exclusiv Totul despre „sezonul perfect” al lui Dragoș Militaru la Unirea Dej: „În acel moment le-am spus «Ceva o să se întâmple cu noi, nu se poate!»” + Licență, emoții și improbabila prelungire

Antrenorul originar din Târgu Jiu vorbește în exclusivitate pentru GSP.ro despre improbabila prelungire, despre momentele memorabile ale acestui sezon, bune și rele, emoțiile trăite cu Unirea Dej în play-off, problemele de lot, obiectivele bifate, presiunea bugetului extrem de redus, lupta aprigă pentru promovare, feelingul de la începutul campionatului, meciul special cu Dinamo Kiev, relația cu jucătorii lui și planurile de viitor. 

- Dragoș, care e situația ta contractuală în acest moment?

- Contractul meu și al staff-ului se încheie la 30 mai, asta e situația actuală, nu s-a prelungit nimic. Nu știu ce o să se întâmple. Au fost discuții în ultimele luni, nu s-a ajuns la un numitor comun și nu știu dacă o să se ajungă în perioada următoare. Noi ne-am dorit, probabil și ei și-au dorit, dar unele lucruri nu se pot face. Și atunci... asta e.

- Ai spus mereu că vrei mai mult, că nu te poți gândi la lucruri mici. Unde te vezi în continuare?

- Eu tot timpul mi-am dorit mai mult, oriunde am fost. Ca antrenor secund, dar mai ales ca principal în ultimii 4-5 ani, mi-am dorit să ajung cât mai sus posibil. Vreau să pot fi într-un mediu unde să evoluez mai mult decât am făcut-o până acum. Dacă nu se poate la Dej, rămân cu ideea că mi-am făcut treaba și vedem ce se întâmplă mai departe. Când am venit, echipa era aproape de retrogradare în Liga 4. Am spus că vreau să ne pregătim ca pentru Liga 1, cine vrea să facă lucrul ăsta să fie cu mine, să mergem împreună, cine nu... nu e obligatoriu să meargă. Am ajuns până aproape de Liga 1, am fost acolo, foarte aproape de un baraj. Mai aproape ca niciodată în istoria clubului.

- Licența de Liga 1 și posibilitatea concretă de promovare sunt printre condițiile tale pentru a rămâne?

- Dacă aș rămâne, mi-aș dori să fie rezolvată și situația cu licența. Deși clubul nu a primit încă un răspuns oficial din partea federației, până în momentul în care noi vorbim. Nimeni nu ne-a anunțat oficial cine a luat sau nu licența. Se speculează că nu s-a luat și mi-aș dori ca anul viitor măcar să nu se mai speculeze.

„Au fost multe echipe de Liga 3 cu bugete mai mari ca noi!”

- Cum vezi următorul sezon pentru Unirea?

- Sunt conștient că anul viitor va fi foarte, foarte dificil pentru Unirea Dej. Sunt jucători care au oferte, pe care probabil le vor accepta, sunt jucători la finalul unui ciclu de 4-5 ani de zile la club, sunt juniori care se vor întoarce la cluburile de unde au venit, mai ales cei care au jucat bine și foarte bine la noi vor fi opriți în altă parte.

- Și bugetul reprezintă un impediment?

- Ni s-a spus și suntem conștienți, va fi cel mai mic buget din Liga 2, poate chiar de Liga 3, cum a fost și anul acesta. Au fost multe echipe de Liga 3 cu bugete mai mari ca noi! Nu știu dacă am fost măcar cât un club de Liga 3 cu buget mediu. Nu va fi mai mare nici la anul. Noi ar fi trebuit să ne asumăm acest an greu, dar, dacă nu se îndeplinesc niște lucruri pe care le-am vorbit, nu văd cum am mai putea repeta sau cum ne-am putea apropia de ce am făcut în acest sezon. De-asta zic că licența ca licența, dar sunt multe alte lucruri care trebuie rezolvate pentru ca sezonul următor să avem o anumită liniște.

