EXCLUSIV Omul care a condus Elveția la incredibilul 4-1 cu România de la World Cup ‘94: „Am și acum tricoul lui Hagi, ceva extraordinar pentru un biet jucător elvețian”

În iunie 1994, România trăia visul american în fotbal, ajungând să joace sferturile de finală ale Campionatului Mondial. Totul a început printr-o victorie incredibilă cu Columbia (3-1), în care Hagi și Răducioiu au fost fenomenali. 

Cu câteva ore mai devreme, în primul meci din grupa A, Elveția - o echipă calificată după 28 de ani la un turneu final - ratase șansa de a învinge țara gazdă, Statele Unite (1-1). Golul europenilor a fost înscris dintr-o lovitură liberă spectaculos bătută de veteranul Georges Bregy, un mijlocaș de 36 de ani de la Young Boys aflat la ultima competiție din carieră. 

Patru zile mai târziu, toată România aștepta un nou meci magistral, însă Elveția a readus-o cu picioarele pe pământ câștigând sec cu 4-1 la Detroit, pe un stadion complet acoperit. Chiar dacă a înscris, Hagi n-a fost în apele lui, încolțit mai mereu de mustăciosul Bregy, care avea să dea și o pasă de gol pentru Knup. 

La finalul Mondialului, campionul mondial german Gunther Netzer a declarat că veteranul însărcinat de selecționerul Roy Hodgson cu ordonarea jocului la mijlocul terenului a fost cel mai important fotbalist din angrenajul Elveției la acel turneu final. 

Gazeta l-a căutat pe Bregy la aproape 30 de ani după Mondialul american pentru a vorbi despre experiența lui din meciul cu România, dar și despre partida de luni seară, de la Lucerna. Bregy ne-a mărturisit că păstrează și acum tricoul lui Gică Hagi. Pentru că nu era acasă, a revenit ulterior cu pozele pentru GSP.

54 de meciuriși 12 goluri are Georges Bregy pentru naționala Elveției. Primul gol a fost marcat la un amical jucat în Mexic, în 1995, ultimul a fost cel cu Statele Unite de la Mondialul din 1994

Georges Bregy: „Un antrenor a considerat că nu sunt bun”

- Cum e viața lui Georges Bregy la 65 de ani?
- Viața mea merge mai departe ca de obicei. Muncesc în continuare în asigurări cu jumătate de normă. Pentru mine e important să rămân să lucrez în domeniul ăsta și să nu mă opresc brusc. Pentru moment, am redus capacitatea de muncă la jumătate.

- Vă e dor de fotbal?
- Da, dar nu-mi lipsește atât de tare pentru că în continuare joc în meciurile cu legendele din echipa Elveției. În plus, lucrez în continuare ca expert la un post TV și urmăresc cu atenție fotbalul elvețian.

- Roy Hodgson v-a convocat la națională în 1992, cu doi ani înainte de Mondial, după o absență de cinci ani. De ce nu ați mai fost convocat din 1987?
- Asta e o întrebare bună. N-am mai venit la națională pentru că un antrenor a considerat că nu mai sunt bun. Daniel Jeandupeux (n.r. - antrenorul Elveției între 1986 și 1989). El a spus că are jucători mai buni decât mine. Am acceptat, am continuat să-mi fac treaba ca și până atunci. Nu m-am mai gândit niciodată că aș mai putea reveni la echipa națională. Am fost propus la națională de jurnaliști și de alții, dar Uli Stielike (n.r. - succesorul lui Jeandupeux. Selecționerul Elveției între 1989 și 1991) spre exemplu a zis că m-ar lua să joc doar 45 de minute. Până la urmă, Roy Hodgson m-a rechemat pentru că antrenorul lui secund, Zaugg „Bidu” (n.r. - Hans Peter Zaugg), care mă urmărea și îmi lua mereu pulsul, îi tot repeta: „Există un jucător în Elveția exact cum ai tu nevoie. Numele lui e Georges Bregy”.

