Articol de Justin Gafiuc - Publicat luni, 23 martie 2009 00:00
Povestea de curaj şi atitudine la echipa naţională s-a scris şi în vremea în care fotbalul se disputa cu batista în buzunar
Moştenirea
Momente mari şi înfrîngeri amare. Vedete digitale din FIFA 2009 şi personaje uitate, care au jucat în vremea boemă în care antrenorii înşişi transmiteau la radio meciurile "naţionalei" României. Toate fac parte din istoria echipei.
Gazeta a cules cîteva momente preţioase. Epocile sînt diferite, personajele au culori aparte, dar ceva le leagă. Atitudinea!
Echipa naţională a traversat cei 87 de ani de istorie păstrînd în custodie curajul şi puterea de a-şi depăşi condiţia.
România nu e cea mai bună echipă a lumii, dar e una dintre cele mai surprinzătoare, optimiste şi îndrăzneţe. Acesta este primul episod al atitudinii moştenite de "tricolorii" de azi.
Fundaşul a cumpărat cel dintîi echipament al României şi, ajuns antrenor, a murit la stadion, în braţele portarului de la Armata Cluj, după meciul în care o promovase în prima ligă.
La 26 de ani, Elemer Hirsch, un stîngaci combativ şi arţăgos, a făcut parte din prima reprezentativă a României, care, în iunie 1922, învingea Iugoslavia la Belgrad cu 2-1. A fost unul dintre cei doi apărători ai "tricolorilor", căci era vremea romantică a fotbalului, cînd defensiva rămînea doar pe seama unui cuplu de fundaşi. ;) În spatele acestui om stă o poveste fascinantă, mostră de atitudine şi dăruire pe tărîmul sportului, un conglomerat de pasiune, candoare şi sacrificiu.
Echipament cu batistă
Fiul unor evrei bogaţi, cu pămînturi întinse în zona Becleanului, Hirsch a avut parte de o educaţie aleasă. Băiatul a urmat studii de drept la Budapesta şi la Viena, iar la vîrsta de 24 de ani pleda deja ca avocat în cauze aristocratice!
În paralel, s-a dedicat fotbalului, fiind selecţionat în cea dintîi echipă naţională, pusă sub comanda lui Teofil Moraru, unul dintre întemeietorii Universităţii Cluj, la 1919, el însuşi doctor în ştiinţe juridice şi campion naţional la aruncarea greutăţii. Tip rasat, cu exerciţiul respectului pentru sport cîştigat în Occident, Hirsch s-a ocupat personal de procurarea primului set de echipament al "naţionalei", pe care l-a comandat, pe banii lui, în Anglia!
"A ţinut neapărat ca, la pantaloni, să existe un buzunar pe partea dorsală, în care jucătorii să poarte o batistă spre a-şi şterge sudoarea de pe frunte pe parcursul întîlnirii. O dovadă de mare galanterie!", a evocat episodul Gheorghe Bodea, 70 de ani, autor al unei istorii complete a fotbalului clujean, "Agora U", din secolul XIX pînă în 1945.
Salvat de la deportare
Şi-a construit cariera pe gazon pînă pe la sfîrşitul anilor '20, iar după ce şi-a pus ghetele în cui a rămas legat cu fire invizibile de fenomenul sportiv, dedicat şi ambiţios. A făcut şi atletism, a devenit arbitru internaţional de patinaj artistic şi, în '44, în plin război mondial, şi-a driblat destinul.
În luna mai, cînd începuseră deportările la Auschwitz ale evreilor din Transilvania, a scăpat miraculos de la drumul spre fabricile morţii. "Binefăcătorul său s-a numit Ion Chinezu, consulul României din Clujul aflat sub ocupaţie maghiară. El l-a trecut pe Hirsch peste Dealul Feleacului, graniţa vremelnică, ascunzîndu-l în portbagajul unui Ford! Ştia că, fiind maşină diplomatică, nu va fi controlată la vamă!", :O mărturiseşte Bodea.
Scăpat de asistentul lui Blaga!
