Articol de GSP - Publicat marti, 10 februarie 2009 00:00
Convocările îl omit, dar recordul său sub tricolor adună meciuri cît ale unii generaţii. Nu a dat gol contra Columbiei în '94, nici nu şi-a legat numele de vreun transfer-bombă sau de o declaraţie şocantă. "Am vrut mereu să ajung în Germania şi am făcut tot ce a depins de mine pentru ca visul să mi se împlinească".
Este rezumatul pe cît de simplu, pe atît de sugestiv al unei cariere pe care e greu să ţi-o imaginezi încheiată. Omul care i-a îmblînzit talentul lui Hagi şi-a măsurat bucuria în telegramele trimise invariabil de responsabilii federaţiei. A reprezentat pragmatismul într-o echipă naţională demnă, în tricoul căreia suficienţa nu-şi găsea definiţia. E simplu: Dorinel Munteanu.
Recordmanul de selecţii în reprezentativa României a acceptat să vorbească pentru gsp.ro despre perioada petrecută în Germania, despre ofertele pe care le-a avut din Premier League după Campionatul European din 1996 şi despre ambiţiile sale în cariera de antrenor.
Visul german
- Zece ani în străinătate, dar numai 3 echipe: Cercle Brugge, FC Koln şi VFL Wolfsburg.
- Am fost mulţumit din toate punctele de vedere la echipele la care am jucat. Cercle a reprezentat un prim pas, evoluţiile mele de acolo m-au adus în Bundesliga. Apoi, la Koln şi Wolfsburg am încercat să fac tot ce a depins de mine să intru cît mai mult, să îi fac pe oameni să fie mulţumiţi de mine. Chiar dacă nu eram folosit, nu puneam probleme. Mă pregăteam şi doream să demonstrez că merit să fiu titular.
- Cum este privit un jucător străin de vestiar? Ce trebuie să facă pentru a se acomoda cît mai repede?
- Să muncească şi să demonstreze că merită să fie acolo. Mi-am dorit să fiu apreciat şi respectat, iar prin ceea ce am făcut atît în teren, cît şi în afara lui, cred că am reuşit. E important să ai o viaţă echilibrată, să îşi doreşti foarte mult să te impui. Dacă îndeplineşti aceste condiţii, e imposibil să nu ţi se dea şanse.
- Care e principala deosebire dintre fotbalul românesc şi cel german?
- O, sînt multe! E vorba de calitate, profesionalism, mentalitate, atitudine. E adevărat că am reuşit prestaţii bune în faţa echipelor din Bundesliga în Cupa UEFA, dar nu cred că poate fi pus semnul egal între Liga I şi campionatul Germaniei. Diferenţa e mare în favoarea lor, pornind de la stadioane şi terminînd cu jucătorii de acolo.
Antrenat de Schuster
- Care au fost priorităţile fotbalistului Munteanu?
- Am vrut să fiu serios şi să îmi fac treaba cît mai bine la echipa la care am jucat. Nu poţi avea continuitate decît dacă le dai celor care te plătesc exact ceea ce vor de la tine. Cred că m-am descurcat, avînd în vedere că mereu contractele mi-au fost prelungite înainte de scadenţă de cluburi.
- Aţi fost antrenat la Koln de Bernd Schuster. Tot acolo, l-aţi avut coechipier pe Bodo Illgner. Numele ambilor s-au legat ulterior de Real Madrid.
- Chiar dacă era abia la început, Schuster mi-a plăcut foarte mult. Punea accent pe tactică, era pasionat şi pregătea excelent partidele pe care urma să le disputăm. La fel şi Illgner, un jucător impresionant. Era portar, însă avea un rol extrem de important pentru grup. De la fiecare dintre cei alături de care lucrezi ai ceva de învăţat, cu atît mai mult de la fotbalişti în adevăratul sens al cuvîntului.
- Tot mai des, tînărul Bourceanu este comparat cu dumneavoastră. Corect?
