Ce mai circotecă! » Meciul care ar fi trebuit să serbeze 28 de ani de la marea victorie a României împotriva Italiei a fost doar o glumă proastă

Incredibil! Am tot sperat că e doar o glumă, că foştii campioni mondiali ai Italiei, cîţi au venit, şi internaţionalii noştri care învingeau campioana lumii într-o seară magică din '83 doar se vor încălzi pe terenul ala mic, strivit între căminele complexului studenţesc din Iaşi. Măcar aerul era universitar! Am luat plasă. N-a fost o glumă. Sau, dacă a fost, a fost una grotescă.

Un meci care trebuia să sărbătorească 28 de ani de la triumful istoric al "tricolorilor" împotriva unei campioane mondiale en-titre, a fost doar o şusă, pe un teren bicisnic, ascuns, sintetic, de minifotbal, cu un arbitru, Adrian Kereszy, tot de la minifotbal. Totul a fost mini, păcat de fotbaliştii ăştia imenşi înghesuiţi la grămadă. Pînă şi italienii, băieţaşi ca şi noi cînd e vorba de cîte o paranghelie, păreau miraţi de ceea ce se întîmplă. Privirea lui Baresi, dinainte de meci, parcă spunea totul. S-au cîntat şi imnurile. Bine că n-au fost manele! Tricourile "naţionalei" au fost pătate cu reclame de la tot felul de sponsoraşi. Ca să fie tacîmul complet, în locul lui Balaci şi Iorgulescu au fost aduşi, ca să iasă la număr, Grozavu şi Zafiris. Ultimul, misionar de prin '97, a dat şi gol.

Iniţiator şi organizator a fost un businessman local, un nene cu ceafa groasă, bun la toate pe lîngă "tricolori", Dan Cojocaru (40 de ani). Se laudă peste tot că, de cîţiva ani, e nelipsit din avionul "naţionalei", indiferent de selecţioner. Gazeta l-a mirosit la amicalul cu Ucraina din 2010, pe vremea lui Răzvan Lucescu, cînd, pe lîngă alte servicii pe care le făcea jucătorilor, Dan era ocupat şi cu plasarea fetelor în hotelul unde era cazată "naţionala". "E prietenul nostru", spun federalii şoptit, cînd vine vorba de el. Cu asta, Dan s-a scos. Pe următorii 50 de ani are asigurate deplasările cu "naţionala", pe care ieri şi-a însuşit-o. Normal, "pe persoană fizică".

La Iaşi, în tribunele de 500 de locuri s-au înghesuit 1.000 de oameni, mulţi pe garduri. În "83 au fost 80.000! Într-o ţară normală, un asemenea meci ar fi trebuit să fie organizat de federaţie, să se joace pe cel mai mare stadion al ţării. Naşuleee! S-ar fi rupt şi prelata de pe Naţional Arena, cu oamenii căţăraţi pe ea, ca altădată pe stîlpii nocturnei. Dar federaţia era prea ocupată să se spele pe mîini de dezafilierea Craiovei. Nu s-au mai aprins făcliile victoriei, nu doar pentru că a ieşit un 3-3 de salon, dar s-a servit vin fiert, la cană, chiar pe plasticul care a ţinut loc de gazon. Paul Zaharia, purtătorul de cuvînt al FRF, a fost sincer: "Nu pot să spun oficial care a fost implicaţia federaţiei la acest eveniment pentru că nu ştiu. Poate am dat doar tricourile!". S-au mai terfelit încă o dată tricolorul, tricoul "naţionalei". Dar, vorba lui nea Mitică, după ce a ieşit de la DNA:"Ce mare brînză?! Facem altelel! Că doar noi le modificăm!".