Era vorba despre acelaşi Ion Chinezu recunoscut la sfîrşitul anilor '30 drept o personalitate controversată: reputat critic literar, asistent al lui Lucian Blaga, dar, în egală măsură, şi un membru marcant al Mişcării Legionare. A fost salvat la rîndul său într-un moment critic de Iuliu Haţieganu, creatorul lui "U" Cluj, care l-a ascuns în Alba :S de furia regelui Carol al II-lea. Asta după asasinarea primului-ministru Armand Călinescu, în septembrie '39, cînd autorităţile, la ordinul expres venit de la palat, începuseră, ca represalii, lichidarea oamenilor importanţi din gruparea "cămăşilor verzi".
Refugiat în Bucureşti
Hirsch s-a refugiat în comunitatea evreiască de la Bucureşti, unde a rezistat pînă la sfîrşitul conflagraţiei. În octombrie '44, la cîteva săptămîni după eliberarea Clujului, s-a întors însă în Transilvania. Şi a reînceput implicarea în fotbal, devenind un antrenor foarte apreciat. În '50, a preluat conducerea divizionarei secunde Armata Cluj, una dintre cele trei echipe regionale de profil, alături de Craiova şi Cîmpulung Moldovenesc, înfiinţate imediat după război de Ministerul Apărării.
"A murit în braţele mele"
Soarta îl va răpune însă pînă la urmă exact pe altarul sportului pe care l-a slujit cu devotament. Sfîrşitul îl povesteşte Nicolae Szoboszlay, 84 de ani, fost portar al Armatei Cluj: "Era ultima etapă a ligii secunde, în '52. Ne aflam pe primul loc, dominaserăm net tot sezonul. Avusesem 13 puncte avans faţă de locul al doilea încă de la sfîrşitul turului şi nu primiseserăm decît trei goluri! Am jucat la Baia Mare, am cîştigat cu 4-2, iar la cîteva minute după finalul meciului profesorul Hirsch a făcut un atac de cord! S-a prăbuşit dintr-o dată în timp ce ne îndreptam spre autobuzul echipei şi a murit chiar în braţele mele! Am încercat să-i facem respiraţie artificială, dar nu l-am mai putut aduce la viaţă!".
Final pe arena "Phoenix"!
Szoboszlay continuă amintirile despre finalul vieţii lui Hirsch, descris drept un tehnician vulcanic, colorat în limbaj, :) cu un fantastic simţ al replicii, dar şi cu un respect formidabil faţă de jucătorii lui: "L-am simţit încă de la pauză că îi este rău! Dar nu s-a plîns o secundă în faţa noastră! Iar la final, în vestiar, a văzut că sînt mîhnit fiindcă primiseserăm două goluri, aproape cît luaserăm în restul campionatului, şi a ţinut să mă liniştească. «Am învins, ce mai contează?! Sîntem cei mai buni!», m-a încurajat. Pentru ca apoi, după cîţiva paşi făcuţi la ieşirea din cabină, să se prăpădească! A fost finalul acelei formaţii, desfiinţată chiar în acea vară, printr-o decizie pripită a Ministerului".
Ce paradox, tragicul eveniment se întîmpla pe arena "Phoenix", predestinare parcă pentru ca spiritul său de luptător să nu moară niciodată. Iar povestea lui să fie mereu vie peste decenii, mesaj pentru toate generaţiile de "tricolori" despre ce înseamnă o carieră şi o viaţă construite printr-o atitudine de învingător.
Guga, căpitan la 22 de ani
Prima noastră "naţională" a mai avut în rîndurile sale un personaj special. Atacantul Aurel Guga a fost, la 22 de ani, unul dintre cei mai tineri căpitani ai reprezentativei, fiind primul jucător român propus de presa franceză pentru echipa Europei! Vorbea cinci limbi străine, fiind omul care a coagulat grupul format atunci din jucători de diferite naţionalităţi: maghiari, germani, evrei. A şi marcat un gol în victoria cu 2-1 împotriva Iugoslaviei. A murit într-un accident rutier în '37, la Timişoara, unde a căzut cu maşina în Bega şi s-a înecat la vîrsta de 37 de ani.