- Ați marcat un gol superb din lovitură liberă la Mondialul din 1994, în meciul din grupă cu Statele Unite. Care a fost senzația? Erați un jucător care lipsise cinci ani de la națională…
- Acel gol a schimbat multe, chiar și un pic viața mea, viitorul. În momentul în care am bătut lovitura liberă nu m-am gândit că va schimba atât de multe. Când am luat mingea să bat, m-am concentrat să văd ce face portarul (n.r. - Tony Meola). Când am așezat balonul, am avut un flash în cap care mi-a zis că portarul va specula și va veni spre o minge trimisă peste zid. În momentul ăla mi-am zis: „Concentrează-te pe colțul lung!”. Acum, evident, știm că a fost decizia bună și mingea a ajuns în poartă. A fost ceva extraordinar pentru mine să revin în echipa Elveției, să merg la 36 de ani la o Cupă Mondială și să și marchez primul gol după 28 de ani la un turneu final.

- Bucuria de după gol a fost un pic cam demodată. Ați ridicat pur și simplu mâinile în aer. 
- (Râde) Da. Eram fericit, am ridicat mâinile în aer pentru că nu știam ce să fac, cum să mă bucur. Eram extrem de fericit, voiam să arăt lumii întregi că am înscris, nu conta ce gest fac.

- Aveați 36 de ani și 152 de zile când ați dat acel gol. Știți că sunteți încă în topul 10 al celor mai bătrâni marcatori la un Campionat Mondial?
- Nu, nu știam. Mă bucură lucrul ăsta. Să dai un gol la Mondial și să o faci la vârsta pe care o aveam, asta spune ceva.

- Puteți să explicați un pic care era tehnica dumneavoastră la executarea loviturilor libere?
- Da. Am început să bat loviturile libere când am ajuns la Sion, în 1979. Băteam lovituri libere, antrenorul punea mai mulți jucători să execute și când a văzut că băteam bine peste zid a început să mă antreneze pentru treaba asta, să mă învețe cum să lovesc mingea. Tehnica era să lovesc un pic în diagonală pentru ca mingea să aibă timp să se ridice peste zid și apoi să cadă spre poartă. Am antrenat ore întregi aceste lovituri libere și am fost fericit să dau un gol la Mondial în acest fel.

- Tehnica dumneavoastră era mai bună decât a lui Ronaldo?
- Nu putem să le comparăm. Ronaldo bate cu mai multă forță. Eu încercam să am o anumită forță, dar țineam cont și de tehnică.

Georges Bregy: „Nu cunosc alt român atât de tehnic ca Hagi”

- Spuneți-mi prima chestie care vă vine în minte legată de meciul cu România de la Cupa Mondială. 
- Meciul cu România a fost extraordinar pentru Elveția. Pentru mine, e cel mai bun meci pe care l-am jucat la națională. Toți jucătorii am fost pregătiți mai mult de sută la sută pentru acea partidă. Eu am avut ocazia și șansa să-l am adversar direct pe Hagi. A fost ceva excepțional pentru mine să întâlnesc față în față un asemenea jucător. Apoi l-am văzut pe teren…toate lucrurile pe care le făcea. Nu prea a putut să-și facă jocul și noi am bătut cu 4-1, dar a fost un meci excepțional pentru toată echipa noastră.

- Hagi a dat totuși gol.
- Da, a fost un gol foarte frumos. Eu sincer nu cunosc un alt jucător român care să fi fost așa de tehnic ca Hagi. Avea inteligență în joc, inteligență tactică, cum pleca de pe loc, cum alerga pe teren. Era extraordinar. Din motivul ăsta, eu sunt foarte fericit că l-am văzut pe viu și am jucat contra lui.

- Care era atmosfera în cantonamentul Elveției înainte de meciul cu România? Făcuserăți egal cu Statele Unite, iar noi am bătut Columbia cu 3-1.
- Nu eram prea dezamăgiți că am făcut doar egal pentru că americanii se pregătiseră un an pentru acea Cupa Mondială. Noi ne calificaserăm în premieră după multă vreme la un turneu final, echipa era mulțumită, dar media, jurnaliștii nu erau așa de încântați că am făcut doar egal. Am intrat pe teren în al doilea meci încrezători că putem face un nou joc bun, dar era oricum ceva excepțional să jucăm împotriva acelei echipe mari a României.