- Discursul tău public a fost despre promovare și baraj până în ultima clipă, ai încercat să păstrezi aparențele? Când ai aflat tu că nu veți lua licența și când au aflat jucătorii?

- Noi tot timpul am vrut să terminăm pe un loc de baraj, să ne facem treaba din punct de vedere sportiv. Mai departe nu era treaba noastră. Noi suntem de foarte mult timp împreună ca grup, ne cunoaștem, știm că am trecut prin discuții, probleme. Nimeni nu a băgat de seamă astfel de discuții. Toți eram conectați să terminăm pe un loc de baraj, pentru carierele noastre. Au fost anumite semne de întrebare cu 2 zile înainte de meci, când s-a publicat că nu am fi luat licența. Din moment ce nu a fost oficial, au fost niște întrebări. Am discutat cu echipa și, de comun acord, am stabilit că până după meciul cu Galați nimeni nu are voie să vorbească despre subiectul acesta. Preferăm să nu vorbim nici măcar între noi și să ne jucăm șansa pe teren. Mai departe, trebuie să vorbească alții, nu noi. Poate în subconștient unii și-au pus mai multe întrebări, depinde ce discuții au mai avut cu familia, cu prietenii, dar eu unul nu am simțit că erau preocupați de asta. Nici nu am vrut să simt și nici nu cred.

„Mai frumos de atât nu cred că se putea!”

- A fost și o presiune externă, a celor două echipe care se băteau pe locul promovabil direct, v-ați simțit un pic prinși la mijloc în ultima etapă?

- Nu am simțit vreo presiune, conta doar ce făceam noi, pentru noi. Dacă nu mai aveam nicio șansă, matematic, la absolut nimic, atunci puteai spune că ar fi niște presiuni inutile. Dar aveam șanse să terminăm pe locul 5, chiar dacă nu depindea numai de noi. A fost un meci extraordinar de frumos la Galați, cu un public extraordinar, un meci de neuitat, sincer, pentru noi, ca echipă. Echipa asta a plecat de la primul meci, când am venit eu în ianuarie 2020, cu 10 spectatori la stadion. Am terminat un ciclu de 3 ani și jumătate cu un meci care avea ca miză prinderea unui loc de baraj pentru Liga 1 și cu 10.000 de oameni în tribună. Mai frumos de atât nu cred că se putea!

- Unii apelau la corectitudinea voastră, alții spuneau că, dimpotrivă, nu aveți pentru ce să vă mai bateți...

- Noi am jucat toate meciurile vertical de 3 ani și jumătate, de când sunt eu. Ne-am jucat șansa pe teren, altfel nu ajungeam aici, ținând cont că am avut o echipă cu jucători anonimi, debutanți la Liga 2, debutanți în play-off. Noi am jucat doar pentru noi și cred că s-a văzut asta în play-off. Am avut în mâinile noastre șansa de a termina pe un loc promovabil direct. Dacă am fi câștigat meciul cu Steaua, când am fost egalați în minutul 90, iar în meciul cu Iași ni se dădea golul valabil pe care l-am dat și penalty-ul pe care l-a văzut o țară întreagă, atunci în ultima etapă jucam cu promovarea directă pe masă. Așa cum am fost noi, începând mai greu play-off-ul, în ultimele 5-6 zile aveam promovarea directă pe masă, la Galați. Și asta ținând cont doar de meciul cu Iași și cu Steaua, când meritam să câștigăm și am fi avut 4 puncte în plus!

- Apropo de începutul din play-off, 0-3 cu Steaua, 0-3 cu Dinamo, dar ați terminat la o diferență mică de Buzău (2p), chiar și de Dinamo (4p)...

- Am fost una dintre primele 3 echipe din Liga 2 în privința constanței în evoluții. Noi în sezonul regular am pierdut doar 3 meciuri, cu Iași în minutul 90, după grave greșeli împotriva noastră, cu Steaua, când, la fel, am avut o greșeală foarte mare de arbitraj în prima repriză, puteam să conducem noi și nu știm cum se derula jocul, și un meci cu Buzăul, 3-2, când am avut minimum un penalty nedat și puteam mult mai mult.

