Articol de Marius Mărgărit - Publicat joi, 18 mai 2017 00:00
La 27 de ani, după plecarea de la Pandurii și o scurtă experiență nereușită, la Hatta Club, din Dubai, Mihai Răduț și-a regăsit liniștea la Lech Poznan, formație ce se bate la titlu în campionatul intern al Poloniei, următoarea adversară a României în preliminariile CM 2018.
Mijlocașul mai are un motiv de bucurie, după ce recent, pe 20 martie, a devenit tăticul unui băiețel, Levin Mihail.
- Mihai, cum e de când ești tătic, bănuiesc că nu mai dormi nopțile, nu?
- Nu e chiar așa. Levin e acasă, împreună cu soția, e prea mic să stea aici. Dar, da, petrecem destul de mult timp pe internet, vorbesc cu soția, îl văd cum crește. Mi-e tare dor de el. Abia aștept să terminăm campionatul, să ajung acasă, îți dai seama! Poate când va face 6 luni va veni să locuim toți trei aici.
- Ai spart gheața, ai marcat primul tău gol acum 10 zile. Cum e la Lech Poznan?
- Mă simt foarte bine, sunt extrem de mulțumit. E un club profesionist, oamenii m-au primit foarte bine, m-am integrat. Cu limba e mai greu. Facem meditații toți stranierii. O dată pe săptămână. Dar se vorbește engleză, nu e nicio problemă
- Cum e atmosfera, vorbești cu colegii despre meciul Polonia- România?
- Nu prea mult. Ei sunt liniștiți, optimiști, sunt pe primul loc în grupă. Interesul este mare însă, din moment ce, în câteva ore, s-au vândut toate biletele. Să știi că nu fac glume pe seama mea, chiar dacă ne-au bătut la București cu 3-0. Se vorbește în continuare frumos despre fotbalul românesc, spun că avem jucători valoroși, de calitate. Dar acum chiar sunt mai puternici. Și e normal, din ce văd eu aici.
- Adică?
- Campionatul e mai puternic, sunt organizați, extrem de serioși, au stadioane noi, interesul pentru fotbal este major, tribunele sunt mereu pline ochi. La Lech Poznan este ca la un club mare din Vest. Tu, ca fotbalist, trebuie doar să îți vezi de treabă, nu ai nicio grijă.
- Avem vreo șansă în meciul de la Varșovia, după părerea ta?
- (Râde, oftează apoi). Șanse avem, dar va fi extrem de greu. Trebuie ca noi să prindem o zi specială, iar ei una mai slabă. Poate să fie mai relaxați, să ne ia ei un pic de sus, însă e greu de crezut. Repet, sunt foarte serioși, așa au fost crescuți. Dar trebuie să încercăm, avem încă șanse la locul doi.
"Mi-am luat gândul de la echipa națională"
- Tu te mai gândești la echipa națională?
- Sincer? Mi-am cam luat gândul de la asta. Nu prea am fost observat eu când jucam bine la Pandurii, când eram în formă și eram sus în clasament. Domnul Iordănescu m-a luat în acel cantonament dinainte de Euro, dar am rămas acasă, fără explicații. De atunci nu m-a mai căutat nimeni. Nici n-am avut vreo relație prea bună la echipa națională, ca să zic așa.
- Ce vrei să spui?
- Păi la noi, dacă prinzi câteva meciuri la echipa națională, rămâi acolo, la lot, chiar dacă faci două meciuri bune și cinci proaste, chiar dacă nu ești chiar în formă. Așa am simțit mereu. Eu știu ce pot, dar asta e, m-am împăcat cu ideea. Acum joc într-un campionat puternic, la o echipă care se bate la titlu, dar tot nu m-a căutat nimeni nici din echipa domnului Daum. Nici nu mai am 19-20 de ani să îmi fac iluzii, să mai am frustrări. Dacă voi fi chemat vreodată, am să vin cu plăcere. Dacă nu, eu să fiu sănătos și să-mi fac treaba la club.
- Mihai, ce fac polonezi așa special față de noi?
- Păi ți-am spus, se dezvoltă sănătos, sunt foarte organizați. Crezi că aici există cluburi în insolvență, jucători și antrenori neplătiți cu lunile, cu anii? Exclus. Păi eu și acum mai am de luat bani de la Pandurii. Am fost la comisii, acolo sunt pe mână cu cluburile. Trag de timp, poate-poate găsesc vreo chichiță să ajute cluburile. Jucătorii? Nu contează, lasă-i încolo! Ce dacă au muncit? Aici nu se întârzie o zi cu banii, ești respectat. Nici cantonamente nu se fac, venim la club în ziua meciului, stăm împreună, servim prânzul, ne odihnim și seara jucăm.
- Șansele la titlu cu Lech Poznan?
- Suntem la bătaie mare cu Jagiellonia, cu Legia, cu Gdansk. Acum se decide, în ultimele 4 etape, când jucăm chiar între noi. Sper să câștigam și să jucăm în Liga Campionilor. Ar fi senzațional pentru mine.
"În Polonia ești respectat, ai toate condițiile. La noi, cluburile doar fac promisiuni și nu le respectă niciodată. Dar dacă tu, ca fotbalist, trebuie să faci ceva și nu faci, te distrug! De asta polonezii progresează și noi nu"