- E greu pentru un jucător să-şi găsească sosia. Trebuie să muncească foarte mult, să facă saltul valoric la care se aşteaptă lumea. Dacă este serios şi continuă în nota în care a început, se poate impune în echipa naţională. Pasele înveţi să le dai cu timpul, capeţi experienţă şi vezi altfel jocul, dar importantă rămîne dorinţa ta de a juca şi de a demonstra că ai valoare.
Recordman de selecţii
- A existat vreun moment în care v-aţi temut că puteţi pierde echipa naţională?
- Da! Atunci cînd am retrogradat cu Koln din Bundesliga am purtat o discuţie cu domnul Piţurcă deoarece voiam să ştiu dacă mai contează sau nu pe serviciile mele. Mi-a spus că nu îl deranjează faptul că voi juca în liga secundă, m-a sfătuit să aleg ce e mai bine pentru mine şi m-a asigurat că prezenţa mea la lot va depinde numai de prestaţiile pe care le voi avea.
- Se vorbeşte mult de echipă ca "familie". Doar un clişeu sau mai mult de-atît?
- Nu se poate ca toţi oamenii să fie prieteni între ei. Însă, atunci cînd intră pe teren, cei 11 trebuie să dea totul, să uite orice altceva şi să se gîndească numai la meci. Într-o echipă contează munca tuturor, e nevoie de solitaritate şi ambiţie, iar aceste lucruri depind şi de atmosfera din vestiar.
- Cum aţi primit a 126-a convocare? Dar pe a 134-a? :)
- Ştiu că pare greu de crezut, dar fiecare dintre selecţiile pe care le am a reprezentat o bucurie imensă! Nu există cuvinte care să descrie ce simţi atunci cînd vii la echipa naţională. Nu e un sacrificiu, ci o onoare! Au existat situaţii în care am jucat miercuri pentru România, iar vineri am avut meci de campionat. Nu există oboseală atunci cînd îţi place cu adevărat ceva!
Aproape de Premier League
- Aţi avut cîteva sezoane foarte bune în Germania, eraţi titular şi în reprezentativă. În România s-a discutat despre posibilitatea unui transfer la o echipă care să depăşească ambiţiile lui FC Koln.
- Am avut oferte şi după Campionatul European din 1996, şi după Mondialul din 1998, şi după Euro 2000 :) Au existat propuneri chiar din Anglia, dar mi-am dorit foarte mult să rămîn în Bundesliga. Stabilitatea a contat foarte mult pentru mine, îmi era bine din punct de vedere profesional, aveam susţinerea antrenorilor şi a coechipierilor, deci nu mă puteam plînge de nimic.
- Gică Popescu spunea că în prima zi din fiecare an îşi propunea să fie peste Hagi în momentul alcătuirii anchetelor de final de stagiune. Dumneavoastră aveaţi astfel de obiective? :)
- Eu îmi doream doar să fiu sănătos şi să evoluez cît mai mult pentru că numai aşa puteam ajunge la echipa naţională. Atît.
Experienţa belgiană
Cercle Brugge este primul club din vestul Europei la care a evoluat Dorinel Munteanu. Transferat de la Dinamo în 1993, mijlocaşul român s-a impus rapid ca titular în echipa belgiană. Fostul internaţional explică: "Nu ştiu dacă valoric era peste România, dar campionatul Belgiei a reprezentat o şansă importantă pentru mine. M-am acomodat foarte repede, am fost desemnat chiar în primul an cel mai valoros jucător străin din campionat şi am devenit unul dintre liderii echipei. Am fost antrenat de George Leekens, care ulterior a ajuns şi selecţioner, iar faptul că îi aveam colegi pe Selymes, Hanganu sau Cheregi m-a ajutat".
"Hoffenheim se bate pentru Champions League"
Munteanu a prefaţat lupta pentru titlu în Bundesliga, fiind de părere că nou-promovata Hoffenheim se poate clasa pe unul dintre locurile care asiură prezenţa în viitoarea ediţie de Champions League. "TSG va ţine pasul cu echipele din top, chiar dacă l-a pierdut pe Ibisevici. Stau foarte bine din punct de vedere financiar, au un lot echilibrat şi cred că pot termina în primele 3 sau 4 locuri. Bayern, Schalke, Hertha sau Leverkusen sînt formaţii puternice, cu istorie şi obiective importante, pentru care ratarea calificării în Champions League ar reprezenta un eşec. Orice e posibil în Bundesliga, nu se pot trage concluzii atît de devreme" este de părere Munteanu.