„La meciul cu Dinamo, stadionul a fost plin la Dej după 30 de ani”

- Cum ai reușit să le refaci moralul băieților din mers și să repari situația după acele două meciuri de început?

- Primele două meciuri din play-off sau cel puțin pe primul îl pun pe seama faptului că duminică am jucat la Slatina, ne-am întors foarte târziu la Dej, unde s-a și sărbătorit intrarea în play-off, era normal într-un fel. Luni seară am avut antrenament de refacere, deși puteam să avem liber. Am vrut să vedem programul din prima rundă, eu mă așteptam la tot ce era mai rău, adică să jucăm foarte repede. Nimeni nu se gândea, dar eu am zis „Hai să facem o refacere, că poate jucăm joi seară la București, cu Steaua”. Luni seară la 20:00 ne-au anunțat că vom juca joi seară la București. Toată lumea a rămas... Noi abia ne întorseserăm, sărbătoriserăm, iar marți, la 8 dimineața, am urcat în autocar spre București, n-am apucat să facem nimic. Am mers până seara târziu la București. Miercuri am făcut o dezmorțire și joi am jucat direct cu Steaua.

- Cu Dinamo a fost un meci special, în ciuda înfrângerii...

- Au fost niște factori care au influențat puțin. Plus miza unui play-off la care aproape nimeni nu mai participase... La meciul cu Dinamo, după 30 de ani, stadionul a fost plin la Dej, nimeni nu mai văzuse asta în ultimele decenii. S-a stat prin copaci, pe clădiri, a fost mult peste capacitatea stadionului. A fost poate o apăsare pentru echipă, ținând cont de tevatura din jurul meciului, văzând atâta lume acasă... Am luat și 2 goluri în 5-6 minute, ne-am reașezat, dar Dinamo parcurgea un moment foarte bun atunci. După aceea am revenit, au trecut primele 2-3 săptămâni de play-off și am revenit la echipa constantă care am fost pe tot parcursul sezonului. Nu mi-a fost neapărat foarte greu să-i remontez pe jucători, pentru știam ce putem și de ce suntem în stare.

+45 FOTO

- Legat de aceste drumuri lungi de care vorbești, simți că și aici bugetul foarte mic v-a limitat opțiunile și poate v-a dezavantajat?

- Nu pot spune asta, toate echipele au avut cam aceleași drumuri de făcut, doar că noi drumurile lungi le-am parcurs cu 2 zile înainte, iar diferența a fost că echipele mai potente au mers cu avionul. Sunt băieți tineri, care se refac. Ce a fost poate mai rău e că noi am avut în majoritatea timpului undeva la 17 jucători apți pentru ce a însemnat perioada ianuarie - mai 2023. Denis Roș s-a accidentat cu Iași, Alex Militaru la meciul cu Dinamo, de la București, am ajuns la ultimele două meciuri din play-off să nu mai putem trece nici măcar 19 jucători pe foaie, cu tot cu 3 portari. A fost un lucru care nu ne-a ajutat să avem rezultate un pic mai bune. Am avut aceiași jucători mereu, iar când trebuia să schimbăm, să venim cu un plus, nu prea aveam cu ce, aveam aceiași 15 jucători de câmp și 3 portari cu care am jucat un retur întreg.

„Meritam mai multe meciuri televizate”

- Spuneai despre meciurile pierdute pe greșeli de arbitraj și ai fost destul de vocal pe această temă și în momentele respective. Crezi că au fost pur și simplu erori sau făcute cu intenție?

- Nu aș vrea să comentez discuțiile despre intenție sau „neintenție”. Lucrurile au fost clare, s-a văzut la televizor, s-au dat verdicte din partea specialiștilor. Mi s-a dat dreptate în marea majoritate a cazurilor, mai ales la meciurile televizate din play-off, pentru că am avut și altele din campionatul regular care s-au desfășurat la fel, cu greșeli destul de mari în defavoarea noastră. Nu am avut ce să mai schimbăm noi, a trebuit să fim puternici. Și chiar și acest lucru ne-a făcut să nu avem nicio așteptare de a fi echidistant, din partea nimănui. Am zis că asta este, dacă se va greși probabil nu va fi cu intenție, dar să fim pregătiți și de anumite greșeli care se vor întâmpla, să nu cedăm.