"Hirsch era un tip religios şi cu o cultură sportivă fabuloasă. Îţi impunea respect prin simpla lui prezenţă"
Nicolae Szoboszaly, fost portar Armata Cluj
"În '52, nu puteai fi titular dacă, la teste, nu scoteai sub un minut pe 400 de metri! Era lege la Hirsch, care a anticipat încă de atunci că fotbalul va deveni un joc foarte rapid"
Nicolae Szoboszlay, fost portar Armata Cluj
"Hirsch a fost unul dintre remarcabilii deschizători de drum din istoria echipei naţionale"
Gheorghe Bodea, istoric al fotbalului clujean
5 selecţii la echipa naţională a avut Elemer Hirsch
» Reacţiile fanilor pe gsp.ro
"Iubesc echipa naţională cum îmi iubesc părinţii, casa, viaţa! Fotbalul e o parte din mine, deci naţionala nu poate lipsi din inima mea"
Marius
"Şi acum vorbesc ai mei de meciurile din '94. Aveam 5 ani atunci. Hagi a fost inegalabil, Mutu este excelent. Am încredere în băieţi! Hai România!"
Matei Denis
"Cred în echipa naţională! Trebuie să-i susţinem pe băieţi. Să ne amintim de galeria noastră de la Euro din Austria şi Elveţia. Ce frumos a fost ... "
Cristian
"Voi fi la meci! Vreau să-i ducem pe băieţi la o nouă victorie! Amintiţi-vă de meciurile cu Olanda şi Cehia. Forza România, forza Mutu!"
Dani-boy
"În vară, la Euro, am ţinut piept marilor echipe. Să nu uităm cît de aproape am fost de victorii cu Italia şi Franţa! Aşa vă vrem. Să nu ne temem de nimeni!"
Hagi forever!
"A venit timpul nostru...toată lumea spune că sîrbii sînt extraordinari... dar nimeni nu a zis cît de minunaţi sînt românii! Putem să-i batem! Capu' sus şi Doamne ajută!"
ovi'
"HAI ROMÂNIA! Luptaţi pentru TRICOLOR şi pentru cele 21 de milioane de inimi care vă susţin!"
goe
"Echipa naţională este singura care ne face fericiţi!"
Sorin
Povestea de curaj şi atitudine la echipa naţională s-a scris şi în vremea în care fotbalul se disputa cu batista în buzunar
Moştenirea
Momente mari şi înfrîngeri amare. Vedete digitale din FIFA 2009 şi personaje uitate, care au jucat în vremea boemă în care antrenorii înşişi transmiteau la radio meciurile "naţionalei" României. Toate fac parte din istoria echipei.
Gazeta a cules cîteva momente preţioase. Epocile sînt diferite, personajele au culori aparte, dar ceva le leagă. Atitudinea!
Echipa naţională a traversat cei 87 de ani de istorie păstrînd în custodie curajul şi puterea de a-şi depăşi condiţia.
România nu e cea mai bună echipă a lumii, dar e una dintre cele mai surprinzătoare, optimiste şi îndrăzneţe. Acesta este primul episod al atitudinii moştenite de "tricolorii" de azi.
Fundaşul a cumpărat cel dintîi echipament al României şi, ajuns antrenor, a murit la stadion, în braţele portarului de la Armata Cluj, după meciul în care o promovase în prima ligă.
La 26 de ani, Elemer Hirsch, un stîngaci combativ şi arţăgos, a făcut parte din prima reprezentativă a României, care, în iunie 1922, învingea Iugoslavia la Belgrad cu 2-1. A fost unul dintre cei doi apărători ai "tricolorilor", căci era vremea romantică a fotbalului, cînd defensiva rămînea doar pe seama unui cuplu de fundaşi. ;) În spatele acestui om stă o poveste fascinantă, mostră de atitudine şi dăruire pe tărîmul sportului, un conglomerat de pasiune, candoare şi sacrificiu.
Echipament cu batistă
Fiul unor evrei bogaţi, cu pămînturi întinse în zona Becleanului, Hirsch a avut parte de o educaţie aleasă. Băiatul a urmat studii de drept la Budapesta şi la Viena, iar la vîrsta de 24 de ani pleda deja ca avocat în cauze aristocratice!