Coleg cu Streit
Dorinel Munteanu consideră că fotbalistul de origine română Albert Streit poate reprezenta o soluţie pentru echipa naţională în condiţiile în care îşi va recăpăta forma pe care a arătat-o în perioada petrecută la Eintracht Frankfurt. "Am fost coleg cu Albert atît la Koln, cît şi la Wolfsburg. Vorbeşte bine limba română, este un fotbalist valoros, iar dacă îşi va recăpăta forma pe care a arătat-o în perioada petrecută la Eintracht, cred că nu va fi ignorat de domnul Piţurcă" a spus Munteanu.
Dorinel Munteanu despre
modelul în cariera de antrenor: "Îmi plac mulţi, în Bundesliga ai ce învăţa de la fiecare coechipier sau adversar. Magath sau Daum şi-au demonstrat valoarea la toate echipele la care au fost, dar acum Ragnick, Jol, Labbadia sau Favre sînt printre cei mai apreciaţi"
planuri de viitor: "Cînd eram jucător mi-am propus să ajung în Bundesliga şi am reuşit. Acum, în calitate de antrenor, am acelaşi vis şi sînt convins că mi-l voi îndeplini cu ajutorul lui Dumnezeu"
românii din Budesliga: "Sînt destul de puţini, însă am încredere în ei. Marica a jucat bine în ultimele meciuri, la fel ca şi Sergiu Radu care a şi marcat în urmă cu o etapă. Jula prinde din ce în ce mai multe minute la Cottbus, iar Vlad Munteanu a început să prindă echipa de cînd a fost împrumutat la Bielefeld"
Convocările îl omit, dar recordul său sub tricolor adună meciuri cît ale unii generaţii. Nu a dat gol contra Columbiei în '94, nici nu şi-a legat numele de vreun transfer-bombă sau de o declaraţie şocantă. "Am vrut mereu să ajung în Germania şi am făcut tot ce a depins de mine pentru ca visul să mi se împlinească".
Este rezumatul pe cît de simplu, pe atît de sugestiv al unei cariere pe care e greu să ţi-o imaginezi încheiată. Omul care i-a îmblînzit talentul lui Hagi şi-a măsurat bucuria în telegramele trimise invariabil de responsabilii federaţiei. A reprezentat pragmatismul într-o echipă naţională demnă, în tricoul căreia suficienţa nu-şi găsea definiţia. E simplu: Dorinel Munteanu.
Recordmanul de selecţii în reprezentativa României a acceptat să vorbească pentru gsp.ro despre perioada petrecută în Germania, despre ofertele pe care le-a avut din Premier League după Campionatul European din 1996 şi despre ambiţiile sale în cariera de antrenor.
Visul german
- Zece ani în străinătate, dar numai 3 echipe: Cercle Brugge, FC Koln şi VFL Wolfsburg.
- Am fost mulţumit din toate punctele de vedere la echipele la care am jucat. Cercle a reprezentat un prim pas, evoluţiile mele de acolo m-au adus în Bundesliga. Apoi, la Koln şi Wolfsburg am încercat să fac tot ce a depins de mine să intru cît mai mult, să îi fac pe oameni să fie mulţumiţi de mine. Chiar dacă nu eram folosit, nu puneam probleme. Mă pregăteam şi doream să demonstrez că merit să fiu titular.
- Cum este privit un jucător străin de vestiar? Ce trebuie să facă pentru a se acomoda cît mai repede?
- Să muncească şi să demonstreze că merită să fie acolo. Mi-am dorit să fiu apreciat şi respectat, iar prin ceea ce am făcut atît în teren, cît şi în afara lui, cred că am reuşit. E important să ai o viaţă echilibrată, să îşi doreşti foarte mult să te impui. Dacă îndeplineşti aceste condiţii, e imposibil să nu ţi se dea şanse.