- Ai menționat meciurile televizate din play-off, e o supărare a voastră că nu au fost transmise în direct și mai multe partide pe care le-ați jucat în sezonul regular?

- E normal să televizezi echipele care fac un anumit rating, cu tradiție sau cu nume, dar în același timp, strict referitor la noi, cred că meritam mai multe meciuri televizate. Am avut al doilea atac din Liga 2 în sezonul regular, am fost în permanență în primele 6 locuri, chiar pe 1, pe 2, cu jucători tineri și foarte tineri, veniți aproape de nicăieri. Meritam mai mult de 3-4 meciuri din 19, câte am avut televizate. Cred că am fost echipa cu cele mai puține meciuri televizate sau pe-acolo. Mai puțin de 3 n-a avut nimeni și noi am fost acolo. Nu mi s-a părut normal. Meritam 10 meciuri televizate în play-off, pentru că băieții merită să fie văzuți, au făcut un sezon extraordinar pentru o echipă atât de mică!

- Mă gândesc acum la momentul când ai venit la Dej, era pandemie, se juca fără spectatori, și le-ai zis jucătorilor că vrei să ajungeți să aveți stadionul plin. Spuneai că mulți se uitau la tine ca și cum erai „nebun”. Crezi că ăsta a fost oarecum trendul experienței tale la Dej? Adică s-au întâmplat lucruri pe care poate doar tu ai crezut inițial că le puteți face și ai reușit să-i mobilizezi și pe ceilalți să creadă și să le realizați împreună?

- Cred că am reușit să-i fac pe toți să creadă. Eu, când am venit, mi-am setat niște obiective pe termen scurt, mediu și lung. Unul dintre ele a fost să văd stadionul plin, pentru că tot timpul m-am întrebat cum un oraș care are 35-40.000 de locuitori nu poate să aducă 3-4.000 de oameni la stadion. Nu numai din oraș, și din împrejurimi, pentru că eram singura echipă din Liga 2 din zonă în ultimii 2 ani. Am zis că trebuie să putem să aducem cumva 4.000 de oameni la stadion. Tot timpul când alergam după antrenament sau rămâneam pentru mine, să mă liniștesc un pic, visam cu ochii deschiși la stadionul plin. Acesta a fost unul dintre obiective.

„Am bifat toate obiectivele și chiar mai mult de-atât”

- Mai ai de îndeplinit vreun obiectiv din cele de la început?

- Sincer, raportat la ce mi-am dorit acum 3 ani și jumătate, cred că am bifat toate obiectivele pe care mi le-am propus alături de băieții ăștia senzaționali și de staff-ul cu care am lucrat, conducerea, toți cei care au fost alături de mine. Nu mai avem nimic de bifat, doar dacă s-ar înțelege niște lucruri ai mai putea trece pe carnețel și altele, dar eu cred că le-am bifat pe toate și chiar mai mult de-atât.

- Atunci când ai venit la Dej ai pus reunirea în ziua de 1 a lunii și le-ai zis jucătorilor că vrei să terminați pe locul 1, ai cerut conducerii primă de promovare... Detaliile de genul acesta aduc un plus din punct de vedere mental?

- Nu mă pot mulțumi cu puțin, în mediocritate. Nu pot să stau doar de dragul de a sta undeva, fără să am niște obiective. Așa funcționez eu ca om. Nu pot. Nu o să fiu niciodată un om fără obiective pentru care să muncesc zi și noapte, să le pot atinge într-un fel sau altul. Asta mi-am dorit eu de la mine, am cerut-o și de la ei după aceea. Eu și staff-ul trebuia să fim cei care dau tonul. Nu puteam fi tocmai noi cei care nu facem 100% ceea ce vorbim. Jucătorii au venit automat după noi și nu doar ei, ci toată lumea. Păream „nebun” la un moment dat, probabil.