În paralel, s-a dedicat fotbalului, fiind selecţionat în cea dintîi echipă naţională, pusă sub comanda lui Teofil Moraru, unul dintre întemeietorii Universităţii Cluj, la 1919, el însuşi doctor în ştiinţe juridice şi campion naţional la aruncarea greutăţii. Tip rasat, cu exerciţiul respectului pentru sport cîştigat în Occident, Hirsch s-a ocupat personal de procurarea primului set de echipament al "naţionalei", pe care l-a comandat, pe banii lui, în Anglia!
"A ţinut neapărat ca, la pantaloni, să existe un buzunar pe partea dorsală, în care jucătorii să poarte o batistă spre a-şi şterge sudoarea de pe frunte pe parcursul întîlnirii. O dovadă de mare galanterie!", a evocat episodul Gheorghe Bodea, 70 de ani, autor al unei istorii complete a fotbalului clujean, "Agora U", din secolul XIX pînă în 1945.
Salvat de la deportare
Şi-a construit cariera pe gazon pînă pe la sfîrşitul anilor '20, iar după ce şi-a pus ghetele în cui a rămas legat cu fire invizibile de fenomenul sportiv, dedicat şi ambiţios. A făcut şi atletism, a devenit arbitru internaţional de patinaj artistic şi, în '44, în plin război mondial, şi-a driblat destinul.
În luna mai, cînd începuseră deportările la Auschwitz ale evreilor din Transilvania, a scăpat miraculos de la drumul spre fabricile morţii. "Binefăcătorul său s-a numit Ion Chinezu, consulul României din Clujul aflat sub ocupaţie maghiară. El l-a trecut pe Hirsch peste Dealul Feleacului, graniţa vremelnică, ascunzîndu-l în portbagajul unui Ford! Ştia că, fiind maşină diplomatică, nu va fi controlată la vamă!", :O mărturiseşte Bodea.
Scăpat de asistentul lui Blaga!
Era vorba despre acelaşi Ion Chinezu recunoscut la sfîrşitul anilor '30 drept o personalitate controversată: reputat critic literar, asistent al lui Lucian Blaga, dar, în egală măsură, şi un membru marcant al Mişcării Legionare. A fost salvat la rîndul său într-un moment critic de Iuliu Haţieganu, creatorul lui "U" Cluj, care l-a ascuns în Alba :S de furia regelui Carol al II-lea. Asta după asasinarea primului-ministru Armand Călinescu, în septembrie '39, cînd autorităţile, la ordinul expres venit de la palat, începuseră, ca represalii, lichidarea oamenilor importanţi din gruparea "cămăşilor verzi".
Refugiat în Bucureşti
Hirsch s-a refugiat în comunitatea evreiască de la Bucureşti, unde a rezistat pînă la sfîrşitul conflagraţiei. În octombrie '44, la cîteva săptămîni după eliberarea Clujului, s-a întors însă în Transilvania. Şi a reînceput implicarea în fotbal, devenind un antrenor foarte apreciat. În '50, a preluat conducerea divizionarei secunde Armata Cluj, una dintre cele trei echipe regionale de profil, alături de Craiova şi Cîmpulung Moldovenesc, înfiinţate imediat după război de Ministerul Apărării.
"A murit în braţele mele"
Soarta îl va răpune însă pînă la urmă exact pe altarul sportului pe care l-a slujit cu devotament. Sfîrşitul îl povesteşte Nicolae Szoboszlay, 84 de ani, fost portar al Armatei Cluj: "Era ultima etapă a ligii secunde, în '52. Ne aflam pe primul loc, dominaserăm net tot sezonul. Avusesem 13 puncte avans faţă de locul al doilea încă de la sfîrşitul turului şi nu primiseserăm decît trei goluri! Am jucat la Baia Mare, am cîştigat cu 4-2, iar la cîteva minute după finalul meciului profesorul Hirsch a făcut un atac de cord! S-a prăbuşit dintr-o dată în timp ce ne îndreptam spre autobuzul echipei şi a murit chiar în braţele mele! Am încercat să-i facem respiraţie artificială, dar nu l-am mai putut aduce la viaţă!".
Final pe arena "Phoenix"!
