RAPID. Fost șef de vagon poștal, legendarul Constantin Jamaischi a rememorat cei 7 ani petrecuţi în Giuleşti: „Pe cuvînt, alergau dansatoarele după noi!"

• Publicăm în premieră pe GSP.ro articole speciale care au apărut doar exclusiv print, în ediția tipărită a Gazetei Sporturilor, în perioada 2013-2015.
• Acest material a fost realizat de jurnalistul GSP Justin Gafiuc în noiembrie 2013.

„Să trăieşti, nea Jami!". E salutul cu care, înclinîndu-se uşor, mîna de oameni prezenţi la antrenamentul unei echipe feminine îl întîmpină pe bărbatul solid, abia intrat pe gazonul micului stadion din Fălticeni. Omul cere o minge, face cîteva jonglerii cu balonul, pe care apoi îl strînge în braţe şi-l sărută ca pe o iubită.

E Constantin Jamaischi, fosta glorie a Rapidului, om de bază al trupei giuleştene la primul titlu, legendarul sezon '66-'67. Dacă întrebi în oraş despre Birlic sau Eugen Lovinescu, alţi fii ai urbei moldave, probabil că localnicii vor şovăi. Dar cînd nea Jami iese la plimbare prin centru, tineri şi bătrîni îl cunosc deopotrivă.

Refugiaţi în Moldova în timpul războiului

„Fac dimineaţa vreo patru, cinci kilometri, seara la fel. Am o pensie de 900 de lei, soţia primeşte 1.100 de lei. Iar fiica noastră, asistentă medicală, e stabilită lîngă Londra. Avem şi o nepoţică de un an şi jumătate", face în viteză Jamaischi prezentarea traiului său de azi şi al averii de la bătrîneţe.

Îşi spune povestea fascinantă ca şi cum ar retrăi intens fiecare dintre momentele reconstituite cu ochii minţii. „M-am născut în 1945 la Topoloveni de Argeş, în zona de unde provin Mutu şi Dobrin. Am ajuns în Moldova ca refugiaţi în timpul războiului, iar în prima ligă am debutat la 16 ani, cu Dinamo Bacău", sună tuşele tinereţii lui Jamaischi.

Constantin Jamaischi, singurul "pe bune" la cîştigarea Euro U17 în '62

În aprilie '62, avea să devină campion european la juniori U17 la turneul final găzduit de România, unicul titlu din palmaresul FRF: 4-1 în finala cu Iugoslavia. Dar a fost singurul selecţionat „pe bune" la capitolul vîrstă: restul colegilor erau mai mari decît permitea regulamentul, cu acte falsificate spre a se încadra în categorie! Iar în lot mai apăreau atunci Petescu, Fl. Voinea sau Gergely. „Toate echipele au venit atunci cu loturi «vopsite»!", își amintește Jamaischi.

Pentru performanţa din '62, fiecare jucător a încasat cîte 5.000 de lei, un costum şi Ordinul Muncii Clasa a Treia, înmînat direct de Gheorghe Gheorghiu Dej: „Cu banii ăia mi-am cumpărat mobilierul de dormitor. Băieţii de azi se aruncau direct la vreo maşină de lux sau la o vacanţă în Maldive, împreună cu trei gagici".

Angajat ca şef de vagon poştal

Despre Rapid ar putea scrie însă tomuri întregi cu cei şapte ani petrecuţi lîngă Grant: 

„Eram un grup formidabil, ne respectam, dacă auzeam pe cineva în tramvai bîrfind vreun coleg îl luam de gît! Fusesem angajat ca şef vagon poştal, iar cînd mergeam să ridic salariul, mă băgau oamenii în faţă. Şi aveam doar 18 ani! Stăteam cu toţii la un moment dat în acelaşi bloc, în Balta Albă, ieşeam împreună la cîte un şpriţ, eram «fraţi» cu suporterii şi, pe cuvîntul meu de onoare, toate dansatoarele stăteau după noi!". 

Titlul din '67 rămîne marele boom: „Am dat un gol de senzaţie cu Steaua în campionat, un şut de pe la 25 de metri. După ultimul meci de la Ploieşti, cu Petrolul, fanii s-au întors pe jos în Bucureşti, iar echipa a mers la o petrecere nemaipomenită la hotelul Nord, cu Ioana Radu la pupitru! Mare suporteră rapidistă!".

Visează să mai prindă noi vremuri de glorie ale Rapidului, „e trist fără Giuleşti în liga întîi", îi plac Ioniţă II şi Ciolacu din trupa de azi, dar în stelistul Bourceanu se revede ca jucător: „Pasă lungă, ambele picioare, şutează bine, dar eu eram mai înalt!".