- Te definește „nebunia” asta, capacitatea de a crede în ceva care pare greu de realizat și a-i motiva și pe cei din jurul tău?

- Eu tot timpul le-am spus că trebuie să visezi și că orice e posibil. Mai ales în sport și în fotbal. Când eram în Liga 3, în partea a doua a sezonului, în anul când am promovat, le-am spus „Să nu vă mirați dacă la anul pe vremea asta o să ne batem la play-off în Liga 2”. Și uite că am ajuns și la momentul respectiv. Ei se uitau, dar nu știu dacă realizau ce vorbesc, ținând cont că marea majoritate a jucătorilor cu care lucram erau doar la Liga 3, nu fuseseră niciodată mai sus, nu fuseseră la echipe de locurile 3-4 în Liga 3 și chiar aveau retrogradări în Liga 4, unii chiar cu Unirea Dej, care retrogradase în ultimii ani, înainte să vin eu. În ultimii 4 ani, retrogradase de două ori în Liga 4 și fusese reprimită. Adică eu în momentul ăsta la Unirea Dej am jucători care retrogradaseră în Liga 4 cu echipa. Încă mai am acum 9-10 jucători cu care am plecat la drum, jumătate din echipă mai e și acum cu noi.

„Am vrut să fiu genul de antrenor pe care eu mi l-am dorit atunci când jucam”

- Ești un antrenor apropiat de jucători, ai avut de gestionat și situații extrasportive? Fotbaliștii vin la tine și cu probleme personale?

- Am avut de gestionat și situații extrasportive, m-am confruntat și cu alte probleme. Au avut încredere, au fost deschiși să discutăm, eu am dat un sfat, am încercat să ajut jucătorul respectiv, pentru ca el să poată da un randament mai bun pe teren. El și-a rezolvat problemele personale singur, dar am vrut ca din punct de vedere sportiv să nu aibă probleme, să nu simtă presiune. Să știe că eu știu problemele lui, să se simtă în largul lui la antrenament, chiar dacă are o pasă mai proastă. Să nu simtă presiunea că l-aș certa sau l-aș vedea cu alți ochi.

- E un avantaj aici și faptul că ai și trecut prin toate etapele meseriei, fotbalist, secund, principal?

- Eu am vrut să fiu genul de antrenor pe care eu mi l-am dorit atunci când jucam. Cred că și momentele când am parcurs cei aproape 3 ani de antrenor secund m-au ajutat foarte mult să văd lucrurile din altă perspectivă, din punctul de vedere al unui antrenor care nu lua decizia finală, care vedea altfel situația. De-asta cred că e bine să faci pașii normali. Sunt apropiat de jucători până la o limită, ei știu că există o limită, știu că nu pot accepta ca ei să facă anumite greșeli, pot să iert una, poate pot să trec și peste a doua, dar depinde cum. Nu pot să trec cu vederea tot timpul.

- Ai antrenat, în afara programului, jucători foarte tineri la Târgu Jiu, ai mers pe cont propriu să-l cunoști pe Ladislau Boloni și să vezi metodele lui de lucru. Cât de mult te-au ajutat aceste lucruri făcute din proprie inițiativă, pe banii tăi, pe timpul tău?

