Articol de GSP - Publicat marti, 25 ianuarie 2011 00:00 / Actualizat marti, 25 ianuarie 2011 13:29
Fostul utist Bruno Simao e în cantonament în Antalya, cu noua sa echipă Khazar Lankaran. Portughezul care va fi antrenat de Mircea Rednic a vorbit despre experienţa sa din România, legată în mod special de UTA, unde a evoluat doi ani de zile.
- Bruno, după UTA ai jucat la Dinamo, Astra Ploieşti şi Slovan Bratislava. Cum a fost?
- Şi m-am simţit bine peste tot. La Dinamo, lucrurile au mers foarte bine până ne-a învins Unirea Urziceni, atunci am pierdut campionatul. La Slovan, am avut ocazia să joc în preliminariile Ligii Campionilor şi apoi în Cupa UEFA, mi-a prins bine, mai ales după ce au spus unii de la Dinamo despre mine :) Am stat numai şase luni la Slovan, pentru că nu mi-au plăcut anumite lucruri, plus că au intervenit probleme financiare, aşa că am decis să plec. La Astra n-am stat decât puţin, dar am găsit acolo nişte oameni minunaţi, plus pe bunul meu prieten Paulinho.
- Şi tot la Ploieşti te-ai revăzut cu Marin Barbu, cum a fost să lucraţi împreună după contrele de la UTA?
- N-am avut probleme cu nea Marin, ne-am înţeles foarte bine! N-a mers pentru că n-am jucat aşa cum aş fi vrut, dar aşa e viaţa.
- Ce-ţi aminteşti din perioada petrecută la UTA?
- Au fost doi ani foarte frumoşi. Adică, un an şi jumătate, pentru că ultimele şase luni au fost foarte, foarte grele. La început era bine la toate capitolele – echipă, financiar, oamenii din club. Jur că mi-e dor de Arad, am întâlnit oameni pe care nu-i voi uita vreodată! În special pe cel care care mi-a devenit ca un frate, Florin Butar. Mi-l amintesc şi pe Palli, care avea grijă de echipamente, pe doamna Jeni, de la bucătărie, pe doctorul Voin, pe Miki, maseurul, pe Ifrim… Suporterii au fost uimitori. Mi-e dor de Arad şi de UTA!
)
)
)
)
)
)
)