- Care a fost planul lui Roy Hodgson pentru meciul cu România și, în mod special, pentru a-l opri pe Hagi?
- Ooooo, Hagi…Hodgson mi-a repetat într-una să stau cu un ochi pe Hagi, să nu-l las să construiască jocul României. Trebuia să încerc să-l blochez, dar toți ceilalți trebuiau să mă ajute. De unul singur nu puteam să-l scot din joc pe Hagi. Cred că în cele din urmă am reușit destul de bine să facem treaba asta. Pe de altă parte, trebuia să ne facem jocul nostru, să facem acel pressing pe care l-am avut mereu cu Roy Hodgson. În rest, nu a trebuit să facem lucruri diferite tactic față de alte meciuri.

- Meciul s-a jucat la Detroit, pe un stadion acoperit. Jucătorii români s-au plâns că au fost obosiți din cauza umidității. Cum a fost pentru elvețieni?
- Noi jucaserăm deja primul meci pe acel stadion, poate că ăsta a fost un mic avantaj. Dar la meciul cu Statele Unite stadionul a fost plin și a fost mai multă umiditate decât la cel cu România. La meciul cu România, au fost cu 10.000 de spectatori mai puțini. La încălzire, mă tot gândeam cum ar trebui să procedez pentru a transpira mai mult, pentru a face mai multe sprinturi, pentru a mă simți mai bine. Dar mie mi-a convenit foarte tare pentru că nu îmi bătea soarele direct în cap. La al treilea meci, când am jucat contra Columbiei la San Francisco, a fost realmente foarte foarte cald. Mi-aș fi dorit să rămânem la Detroit și să jucăm tot acolo.

Georges Bregy: „Ne-am bucurat în vestiar cu multă apă. Pierdusem multe kilograme”

- Ați avut momente tensionate cu jucătorii români în timpul meciului?
- Nu, nu. Eram concentrați pe ce avem de făcut. La final, am reușit să fac schimb de tricouri cu Hagi. A fost un lucru extraordinar pentru un biet jucător din Elveția.

- Încă mai aveți tricoul lui?
- Da. Am toate tricourile de la Cupa Mondială, tricourile mele și tricouri de la cele patru echipe împotriva cărora am jucat. Le țin în dulap. Nu sunt genul să le afișez, să le arăt, așa că le țin în dulap și undeva în inima mea.

- A fost henț la Quentin la faza golului de 2-1?
- E greu de spus. Poate că azi ar fi intrat VAR și ar fi lămurit faza, dar la vremea aia pentru noi totul a fost regulamentar. Am fost fericiți că arbitrul a lăsat faza să meargă (n.r. - Elveția a marcat golul de 2-1 după ce Quentin a blocat clar cu mâna o degajare la marginea careului lui Stelea)

- Ați centrat la ultimul gol al lui Knup, tot dintr-o lovitură liberă. Cum v-ați simțit când ați văzut că mingea se duce în poartă?
- A fost golul de 4-1. Am primit o lovitură liberă de la 30 și ceva de metri și mingea s-a dus exact unde am vrut s-o trimit. Knup a trecut prin fața ei, mereu a spus că a atins-o. E greu de spus ce s-a întâmplat acolo, dacă mingea s-a dus direct în poartă sau dacă a fost atinsă, dar pentru mine, e același lucru. Am fost foarte mulțumiți că s-a făcut 4-1 și că ne-am calificat pentru turul următor.

- Vă mai aduceți aminte de eliminarea lui Vlădoiu după o intrare violentă la Ohrel la trei minute după ce a intrat pe teren?
- Nu, nu-mi mai amintesc. Cred că astfel de momente se mai întâmplă pe teren, mai ales când ești dezamăgit. E normal să ai și astfel de reacții. Altfel, meciul a fost fără probleme. Dar românii au fost dezamăgiți că i-am bătut, mai ales că erau favoriții grupei alături de Columbia.

- Cum ați petrecut după victorie?
- Eram fericiți. Ne-am întors la vestiare și am bătut o grămadă de apă. Pierdusem multe kilograme. Când am ajuns la hotel, mă așteptau prietenii, soția, veniseră să mâncăm împreună. Am băut o bere și apoi m-am dus la masaj. Am început refacerea, apoi am mâncat toți împreună, cu toate familiile jucătorilor. A fost un moment drăguț.