- Sunt genul de om care vrea să cunoască, să experimenteze. Vreau să știu cât mai multe, să am în continuare, foarte mult timp de-acum înainte, energia asta de a face cât mai multe. Atunci când nu o să mai am plăcerea de a afla, de a cunoaște lucruri noi, cred că va fi momentul când mă voi apuca de altceva. Dar nu cred că va fi momentul ăsta, pentru că fotbal fac de mai bine de 20 de ani. M-au ajutat foarte mult aceste momente pentru că am experimentat, în primul rând. Am ales cei mai buni jucători de la centrul de copii de la Pandurii, 3-4 luni de zile în afara programului de antrenor secund lucram cu ei pentru a-i îmbunătăți și pe ei - pentru că vedeam ceva în ei și voiam să dăm câțiva jucători spre echipa mare, drept dovadă acum o parte din ei au ajuns la nivel de seniori - și voiam să-mi pun în practică ideile, să mă corectez. Îmi filmam antrenamentele, voiam să văd ce fac bine, cum reacționează ei la ce vorbesc eu. M-a ajutat în etapa următoare, pentru că la foarte scurt timp am preluat o echipă de seniori de Liga 3 și eu aveam deja câteva luni de zile în care lucram de 3 ori pe săptămână cu băieții ăștia, a fost trecerea mult mai ușoară.

„Multe, multe meciuri au fost exact cum mi-am dorit”

- Știu că vizionezi foarte multe meciuri, ce și cât le transmiți jucătorilor din aceste analize?

- Îmi place să studiez adversarii, să știu cât mai multe lucruri despre ei, dar o parte din informații nu le dau jucătorilor, pentru că aș vrea să se conecteze și să se concentreze la ce avem noi de făcut. Adică, în raport cu un adversar, încerc în săptămâna premergătoare să pregătesc meciul în urma a ceea ce am văzut și ei să facă lucrurile pe care eu mi le doresc, fără să știe de fapt că acestea i-ar ajuta pe ei în meciul din weekend. S-o facă pur și simplu pentru că așa trebuie să jucăm noi. Bineînțeles, au și ei suficient de multe informații pe care consider eu că e nevoie să le știe despre adversar, le sunt transmise atât pe compartimente, cât și individual.

- Sunt și momente în care analiza, strategia sunt date peste cap în timpul unui meci de diverse evenimente pe care nu le poți controla... Care ar fi un meci care a decurs complet altfel decât l-ai pregătit, decât te așteptai?

- Cele două meciuri când am avut jucător eliminat. La Progresul Spartac, prin minutul 35, și automat lucrurile se schimbă jucând cu un om în minus 60 de minute plus prelungiri. Și meciul cu Poli Iași de acasă, din etapa a treia. Conduceam, eram echipa care jucase mai bine, aveam 1-0 și am luat iar un „roșu”, o decizie controversată, a trebuit să jucăm iar 30 de minute și prelungiri cu un om în minus. Acestea au fost momentele mai grele pentru noi. În rest nu cred, deja știam echipele. Mai ales în play-off, ajunsesem să cunoaștem, să vedem de-atât de multe ori adversarul și să și jucăm cu el de două ori deja, încât nu se puteau schimba foarte multe lucruri. Jucătorii erau aceiași, sistemul de joc a rămas cam mereu același.

- La polul opus, un meci din acest sezon care s-a desfășurat exact așa cum ți-ai dorit, din toate punctele de vedere?

- Multe, multe, nu doar unul a fost exact cum preconizam. De exemplu, cu Galați, când am câștigat cu 2-0, a fost prima înfrângere a Oțelului în Liga 2. Dar știam, urmărisem primele 7 etape ale lor și știam aproape tot despre fiecare jucător în parte, ce joacă, urmărisem foarte atent. Filmul jocului a fost cam așa cum ne-am dorit noi. Au mai fost și alte meciuri, victoriile în special. Meciul cu Csikszereda, din prima etapă. Știam că la un moment dat o să avem anumite oportunități în repriza a doua, drept dovadă am întors de la 0-1 și am câștigat cu 2-1 pe final. Meciul cu Brașov, tot 2-1, știam sistemul lor de joc, știam ce joacă, am pregătit meciul bine, a fost și un gol din lovitură liberă al lui Angelo Cocian, iar meciul a decurs cum ne-am dorit noi.

„E un amalgam de sentimente”

- Ce gânduri ai avut când ai tras linie luna aceasta, după cea mai importantă performanță din istoria clubului? Care sunt cele mai puternice emoții cu care rămâi?

