EXCLUSIV Două povești fabuloase cu Anghel Iordănescu și Bora Milutinovici, fostul selecționer al SUA: „M-a pus să-i păzesc 400.000 de dolari!”

- Ne puteți povesti istoria secretă a meciului de șah disputat cu selecționerul SUA, Bora Milutinovici, chiar cu două-trei zile înaintea jocului nostru direct de la Mondiale?
- Dar pe asta de unde o știți?

- Chiar de la Bora, care a relatat-o în trecere cu ocazia unei vizite pe care i-am făcut-o în 2012 la Doha, în Qatar, unde lucra atunci.
- OK. Jucam mereu șah cu el când ne întâlneam. Făcuserăm o partidă și în Hong Kong, în iarna dinaintea Mondialului din 1994. Mi-a propus la un moment dat: „Hai, dacă ești mare jucător, scoate banii! Pune-i pe masă!”. I-am explicat că nu joc niciodată pe bani. În fine, la turneul final, stăteam cu echipa în campusul unei universități și așa, mai retrograd, cum mă numea presa, dădusem consemn să nu intre nici musca în cantonamentul nostru. Mai erau două zile până la partida cu SUA, făceam antrenamente tactice, țineam ca totul să fie secret, dar, la un moment dat, mă pomenesc cu Milutinovici în bază.

„Tare fraier ești! Hai să-ți arăt ce ai lucrat!”

- V-ați blocat, probabil!
- Stăteam la barul din hol cu colegii din staff, se așază direct lângă mine și mă întreabă: „Cu ce mă servești? Aș bea o bere. Nu vrei și tu una?!”. L-am refuzat. Aveam un obicei. Când eram în cantonament, respectam același program cu echipa, nu beam decât atunci când le dădeam voie și jucătorilor să ia o sticlă de bere sau un pahar cu vin. După ce-și termină berea, îmi lansează o invitație la el acasă. „Hai să-ți arăt unde stau! Te-ai închis în cantonament, te preocupi să nu răsufle nimic, dar hai să vezi și ce antrenamente faci”. M-am dus, dar, sincer, îmi era un pic teamă, pentru că mai erau doar 48 de ore până la partida directă. Și nu-mi venea să cred ce-mi spusese. Credeam că blufează.

- Și ce s-a întâmplat acasă la Bora?
- Am jucat o partidă de șah, la care m-a bătut. Apoi îmi spune: „Hai să trecem la fotbal, că nu te pricepi la șah!”. Și îmi arată tot ce făcusem cu echipa. „Băi, tare fraier ești! Avem totul filmat!”. Într-adevăr, deținea înregistrarea tuturor antrenamentelor noastre, defalcate și notate pe zile, pe ore. Eram disperat. Nu înțelegeam cum a fost posibil așa ceva. Verificasem tot, ne luaserăm toate măsurile de precauție, dar nu fusese suficient. Mi-a zis până și echipa cu care urma să joc. Nu știam cum să procedez. Dacă mă duceam la lot și schimbam formația, ziceau jucătorii că nu am încredere în ce am pregătit, că am greșit abordarea jocului, că modific pe ultima sută de metri. Am dus o luptă aprigă cu mine însumi. Să schimb? Să las așa?

„Mi-a dat și el echipa pe care o va folosi. A respectat-o!”

- Și cum ați procedat?
- Am mai făcut doar mici cizelări, iar jucătorilor nu le-am spus nimic, evident. După ce m-am întors în cantonament, am încercat să verific de unde putuseră să filmeze. Nu mi-am putut da seama. Dar Bora a avut și caracter în toată această poveste.

- În ce sens?
- Când eram la el, a citit panica pe fața mea și mi-a zis: „Știi că sunt prietenul tău. Uite, îți ofer și eu echipa pe care o voi folosi cu voi!”. Și chiar aceea a fost formația utilizată! Bine însă că a ieșit predicția mea de la final, când i-am zis că „tu m-ai bătut la șah, eu o să te bat la fotbal”. Îmi pare rău că n-am mai discutat în ultimii ani. Înainte, ne mai întâlneam pe la diferite evenimente sau la meciuri, dar de ceva vreme n-am mai ținut legătura. 

„Milutinovici m-a pus să-i păzesc 400.000 de dolari o zi întreagă, la Paris”

- Venim un pic înaintea partidei cu nordicii și v-aș invita la meciul cu SUA, ultimul din grupă, cel care ne-a adus calificarea. Erați prieten bun cu Bora Milutinovici, selecționerul americanilor, a fost o confruntare interesantă din acest punct de vedere, nu?
- Într-adevăr, aveam o relație excelentă cu Bora. Să vă relatez, de exemplu, o întâmplare inedită cu el, petrecută la Paris, unde eram și cu Mircea Sandu. Nu mai știu exact ocazia, dar mi-aduc aminte că Milutinovici a venit la hotelul unde eram cazat și ne-am văzut în lobby. Părea foarte agitat și ținea să mergem neapărat la mine în cameră. „Băi, nu ești sănătos? Ce s-a întâmplat?”. Dar el insista: „Ce cameră ai?”. În fine, am urcat, Bora trăgea o geantă după el. Am crezut că vrea să meargă la toaletă.

- Și, de fapt, care era secretul?
- Imediat cum am intrat în cameră și-a deschis geanta. Era un diplomat plin cu bani, probabil în jur de 300.000 sau 400.000 de dolari. „Uite, ia banii ăștia!”. „Cum să-i iau, mă?! Păi, dacă dispar cu ei, nu mă mai găsești aici?”. El nu dădea deloc înapoi. A scos banii, i-a pus într-o pungă de plastic, dar eu i-am sugerat să-i pună la loc în geantă și să-și vadă de drum. „Nu, că geanta goală o iau cu mine! E bine să fiu văzut cu ea!”. Și mi-a lăsat banii! Primise un avans cash de la o echipă, mai avea de făcut niște drumuri prin oraș și îi era teamă să se care cu toată suma după el.

- Așa că ați făcut pe paznicul banilor lui Bora!
- Da, domne’! M-a blocat în cameră. Plănuisem să ies la masă cu Mircea Sandu, dar am renunțat. Mă suna Nașu’ din recepție să vin, dar a trebuit să mă dau lovit. I-am zis că nu mă simt prea bine și nu mai merg. De frică n-am mai plecat. Păi, cum să fi lăsat atâția bani în cameră nesupravegheați? Mă nenoroceam dacă intra vreo femeie de serviciu, dădea peste ei și îi lua! Eram bun de plată la Bora! 

Citește și:

EXCLUSIV Anghel Iordănescu recunoaște după 25 de ani marea eroare de la meciul cu Suedia: „Am greșit! Trebuia să-l schimb pe Prunea cu Stelea la penalty-uri”

AICI ai cele mai interesante statistici + clasamente în timp real din fotbalul intern și internațional!