VIDEO Cum l-a înșelat FRF pe internaționalul care tocmai suferise cea mai gravă accidentare a carierei: „Nu mi-a venit să cred. Președintele venise la mine, în avion”

În 2004-2005, Raul Ciupe, legitimat la Sportul Studențesc, făcea parte din lotul naționalei de tineret a României. Era un fundaș dreapta de perspectivă, vizat de marile cluburi interne ale vremii.

Pe 30 martie 2005, Ciupe a jucat în meciul cu Macedonia de Nord din calificările pentru Europeanul U21 din 2006. 

Este un duel de tristă amintire pentru fostul fotbalist, care atunci a suferit o accidentare gravă, una care i-a deraiat cariera. Dar și pentru întreg lotul „tricolor” de la acea vreme, care a fost învins, 0-1, și a ratat astfel calificarea la turneul final. 

FRANȚA

Comunicat al președintelui Federației din Franța, atacat din toate părțile după ce l-a jignit pe Zidane la TV: „Mi se fâlfâie”

Raul Ciupe povestește, la GSP Live, momentul accidentării care i-a marcat cariera

„Pe parcursul jocului, adversarul meu direct luase cartonaș roșu. Era un meci decisiv, veneam după o victorie foarte mare, 2-0 cu Olanda la Urziceni, iar șansele noastre pentru calificare erau mari.

Având om în plus, majoritatea acțiunilor ofensive se desfășurau pe partea mea. La un moment dat, am șutat. Un adversar a venit din lateral, mi-a pus o contră și am ajuns pe jos.

După contact, am simțit cum de la mijlocul tibiei mi se îndoaie piciorul, cum flutura”, și-a început Ciupe povestirea.

„Apoi au intrat medicii pe teren. Am avut o surpriză neplăcută, nu aveau dotările necesare. Aveam nevoie de o atelă să-mi țină piciorul, dar l-a ținut domnul doctor până am ajuns la spital.

+6 FOTO

Pe drum, șoferul de pe Ambulanță cred că nu realiza că are pacient în mașină. Conducea foarte agresiv și la orice mișcare a mașinii simțeam durere. Domnul doctor zicea că nu-mi mai poate ține piciorul, că i-a amorțit mâna.

I-am răspuns că dacă-i dă drumul, leșin. Mi-am dat seama că e ruptă tibia, în acel moment m-am întrebat dacă mai pot juca fotbal. Ăla a fost primul gând.

Am ajuns la spital, unde m-au pus pe un pat, pe hol, și am așteptat cam două ore să ne bage cineva în seamă. Domnul doctor întreba în stânga și în dreapta, dar nu ne băga nimeni în seamă.

La un moment dat, a dispărut și el. S-a întors după 30 de minute cu un pumn de pastile, în toate culorile din lume. Am refuzat să le iau. Nu eram sigur că m-ar ajuta”, a adăugat fostul fundaș lateral.

Raul Ciupe arată cu degetul FRF: „Mi-au promis că acoperă tot ce ține de operație și accidentare. A doua zi, dimineața, am aflat altceva”

În avionul spre casă, chiar Mircea Sandu, președintele de atunci al Federației Române de Fotbal, i-a promis lui Ciupe că FRF va acoperi costurile aferente operației și recuperării. O promisiune care nu a fost respectată în cele din urmă.

„Am făcut o radiografie, se vedea clar fractura. Am intrat într-o sală unde erau vreo 11 doctori mai solizi. S-au pus toți pe mine, să-mi așeze oasele. Unul mă ținea de mână, doi de picior, unul îmi căuta oasele, să le așeze la loc. Mi-au pus piciorul în ghips. Seara m-am întors la București.

Din momentul ăla, s-au întâmplat mai multe chestii. În avion, mi s-a promis că tot ce ține de operație și recuperare va fi suportat de Federație.

A venit domnul Mircea Sandu la mine, în avion, cu domnul doctor Pompiliu Popescu, de la echipa mare: «Aici e băiatul, luați legătura cu domnul Șiman (n.r. - patronul Sportului) și vedeți unde se operează. Tot ce îi trebuie, recuperare, medicamentație, suportăm noi».

A doua zi, dimineața, mă sună domnul Șiman să-mi spună că Federația nu mai suportă nimic. Șiman mi-a spus că se ocupă el, să stau liniștit. Într-adevăr, făcuse programare la operație în Belgia.

Nu mi-a venit să cred. Vine cineva în fața ta și-ți promite o chestie într-un moment greu, iar a doua zi se răzgândește.

Știu că prima operație a costat în jur de 10, 11 mii de euro. Atunci ne-a ajutat și domnul Mircea Rednic, fiind stabilit acolo cu soția. Soția dânsului m-a luat de la aeroport și m-a dus la clinică. Ulterior, recuperarea de la Bologna a decurs destul de bine. A fost susținută de domnul Victor Becali și de domnul Șiman”, a relatat Raul.

În momentul respectiv, mă dorea din țară Poli Timișoara, unde era antrenor domnul Olăroiu. Eram și pe lista lui Dinamo Kiev.

În acea seară, a venit la mine Cristi Chivu. Eu nu mai puteam de durere și supărare, el avea zâmbetul pe buze, m-a bătut pe umăr și mi-a spus: «Stai liniștit, nu e o accidentare grea. O să revii mai puternic, o să fie foarte bine. Fractura de tibie nu e ca accidentarea la ligamente».

N-am mai ajuns niciodată la nivelul la care eram, dar după doi ani de la accidentare m-am apropiat de forma avută la momentul respectiv.

- Raul Ciupe

Mai multe știri din fotbalul românesc: 

Pintilii e șeful, Filip și Stoica „secunzi” » Cum arată antrenamentele FCSB din Turcia + Echipa roș-albastră stă în hotel cu formația care i-a ofertat un titular

Campion cu Dinamo în 2007, a decis să se retragă definitiv din fotbal: „Nu mă mai regăseam în fenomen” » Bilanț la final de carieră: „Încă simt emoțiile de atunci”