- Foarte multe gânduri, o să mai am nevoie de câteva zile să le pun în ordine pe toate. E un amalgam de sentimente. Plecând de la începutul sezonului, nu știu cine ne dădea nouă vreo șansă de a rămâne în Liga 2, ținând cont că în vară am transferat numai juniori, plus un singur senior, pe Răzvan Greu, care a venit la începutul lunii august, fără pregătire, după o accidentare de lungă durată. Dar eu am simțit din vară, după meciurile de pregătire, că ceva o să se întâmple. Ăsta a fost feelingul meu!

- De unde a venit acest feeling?

- I-am văzut pe jucători, am simțit ceva la ei. Noi în vară am bătut 2-0 Hermannstadt, într-un amical la ei acasă, când ei mai aveau o săptămână să înceapă campionatul, iar noi mai aveam 3 săptămâni. De acolo mi-am dat seama. Hermannstadt a început sezonul extraordinar în Liga 1, în primele 10 etape era pe primele locuri și am realizat atunci. Nu victoria în sine - nu prea pun eu preț pe rezultatele din amicale - dar felul în care arăta echipa ca spirit. Am zis că dacă suntem atenți, feriți de accidentări și eu reușesc să mențin această stare cât mai mult timp... Eu am crezut și le-am spus asta, „Ceva o să se întâmple cu noi sezonul ăsta, nu se poate! Cred că ceva, acolo, e pentru noi!”. Drept dovadă așa s-a întâmplat și mereu am sperat.

- N-a fost deloc un drum ușor...

- Am trecut prin multe, după 10 etape eram pe primul loc, la un moment dat aveam minimum un penalty pe meci și nu-l mai primeam, aveam o bară, două pe meci, parcă nu ne mai intra. A fost finalul de tur, în care mai apăreau suspendări, stări de oboseală, pentru că eram foarte puțini și jucam aceiași mereu. Am trecut peste multe probleme. Au fost și multe momente frumoase, a fost perioada de cantonament din ianuarie, unică pentru toată lumea, prima experiență în afara țării pentru un club, pentru majoritatea jucătorilor. Am întâlnit echipe din campionate serioase, maximul a fost meciul cu Dinamo Kiev, cred că cel mai important meci din istoria unei echipe de Liga 2 din ultimii ani, și, bineînțeles, pentru Unirea Dej, nu cred că visa cineva să joace cu Dinamo Kiev!

„A fost un sezon perfect”

- Iar după cantonament și pauza competițională ați ajuns în play-off.

- Da, totul a culminat cu calificarea în play-off, cu acele emoții de final de meci la Slatina, și plăcerea tuturor meciurilor din play-off, cu stadioane frumoase, cu lume multă la Iași, la Galați, la Dinamo... La noi acasă iar lume multă. A fost un sezon perfect, nu știu ce ne puteam dori mai mult. Poate doar un regret că n-am putut să mergem până la capăt cu un baraj, șansa de a visa până la ultima secundă.

- Acesta e lucrul pe care l-ai schimba, dacă ai putea?

- Toate lucrurile s-au întâmplat așa cum trebuie. Eu așa cred și în viață. Lucrurile se întâmplă pentru că așa trebuie. Nu aș vrea să schimb nimic, lucrurile bune sau rele te pregătesc pentru viitor. Sezonul acesta s-au întâmplat multe lucruri frumoase, chiar și părțile mai puțin bune care au fost ne-au întărit, ca să avem energia de a continua, de a merge mai departe și a face lucruri atât de frumoase pentru viața noastră.

- A fost vreun detaliu pe care l-ai remarcat în acest sezon la vreun adversar și te-ai gândit „Aș vrea să am și eu asta la echipa mea”?