- Campionul mondial din 1974, Gunther Nezter, a spus că Bregy a fost cel mai important jucător al naționalei Elveției la Cupa Mondială din 1994. Avea dreptate?
- E greu pentru mine să spun eu asta. Asta spuneau și jurnaliștii, dar e plăcut să știi că o zice un fotbalist cum a fost Netzer. Pot să spun doar că aveam o oarecare importanță pentru echipa Elveției. O echipă e ca un puzzle. Fiecare jucător în poziția corectă contribuie la realizarea unui tablou reușit.

- A fost o Cupă Mondială tragică pentru Columbia. Escobar a fost ucis la întoarcerea în țară pentru autogolul nefericit înscris în meciul cu Statele Unite. Vă aduceți aminte momentul?
- Da, sigur. Nu am putut înțelege așa ceva, dar în Columbia lucrurile se întâmplă altfel. El jucase și în Elveția, la YB (n.r. - Young Boys). Cum poți să omori un jucător pentru că și-a dat un autogol fără să vrea? Dar vorbim aici de fani din țări unde lucrurile sunt diferite.

- V-a surprins parcursul ulterior al României la Cupa Mondială?
- După meciul direct, n-am prea urmărit. Ne-am concentrat la meciul nostru cu Columbia. apoi la cel cu Spania. Apoi, am mai văzut un pic ce se mai întâmplă la Mondial, dar fără să urmăresc cu atenție România. M-am uitat să văd cine joacă semifinalele, apoi finala.

Georges Bregy: „Naționala actuală a Elveției nu are slăbiciuni”

- Povestiți-ne ceva amuzant de la acel Mondial…
- Amuzant a fost că noi am mers de la Montreal (n.r. - unde Elveția a făcut un cantonament de două săptămâni înainte de Mondial) direct la Detroit, unde era foarte cald. Roy ne-a spus să stăm mai mult la umbră, în camere, dar la un moment dat anumiți jucători i-au cerut să să fie lăsați la piscină, să stea la soare. Roy le-a zis: “Fiți atenți la soare!”. Dar patru-cinci jucători au stat la soare mai mult decât trebuie, iar când au venit la antrenament aveau pielea arsă. Erau roșii roșii. Hodgson le-a zis: “Dacă n-ați făcut cum v-am zis atunci veți sta iar în cameră, la umbră!”. Iar noi, ceilalți, am fost un pic furioși pe ei din cauza asta.

- Hodgson a reușit atunci să califice Elveția la un turneu final pentru prima dată după 28 de ani. Cum era antrenorul Hodgson?
- A făcut schimb de posturi cu Uli Stielike între Neuchatel Xamax și naționala Elveției. A venit la națională și a încercat să lucreze foarte mult tactic. La început, a avut ceva dificultăți în a forma această echipă. A pierdut contra Bulgariei la Berna (n.r. - 0-2), apoi a bătut Franța (n.r. - 2-1). Atunci m-a readus la națională, aveam 34 de ani. Dacă ar fi pierdut, ziariștii l-ar fi vrut dat afară. Am avut o discuție înainte de meci, mi-a spus ce vrea de la mine, apoi am dat pasele decisive la cele două goluri și toată lumea a fost mulțumită. Eu știam că, la 34 de ani, dacă nu pot să țin ritmul cu fotbalul internațional, jurnaliștii vor scrie despre “Roy învechitul”, despre “bătrânul Bregy” și vor sta cu ochii pe mine, dar s-a întâmplat exact invers. Apoi, ne-am calificat la Mondial, iar Hodgson a demonstrat că este un specialist pe partea tactică. Fiecare dintre noi știa ce trebuie să facă, unde să alerge pe teren, tot.

- Care e diferența dintre naționala Elveției din 1994 și cea de acum?
- Noi aveam unul-doi jucători care evoluau în străinătate, ceilalți jucam toți în campionatul elvețian. Acum, echipa noastră națională joacă în străinătate. Calitatea jucătorilor a crescut mult de tot.

- Care sunt punctele forte ale Elveției?
- Cred că are un lot foarte valoros, foarte mulți jucători buni. Putem schimba jucătorii din echipă fără să avem probleme. Pe vremea noastră, aveam 12-13 jucători care evoluau în cam toate meciurile. Acum, pe fiecare poziție există un înlocuitor valoros. Datorită acestui lucru, echipa e foarte, foarte puternică. În funcție de jucătorii care sunt în formă poate fi schimbată tactica, pot fi schimbați titularii, iar echipa dă un bun randament.