Szoboszlay continuă amintirile despre finalul vieţii lui Hirsch, descris drept un tehnician vulcanic, colorat în limbaj, :) cu un fantastic simţ al replicii, dar şi cu un respect formidabil faţă de jucătorii lui: "L-am simţit încă de la pauză că îi este rău! Dar nu s-a plîns o secundă în faţa noastră! Iar la final, în vestiar, a văzut că sînt mîhnit fiindcă primiseserăm două goluri, aproape cît luaserăm în restul campionatului, şi a ţinut să mă liniştească. «Am învins, ce mai contează?! Sîntem cei mai buni!», m-a încurajat. Pentru ca apoi, după cîţiva paşi făcuţi la ieşirea din cabină, să se prăpădească! A fost finalul acelei formaţii, desfiinţată chiar în acea vară, printr-o decizie pripită a Ministerului".
Ce paradox, tragicul eveniment se întîmpla pe arena "Phoenix", predestinare parcă pentru ca spiritul său de luptător să nu moară niciodată. Iar povestea lui să fie mereu vie peste decenii, mesaj pentru toate generaţiile de "tricolori" despre ce înseamnă o carieră şi o viaţă construite printr-o atitudine de învingător.
Guga, căpitan la 22 de ani
Prima noastră "naţională" a mai avut în rîndurile sale un personaj special. Atacantul Aurel Guga a fost, la 22 de ani, unul dintre cei mai tineri căpitani ai reprezentativei, fiind primul jucător român propus de presa franceză pentru echipa Europei! Vorbea cinci limbi străine, fiind omul care a coagulat grupul format atunci din jucători de diferite naţionalităţi: maghiari, germani, evrei. A şi marcat un gol în victoria cu 2-1 împotriva Iugoslaviei. A murit într-un accident rutier în '37, la Timişoara, unde a căzut cu maşina în Bega şi s-a înecat la vîrsta de 37 de ani.
"Hirsch era un tip religios şi cu o cultură sportivă fabuloasă. Îţi impunea respect prin simpla lui prezenţă"
Nicolae Szoboszaly, fost portar Armata Cluj
"În '52, nu puteai fi titular dacă, la teste, nu scoteai sub un minut pe 400 de metri! Era lege la Hirsch, care a anticipat încă de atunci că fotbalul va deveni un joc foarte rapid"
Nicolae Szoboszlay, fost portar Armata Cluj
"Hirsch a fost unul dintre remarcabilii deschizători de drum din istoria echipei naţionale"
Gheorghe Bodea, istoric al fotbalului clujean
5 selecţii la echipa naţională a avut Elemer Hirsch
» Reacţiile fanilor pe gsp.ro
"Iubesc echipa naţională cum îmi iubesc părinţii, casa, viaţa! Fotbalul e o parte din mine, deci naţionala nu poate lipsi din inima mea"
Marius
"Şi acum vorbesc ai mei de meciurile din '94. Aveam 5 ani atunci. Hagi a fost inegalabil, Mutu este excelent. Am încredere în băieţi! Hai România!"
Matei Denis
"Cred în echipa naţională! Trebuie să-i susţinem pe băieţi. Să ne amintim de galeria noastră de la Euro din Austria şi Elveţia. Ce frumos a fost ... "
Cristian
"Voi fi la meci! Vreau să-i ducem pe băieţi la o nouă victorie! Amintiţi-vă de meciurile cu Olanda şi Cehia. Forza România, forza Mutu!"
Dani-boy
"În vară, la Euro, am ţinut piept marilor echipe. Să nu uităm cît de aproape am fost de victorii cu Italia şi Franţa! Aşa vă vrem. Să nu ne temem de nimeni!"
Hagi forever!
"A venit timpul nostru...toată lumea spune că sîrbii sînt extraordinari... dar nimeni nu a zis cît de minunaţi sînt românii! Putem să-i batem! Capu' sus şi Doamne ajută!"
ovi'
"HAI ROMÂNIA! Luptaţi pentru TRICOLOR şi pentru cele 21 de milioane de inimi care vă susţin!"
goe
"Echipa naţională este singura care ne face fericiţi!"
Sorin
Triunghi amoros la FCSB: „Ngezana i-a furat iubita româncă. Ei îi plac ăștia mai puternici”
)
)
)
)
)
)
)
)
