Articol de Andrei Crăiţoiu, Dan Udrea, Remus Răureanu - Publicat luni, 29 martie 2021 19:00 / Actualizat marti, 06 aprilie 2021 19:55
Florin Niță, portarul-revelație din meciul cu Germania, a avut o copilărie grea. Mai important decât fotbalul a fost să-și câștige existența de zi cu zi.
Germanii care i-au învins pe români duminică seară cu 1-0 provin din centre de tineret ale unor cluburi organizate impecabil, cu toate condițiile necesare dezvoltării unor juniori. Sistemul bazat pe o concurență extrem de dură îi pregătește pe copii pentru fotbalul profesionist.
„Un copil legitimat într-un club nu are locul garantat acolo până la 19 ani. Echipele triază frecvent și renunță la tinerii despre care antrenorii cred că nu au progresat suficient. După astfel de teste se petrec și scene triste, cu copii care plâng, nu acceptă că sunt refuzați", povestește Sergiu Radu. Fostul atacant al Rapidului a petrecut zece ani în Germania ca jucător în prima și în a doua ligă.
Ar fi trebuit să înscriem al doilea gol, pentru că astfel nu am fi fost în pericol să pierdem două puncte. Ne-au lipsit isteţimea, poate puţină voinţă în careu. Însă portarul lor a avut câteva intervenţii bune. Felicitări!
- Manuel Neuer, portar Germania
Florin Niță: „Munceam ca să nu rămân pe stradă”
Cum au apărut în fotbal internaționalii noștri, adversari ai sistemului de selecție germano-spartan? Florin Niță, cel mai bun român din partida de duminică, nu era preocupat, în copilărie, de viitoarea sa carieră ca profesionist. Grijile erau altele, mai concrete.
El a povestit într-un interviu din Gazetă, publicat imediat după transferul de la FCSB la Sparta Praga, prin ce a trecut până să ajungă să câștige bani din fotbal.
- Cum ai defini pe scurt viaţa ta?
- Viaţa mea? Pfuuu...Nu cuprinde prea multe lucruri. A însemnat muncă, muncă și iar muncă!
- Pare că ai avut o viață demnă de un film. Care a fost cel mai greu moment din viața ta?
- Offf. Au fost atâtea, nici nu ştiu pe care să-l aleg ca fiind cel mai greu... Cred că atunci când am rămas singur! Singur, singur.... Fără părinți, fără bunici, fără nimeni. Atunci am luat viața-n piept de unul singur.
- Tatăl tău a murit când tu aveai 5 ani, apoi mama ta a avut mari probleme de sănătate. Cum ai reușit să treci peste toate aceste momente?
- Mi-e greu să vorbesc.... Aproape că nu pot... Dacă încep să povestesc, trebuie să plâng... Munceam pe unde puteam. Munceam la propriu! Am lucrat până şi la o fabrică de cozonaci!
- La o fabrică de cozonaci?
- Da, ambalam cozonacii! Nu m-am dat niciodată la o parte de la muncă și nu e nicio rușine să mergi să muncești, să câștigi bani, să ai un drum. Când rămâi al nimănui, te gândești lângă cine să stai, cu cine să vorbești. Chiar dacă eram un copil când mi-am pierdut tatăl, mă gândeam că trebuie să stau lângă cineva care să-mi poată da ceva de mâncare...
- E trist ce povesteşti!
- Mă gândeam că trebuie să mă duc să muncesc de mic pentru a nu rămâne în stradă, sub cerul liber... Toți se uitau la mine și erau impresionați că fac sacrificii pentru a-mi ajuta familia. Trebuia să fac ceva să-mi ajut familia. Mama era bolnavă, nu aveam bani și ne bucuram de fiecare dată când ajungeam acasă cu un cozonac... Mă dureau picioarele, că eram mic și tot împachetam la cozonaci. Dar știam că trebuie să muncesc să-mi iau cozonacul.
- Dar cum ai ajuns să lucrezi în acea fabrică?
- Aveam o vecină pe care o chema Pansela. O fostă vecină din Drumul Taberei, care m-a ajutat foarte mult. O să o țin minte mereu. M-a luat de mână și mi-a zis că dacă nu voi munci, nu o să reușesc. Viața îți dă și bune, și rele! Ea a fost cea care m-a dus în fabrica de cozonaci. Apoi, tot ea a fost cea care m-a dus la fotbal şi mi-a zis: «Bucură-te de fiecare dată când joci fotbal, e o plăcere a vieţii!». Așa am ajuns la fotbal. Mi-a spus în primele zile: "Florine, să te ții de fotbal și vei avea multe bucurii!".
Nici ca profesionist nu a avut parte de un drum lin. A debutat în prima ligă cu Chiajna, când avea 24 de ani, și după două sezoane în care fusese ba titular, ba rezervă, echipa a retrogradat. A picat în liga a doua și din cauza unor greșeli mari pe care le-a comis Niță. Ilie Stan, antrenorul din acel moment al Concordiei, devenise disperat din pricina gafelor pe care le comitea goalkeeperul devenit acum numărul unu în națională.
Pintilii n-a avut juniorat, Hoban s-a îmbolnăvit grav
Niță nu e primul jucător român care ajunge în echipa națională fără să fi fost sprijinit de un sistem clar. Mihai Pintilii a strâns 44 de selecții după ce el se crease singur ca fotbalist.
„N-am avut juniorat. Am fost la probe la Poli Iași și m-au respins. Așa se întâmpla dacă ai mei nu aveau bani ca să cotizeze”, a povestit actualul antrenor secund de la FCSB. Partenerul lui Pintilii din echipa națională, Hoban, a fost junior în Oradea, unde clubul i-a făcut mai mult rău decât bine: „Eram cazat într-un cămin, în condițiile cele mai proaste, cu gândaci, cu șobolani. Din cauza condițiilor am luat un stafilococ care mi-a produs o infecție. Între 18 și 20 de ani nu am jucat deloc din cauza bolii”. A plecat în Germania, în liga a cincea, și acolo l-a vindecat un medic veterinar, socrul antrenorului.
Când ești un copil amărât, singur pe lume, trebuie să ai forţa să rezişti și să nu te laşi doborât de nenorocirile vieții. Trebuie să-ți vezi mereu de treabă, chiar dacă de multe ori nu ai niciun chef. În viață nu trebuie să ai nasul pe sus, trebuie să fii umil, cel puţin ăsta e crezul meu! Şi, obligatoriu, trebuie să mergi înainte și să fii puternic. Viața te călește.
Florin Niță, portar
DEZBATEREA ZILEI, 29 martie 2021 » Ne putem califica la Campionatul Mondial cu stilul lui Rădoi?
CITEȘTE ȘI:
Rădoi, enervat în două momente: „Dă-le, bă, mingea!” + „Sunt lucruri care nu se văd la TV”
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