- Care e principala deosebire dintre fotbalul românesc şi cel german?
- O, sînt multe! E vorba de calitate, profesionalism, mentalitate, atitudine. E adevărat că am reuşit prestaţii bune în faţa echipelor din Bundesliga în Cupa UEFA, dar nu cred că poate fi pus semnul egal între Liga I şi campionatul Germaniei. Diferenţa e mare în favoarea lor, pornind de la stadioane şi terminînd cu jucătorii de acolo.
Antrenat de Schuster
- Care au fost priorităţile fotbalistului Munteanu?
- Am vrut să fiu serios şi să îmi fac treaba cît mai bine la echipa la care am jucat. Nu poţi avea continuitate decît dacă le dai celor care te plătesc exact ceea ce vor de la tine. Cred că m-am descurcat, avînd în vedere că mereu contractele mi-au fost prelungite înainte de scadenţă de cluburi.
- Aţi fost antrenat la Koln de Bernd Schuster. Tot acolo, l-aţi avut coechipier pe Bodo Illgner. Numele ambilor s-au legat ulterior de Real Madrid.
- Chiar dacă era abia la început, Schuster mi-a plăcut foarte mult. Punea accent pe tactică, era pasionat şi pregătea excelent partidele pe care urma să le disputăm. La fel şi Illgner, un jucător impresionant. Era portar, însă avea un rol extrem de important pentru grup. De la fiecare dintre cei alături de care lucrezi ai ceva de învăţat, cu atît mai mult de la fotbalişti în adevăratul sens al cuvîntului.
- Tot mai des, tînărul Bourceanu este comparat cu dumneavoastră. Corect?
- E greu pentru un jucător să-şi găsească sosia. Trebuie să muncească foarte mult, să facă saltul valoric la care se aşteaptă lumea. Dacă este serios şi continuă în nota în care a început, se poate impune în echipa naţională. Pasele înveţi să le dai cu timpul, capeţi experienţă şi vezi altfel jocul, dar importantă rămîne dorinţa ta de a juca şi de a demonstra că ai valoare.
Recordman de selecţii
- A existat vreun moment în care v-aţi temut că puteţi pierde echipa naţională?
- Da! Atunci cînd am retrogradat cu Koln din Bundesliga am purtat o discuţie cu domnul Piţurcă deoarece voiam să ştiu dacă mai contează sau nu pe serviciile mele. Mi-a spus că nu îl deranjează faptul că voi juca în liga secundă, m-a sfătuit să aleg ce e mai bine pentru mine şi m-a asigurat că prezenţa mea la lot va depinde numai de prestaţiile pe care le voi avea.
- Se vorbeşte mult de echipă ca "familie". Doar un clişeu sau mai mult de-atît?
- Nu se poate ca toţi oamenii să fie prieteni între ei. Însă, atunci cînd intră pe teren, cei 11 trebuie să dea totul, să uite orice altceva şi să se gîndească numai la meci. Într-o echipă contează munca tuturor, e nevoie de solitaritate şi ambiţie, iar aceste lucruri depind şi de atmosfera din vestiar.
- Cum aţi primit a 126-a convocare? Dar pe a 134-a? :)
- Ştiu că pare greu de crezut, dar fiecare dintre selecţiile pe care le am a reprezentat o bucurie imensă! Nu există cuvinte care să descrie ce simţi atunci cînd vii la echipa naţională. Nu e un sacrificiu, ci o onoare! Au existat situaţii în care am jucat miercuri pentru România, iar vineri am avut meci de campionat. Nu există oboseală atunci cînd îţi place cu adevărat ceva!
Aproape de Premier League
- Aţi avut cîteva sezoane foarte bune în Germania, eraţi titular şi în reprezentativă. În România s-a discutat despre posibilitatea unui transfer la o echipă care să depăşească ambiţiile lui FC Koln.