TREI ISTORII SPECIALE

1. Două convocări, două accidentări

Jamaischi n-a bifat nici o selecţie la prima reprezentativă, dar ghinionul a jucat un rol esenţial: „În '62, mă convocase Teaşcă pentru un meci cu Spania. Dimineaţa am primit telefonul, seara am făcut fractură de maleolă la un amical România U21 - Olympiakos. Iar în '65, eram chemat la o partidă cu Cehoslovacia, dar m-am ales cu o entorsă de grad doi la un amical anterior cu Sparta Rotterdam. S-a dus naiba iar naţionala!".

2. I-a murit fiul pentru care o refuzase pe Juventus!

Un moment dramatic din viaţa lui Jamaischi: la sfîrşitul anilor '60, şi-a pierdut primul copil, un băiat, decedat la numai doi ani şi jumătate. În numele fiului său, refuzase în toamna lui '67 un transfer spectaculos la Torino: 

„După Juventus - Rapid 1-0 în Cupa Campionilor, am stat toată noaptea la negocieri cu italienii. Făcusem cel mai bun meci din carieră! Mi-au oferit un contract anual incredibil, contravaloarea a 30 de maşini Fiat 125, plus alte bonusuri. N-a ştiut nimeni de discuţii! A doua zi, i-am anunţat pe aeroport că refuz. M-am gîndit la băiatul meu, care apoi s-a prăpădit!".

3. Blat pentru un şpriţ la Arad

„Îmi amintesc un singur meci aranjat la care am participat. Jucam cu Rapidul la Arad în ultima etapă şi au venit să ne roage să-i lăsăm să bată, că aveau nevoie de victorie ca să evite retrogradarea. Antrenorul nostru, nea Tinel Stănescu, ne-a zis: «Băieţi, ies afară, faceţi cum credeţi!». Miza era o masă comună după partidă", punctează nea Jami. 

Pactul s-a încheiat, dar pe teren a fost greu: „Nu puteau să ne dea gol! Trăgeau numai în piciorul lui Rică, în bară! Pînă s-a enervat Dan Coe spre final şi şi-a dat un autogol minunat. «Ori îi ajutăm, ori nu!»".

CV CONSTANTIN JAMAISCHI

• DATA nașterii: 10.02.1945, Topoloveni (Argeș) 
• POST: închizător 
• A JUCAT la Foresta (‘60-’61), Dinamo Bacău (‘61-’62), Viitorul București (‘62), Rapid (‘63-’70), FC Brașov (‘70-’71), Sportul (‘71-’75) 
• PALMARES: campion european U17 (‘62), campion național cu Rapid (‘67), 2 Cupe Balcanice (‘65, ‘66), campion european feroviar (‘68) 
• A ANTRENAT pe Foresta, Constructorul Iași, FC Botoșani 
• JUCĂTORI LANSAȚI: Maftei, C. Tănasă, Bîlbă, Șchiopu

"Sînt departe de Bucureşti, nu ştiu ce a făcut Copos, dar, indiferent ce se vorbeşte, are un mare merit pentru că a ţinut Rapidul în spate atîţia ani" - Constantin Jamaischi

"Azi noapte am visat că Petrolul ne-a bătut cu 3-1, iar Dinamo a cîştigat cu 3-0. M-am trezit lac de transpiraţie, de teamă că am pierdut campionatul. Mai mare fericire decît cea trăită azi nu poate exista" - Constantin Jamaischi, 1967, în ziua cîştigării primului titlu de campion 

"Primul care a avut maşină la Rapid a fost Ilie Greavu. Avea o drăcie străină, de se uita toată lumea la ea ca la desene animate" - Constantin Jamaischi

MESAJ. Medicilor, asistentelor, infirmierelor și întregului personal medical: RESPECT!

Citește și alte materiale exclusiv prin apărute în premieră pe GSP.RO: 

Băiatul înalt pierdut în Ocean » Povestea lui Bison Dele, un fost baschetbalist dispărut în 2002 în împrejurări ciudate, în apele Pacificului

Povestea românului care a început la Dacia și s-a pensionat de la BMW, unde a revoluționat modelul M3: „Schumacher mi-a mâncat un titlu!”

Povestea senzațională a lui Florea Ispir, jucătorul cu record all-time pentru o singură echipă în Liga 1: de la ore de șah cu Boloni, la sprițuri pe ascuns în cămară, după înfrângeri