nimeni nimic niciodată. Exemplu: primul om care a ajuns pe Lună a făcut-o fiindcă s-au investit milioane de dolari la NASA, iar în spatele lui a avut mii de oameni care au dus greul. Jordan, poate cel mai mare sportiv, i-a avut la Chicago Bulls pe Pippen, Rodman, Phill Jackson. Lance Armstrong a avut susţinerea masorilor, doctorilor şi tot aşa.
- De ce crezi că Dinamo a ajuns pe 6?
- E o perioadă de tranziţie, sînt schimbări, vin sau pleacă acţionari, jucători. Iar situaţia financiară precară nu le oferă timp şefilor să construiască. Un jucător îşi poate găsi multe alibiuri de a nu face performanţă. Din vestiar pleacă toată problema. Escapadele în discoteci, spre exemplu. Cînd eram puşti am ieşit de mai multe ori, am făcut mai multe nebunii, dar aveam un grup unit şi cîştigam trofee.
- Ce meci aştepţi cel mai mult în campionat?
- Ştiu unde baţi. E frumos să joci în derby-ul cu Steaua. Însă nu mă păstrez pentru meciul ăla, am foame de fiecare punct. Derby-ul e un bonus.
"Să nu ne mai rugăm de fani, ci să le dăm ceva să revină"
- Nu te enervează că se va spune că te-ai întors fiindcă nu jucai în Germania?
- Lumea e îndreptăţită să spună orice gîndeşte. Vom vedea dacă a fost un pas bine făcut sau un bluf. Am susţinerea familiei, asta contează cel mai mult. Nu contează ce zice X de la gară sau Y de la spital.
- Fanii nu prea mai vin la stadion...
- Chiar discutam cu Andreea, soţia mea, despre nişte bătrînei simpatici de la tribuna I care ne boscorodeau acum vreo 6-7 ani. Oare ei mai vin la meciuri?! Nu avem nici un drept să le cerem suporterilor să vină, obligaţi, la partide! S-o lăsăm mai moale cu rugăminţile, să ne facem treaba cum trebuie, apoi vor reînvăţa drumul spre stadion. Sîntem în punctul în care noi trebuie să oferim ceva pentru ca ei să se întoarcă.
"Vreau să evoluez, ca om, continuu"
- Ce te inspiră în viaţă?
- Am primit cadou de la mama mea, care îmi face biblioteca obligatorie, o carte scrisă de John C. Maxwell, "Talentul nu e suficient". Citiţi-o! Cu cît te înconjuri de oameni cu idei ce-ţi pot ridica nivelul de pregătire, cu atît poţi evolua. Cînd mi-e greu, mă gîndesc la familie, la o soţie minunată ce mă ajută să evoluez, mă gîndesc la viitor. Prin încrederea pe care o capăt în mine, fac lucruri minunate.
- La ce anume n-ai putea renunţa niciodată în viaţă pentru toţi banii din lume?
- La familie. La soţie, la copil, la socri, la naşi.
- Ce loc ocupă fotbalul şi familia în viaţa ta?
- Familia mai mult decît fotbalul, ea e pe primul loc. Încerc să împac pe toată lumea. Nu pot sta oră de oră să mă uit la meciuri. Am schimbat şi scutece, m-am murdărit de toate alea, am avut grijă singur de David şi o fac cu plăcere. Faptul că-ţi adoarme o mogîldeaţă în braţe la 3-4-5 luni te responsabilizează mai mult decît orice. Şi te inspiră în a face lucruri frumoase. Seara, cînd te aşezi în pat, contează să realizezi că ai făcut totul pentru ai tăi.
- Ce te vezi făcînd alţi 5 ani?
- Nu ştiu. Sînt mulţumit dacă mai reuşesc să joc 3 ani. Mă văd în fotbal, mi-ar plăcea să lucrez la FRF sau la vreun club. Fac o şcoală de management în fotbal la Dusseldorf.
- Ce s-a întîmplat cu Vlăduţ Munteanu, playboy-ul de acum 10 ani?
- Vlăduţ e Vlad acum. La 20-21 de ani le-am făcut pe toate, în toate felurile, acum vreau altceva de la viaţă.
"Nu sînt un simbol al lui Dinamo. Simboluri sînt Hîldan, Dinu, Lucescu, Dumitrache, Pîrcălab şi mulţi alţii. Am luat trofee, dar atît"
"Mi-ar plăcea să construim un Dinamo în care fotbalistul să evolueze cu plăcere, iar dacă greşeşte şi este îndepărtat din mediu, să-l doară pedeapsa"
Vlad Munteanu, mijlocaş Dinamo
Brăţara roşie
Vlad poartă la mîna dreaptă o brăţară roşie, din silicon, Power Balance, dintre cele promovate de David Beckham şi Cristiano Ronaldo. "Căutaţi pe net şi veţi vedea ce e cu ele. Costă vreo 40 de euro, cele originale, şi te ajută să-ţi menţii echilibrul. Sînt şi superstiţios, de aceea o port. Cred că-mi face bine. Tot aşa, mai am de la socrul meu un medalion cu un soare japonez, care mă ajută, îmi face bine", a comentat fotbalistul.
CV
Vlad Munteanu
Născut pe 16 ianuarie 1981, la Bacău
Debut în Liga 1: 06.03.1999, FCM Bacău - Astra 2-0
A jucat la: FCM Bacău (1998-2000), Dinamo (2000-2004, 2005-2006), FC Naţional (2005), Cottbus (2006-2007), Wolfsburg (2007, 2008), Auxerre (2008), Bielefeld (2009), Wolfsburg II (2009), FSV Frankfurt (2010)
Meciuri/goluri în Liga 1: 147-19
Meciuri/goluri în Bundesliga: 58-13
Meciuri/goluri în Ligue 1: 9-0
Debut la echipa naţională: 21.08.2002, România - Grecia 0-1
Meciuri/goluri la echipa naţională: 1/0
Palmares: campion al României cu Dinamo (2002, 2004), Cupa României cu Dinamo (2001, 2003, 2004), Supercupa României cu Dinamo (2005)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