- Am avut oferte şi după Campionatul European din 1996, şi după Mondialul din 1998, şi după Euro 2000 :) Au existat propuneri chiar din Anglia, dar mi-am dorit foarte mult să rămîn în Bundesliga. Stabilitatea a contat foarte mult pentru mine, îmi era bine din punct de vedere profesional, aveam susţinerea antrenorilor şi a coechipierilor, deci nu mă puteam plînge de nimic.
- Gică Popescu spunea că în prima zi din fiecare an îşi propunea să fie peste Hagi în momentul alcătuirii anchetelor de final de stagiune. Dumneavoastră aveaţi astfel de obiective? :)
- Eu îmi doream doar să fiu sănătos şi să evoluez cît mai mult pentru că numai aşa puteam ajunge la echipa naţională. Atît.
Experienţa belgiană
Cercle Brugge este primul club din vestul Europei la care a evoluat Dorinel Munteanu. Transferat de la Dinamo în 1993, mijlocaşul român s-a impus rapid ca titular în echipa belgiană. Fostul internaţional explică: "Nu ştiu dacă valoric era peste România, dar campionatul Belgiei a reprezentat o şansă importantă pentru mine. M-am acomodat foarte repede, am fost desemnat chiar în primul an cel mai valoros jucător străin din campionat şi am devenit unul dintre liderii echipei. Am fost antrenat de George Leekens, care ulterior a ajuns şi selecţioner, iar faptul că îi aveam colegi pe Selymes, Hanganu sau Cheregi m-a ajutat".
"Hoffenheim se bate pentru Champions League"
Munteanu a prefaţat lupta pentru titlu în Bundesliga, fiind de părere că nou-promovata Hoffenheim se poate clasa pe unul dintre locurile care asiură prezenţa în viitoarea ediţie de Champions League. "TSG va ţine pasul cu echipele din top, chiar dacă l-a pierdut pe Ibisevici. Stau foarte bine din punct de vedere financiar, au un lot echilibrat şi cred că pot termina în primele 3 sau 4 locuri. Bayern, Schalke, Hertha sau Leverkusen sînt formaţii puternice, cu istorie şi obiective importante, pentru care ratarea calificării în Champions League ar reprezenta un eşec. Orice e posibil în Bundesliga, nu se pot trage concluzii atît de devreme" este de părere Munteanu.
Coleg cu Streit
Dorinel Munteanu consideră că fotbalistul de origine română Albert Streit poate reprezenta o soluţie pentru echipa naţională în condiţiile în care îşi va recăpăta forma pe care a arătat-o în perioada petrecută la Eintracht Frankfurt. "Am fost coleg cu Albert atît la Koln, cît şi la Wolfsburg. Vorbeşte bine limba română, este un fotbalist valoros, iar dacă îşi va recăpăta forma pe care a arătat-o în perioada petrecută la Eintracht, cred că nu va fi ignorat de domnul Piţurcă" a spus Munteanu.
Dorinel Munteanu despre
modelul în cariera de antrenor: "Îmi plac mulţi, în Bundesliga ai ce învăţa de la fiecare coechipier sau adversar. Magath sau Daum şi-au demonstrat valoarea la toate echipele la care au fost, dar acum Ragnick, Jol, Labbadia sau Favre sînt printre cei mai apreciaţi"
planuri de viitor: "Cînd eram jucător mi-am propus să ajung în Bundesliga şi am reuşit. Acum, în calitate de antrenor, am acelaşi vis şi sînt convins că mi-l voi îndeplini cu ajutorul lui Dumnezeu"
românii din Budesliga: "Sînt destul de puţini, însă am încredere în ei. Marica a jucat bine în ultimele meciuri, la fel ca şi Sergiu Radu care a şi marcat în urmă cu o etapă. Jula prinde din ce în ce mai multe minute la Cottbus, iar Vlad Munteanu a început să prindă echipa de cînd a fost împrumutat la Bielefeld"
134 de jocuri şi 16 goluri are Dorinel Munteanu la echipa naţională
234 de meciuri şi 29 de goluri a strînd Munteanu în Bundesliga şi Zweite Bundesliga
Triunghi amoros la FCSB: „Ngezana i-a furat iubita româncă. Ei îi plac ăștia mai puternici”
)
)
)
)
)
)
)
)