- Dar care e vulnerabilitatea acestei echipe elvețiene?
- Defensiv, sunt foarte puternici cu Akanji de la City și Schaer de la Newcastle.  Au un portar bun. La mijloc, sunt foarte buni cu Xhaka și Sow care joacă la un nivel înalt. Iar în față sunt multe variante. E Embolo care din nefericire e acum accidentat, dar vin din spate tinerii de la Basel. Amdouni, Zeqiri. Elveția are acum o echipă care poate bate orice națională.

- Deci nu există nicio vulnerabilitate?
- Nu. E o națională completă.

- Care e potențialul acestei naționale?
- Am văzut în ultimii ani. S-au calificat la toate turneele finale, Elveția a făcut un mare pas în față. Eu sper să treacă în viitor de sferturi de finală. Calitate există, ce lipsește deocamdată e concentrarea de a merge până la capăt după ce echipa trece de meciurile din grupă.

- Vă propun un test. Cunoașteți vreun jucător din naționala României de acum?
- Nu. Nu pot să vă spun pentru că nu mă interesează cum îi cheamă pe jucătorii români.

- Băiatul lui Hagi e convocat pentru acest meci.
- Mă bucur pentru el dacă a fost convocat. Poate continua ce a făcut tatăl lui.

- Cum poate fi bătută echipa Elveției luni seară, la Lucerna?
- (Oftează) România trebuie să facă un meci foarte, foarte bun. E important să nu lase echipa Elveției să intre în meci. Trebuie să facă un presing bun, trebuie să fie lucizi și apoi trebuie să profite dacă au ocazia să înscrie. Trebuie să dea gol pentru că echipa Elveției are puterea de a marca unul sau două goluri.

Bregy: „Cei mai buni 11 jucători nu fac neapărat o echipă câștigătoare”

- De ce ingrediente e nevoie pentru a face o echipă națională bună?
- E cumva nevoie de ce a făcut Roy Hodgson cu Elveția. Am spus mereu că cei mai buni 11 jucători dintr-o țară nu înseamnă neapărat o națională bună. E dificil, trebuie văzut exact dacă jucătorii foarte buni sunt complementari. E important să găsești jucători care se înțeleg pe teren. E complicat și să-i faci pe jucătorii valoroși să înțeleagă că poate într-un meci important nu sunt titulari și că e nevoie de ei să intre pe parcurs. Pentru mine, asta e important. E dificil pentru un antrenor care are 20 de jucători de mare clasă să formeze o echipă. Ok, bagă 11 jucători foarte valoroși, dar poate nu face o echipă câștigătoare.

- Care a fost cel mai important moment al carierei dumneavoastră?
- Pentru mine a fost un vis să joc la un Mondial. Când eram copil mă uitam la televizor și mă comportam ca un fan, apoi am ajuns să intru pe teren la un turneu final. A fost incredibil, cu atât mai mult cu cât aveam 36 de ani. Mi-am terminat cariera la un Mondial, ce mi-aș fi putut dori mai mult?!

- Cine era idolul dumneavoastră?
- L-am văzut pe Pele, apoi l-am văzut pe Maradona. Din nefericire, n-am putut juca împotriva lui Maradona. Mi-a plăcut și Baggio, am jucat de câteva ori contra lui.

- Cel mai greu moment al carierei?
- A fost când președintele lui FC Sion m-a chemat și mi-a tras-o…cum să zic… mi-a spus că eu sunt cauza pentru care clubul a ajuns în Tour Relegation (n.r - play-out-ul din campionatul Elveției. În 1988, Sion a terminat pe locul 9 și a jucat în play-out. Bregy avea 30 de ani și a plecat la Martigny)

3 trofeeare Georges Bregy în cariera de jucător: titlul cu Young Boys Berna (1986) și două Cupe ale Elveției cu FC Sion (1980, 1982)

CITEȘTE ȘI ALTE ȘTIRI DESPRE ECHIPA NAȚIONALĂ: 

Edi Iordănescu a convocat de urgență un fundaș lateral » Vine de la naționala U21

MM Stoica bate în retragere după ce a desființat un „tricolor”: „Nu mai sunt așa nervos”