- Mereu mi-am dorit să am și eu condițiile pe care le-am văzut la trei sferturi din echipele de Liga 2. Cel puțin în play-off și nu numai. Condițiile de pregătire însemnând teren de antrenament, de joc la un nivel foarte bun. Steaua, Buzău, Csikszereda, Dinamo, toate au terenuri foarte, foarte bune. Asta mi-aș fi dorit. Și alte condiții de refacere pentru jucători, de a-i ajuta să progreseze și pe partea fizică. Tot timpul m-am gândit la ei. La mine nu. Pentru mine nu mi-aș fi dorit nimic mai mult decât terenul de antrenament. Dar e tot pentru ei, ca să devină niște jucători mai buni cu ajutorul nostru, prin ceea ce pregătim la antrenament. Tot timpul am renunțat la mine și la staff pentru ca echipa să fie bine. Automat toți suntem bine după aceea. Eu nu am zis să fiu eu bine și apoi jucătorii. Dacă ei au tot ce le trebuie, atunci sunt liniștiți și se pot antrena așa cum vrem noi.

„Dacă ne înțelegem, proiectul poate să țină o grămadă de ani”

- Ești de 3 ani și jumătate la Dej. Pe viitor te gândești tot să antrenezi mai mult timp într-un loc sau să încerci diverse experiențe mai scurte?

- Sunt adeptul unui loc în care lumea care își dorește să lucreze cu mine, e pe aceeași lungime în ceea ce privește echipa și viitorul ei. Trebuie să fie un proiect la care să te înhami și toți să gândim în aceeași direcție. Automat proiectul ăsta poate să se deruleze pe o perioadă de un an, de 2-3-4-5... la un moment dat, după fiecare sezon, apar noi provocări sau ți-ai îndeplinit un obiectiv și îți poți stabili altul. Trebuie să vezi dacă tu mai ești pe aceeași lungime cu conducerea clubului, din multe puncte de vedere.

- Deci nu ești adeptul schimbărilor dese.

- Nu sunt. Peste tot pe unde am fost mi-am dus contractele la capăt, și ca secund, și ca principal, atât timp cât s-a putut. Cum e și aici, cum a fost și la Oradea, unde am stat 6 luni, dar dacă nu am mai fost pe aceeași lungime în privința viitorului nu a fost nicio problemă, ne-am strâns mâinile și am plecat. Depinde până unde merg acele proiecte. Mi-aș dori ca cei cu care lucrez să mă înțeleagă, pentru că mereu am argumente, nu vorbesc doar de dragul de a vorbi. Încerc să aduc cât mai multe detalii la o frază pe care o spun pentru club sau pentru ceea ce ne dorim. Pot apărea și discuții contradictorii, dar astea fac bine, pentru că ai nevoie și de o altă perspectivă, trebuie să fii deschis. Automat, dacă ne înțelegem, proiectul poate să țină o grămadă de ani. Sau mai puțin. Depinde de cum gândim.

- Cum vezi barajele, ce șanse crezi că au echipele din Liga 2? Te vei uita sau ai rămas cu un gust amar din cauza faptului că nu sunteți acolo?

- Nu pot să rămân cu un gust amar sau cu frustrări, pentru că ar însemna să fiu un om slab. Sunt conștient că am făcut de 10 ori mai mult decât se putea. Mi-aș fi dorit să putem merge până la capăt cu un baraj, dar o să mă uit la meciuri. Eu mă uit la fotbal în general, dacă sunt liber mă uit la televizor la orice meci prind. Mă voi uita la baraje cât îmi va permite timpul. Șansele la început sunt cu un mic avantaj pentru echipele din Liga 1, e normal într-un fel. Dar n-ai de unde să știi ce se poate întâmpla în două meciuri. Echipele din Liga 2 vin cu entuziasm. Nici Dinamo, nici Buzăul nu au numai jucători de Liga 2, au și fotbaliști care au evoluat în Liga 1 și nu se știe ce se poate întâmpla. Nu cred că șansele sunt chiar atât de dezechilibrate încât echipele de Liga 2 să nu aibă nicio șansă.

DINAMO

Dinamo vrea doi atacanți din play-off!

OȚELUL GALAȚI - UNIREA DEJ 1-0

Fiesta la Galați! Fanii au invadat terenul pentru a sărbători promovarea Oțelului + Imagini exclusive din vestiar