Alte știri din fotbal
Liga 2: Final de sezon regular! Iată componența play-off-ului și a play-out-ului » Dezastru pentru FCU Craiova
3
FRF, anunț de ultim moment » Când pot fi achiziționate ultimele bilete pentru meciul San Marino - România
0
De departe de casă, „Fachirul” Niki Dumitriu face un apel către suflarea rapidistă: „Opriți-vă!”
1
Gigi Becali a văzut lista lui Mircea Lucescu și a reacționat: „El e cel mai bun din România!”
4
Știri din fotbal internațional
Monza - Parma, dispută din etapa #29 în Serie A » Echipa lui Chivu, Man și Mihăilă e față în față cu lanterna roșie din Italia
0
Franța, în alertă! Ce pregătesc ultrașii la derby-ul PSG - Marseille
0
Lovitură reușită de un proprietar de club din Premier League » A câștigat incredibil, pornind cu cotă 100-1!
0
Pique a izbucnit în lacrimi în instanță: „În altă țară mi-ar fi ridicat o statuie!”
0
Lifestyle
Fata fostului coleg al lui Dan Petrescu, vedetă la un reality show după divorț » Prietena lui Halep și un fost fotbalist vor fi prezenți
2
Trucul interesant prin care Adrian Cristea spune că seduce femeile: „Dacă faci asta, e jumătate cucerită”
32
A ținut secretul până acum! Sabin Ilie s-a despărțit de Leta și acum are o relație cu sora unui fost coleg: „De 8 ani suntem împreună”
2
Starul din Premier League s-a mutat în casă nouă alături de superba iubită » Claudia a decis transferul de 62 de milioane de euro
5
Pe vremea aia aveam 6 anișori și m-au trimis ai mei la somn că era târziu..
Cu familia in sufragerie. Aveam 14 ani. La sfarsit, mama-mama ce mai plangeam. Ai mei imi spuneau "asa e fotbalul, lasa ca peste 4 ani o sa ajungem in semifinala etc". Ei s-au dus la culcare iar eu continuam sa plang pe balcon. In fata locului avem o cladire care la vremea aia avea paznic. Paznicul, auzind plansetele si chiar vazandu-ma imi striga "hai mai lasa plansetele ba si du-te la culcare". M-am dus...la frigider. Am luat 2 oua, m-am intors pe balcon si l-am ochit si nimerit pe respectivul paznic strigandu-i "na bai nene sa mai imi zici tu mie sa nu mai plang pt. Romania". Acum, nu mai simt la fel :(
Eram la mare, in Constanta, la unchiul meu, aveam 23 de ani. Planuisem sa iesim in strada, sa mergem la Mamaia sa sarbatorim. Nu aveam niciun dubiu ca nu vom castiga, dupa ce batusem Argentina. Urmaream meciul cu ai mei, toata familia, era o chestiune nationala, nu conta ca esti barbat, femeie, ca-ti place fotbalul, ori ba, jucau ai nostri. A fost o mare dezamagire. Acum acel sentiment de "ai nostri" nu mai exista, fotbalul din Romania, sub toate formele lui: jucatori, echipe, conducatori, presa, nu ma mai reprezinta!
Era noapte, tarziu...In casa bunicului meu urmaream meciul ,infrigurat, impreuna cu tatal si bunicul meu, Dumnezeu sa-i ierte pe amandoi...Am innebunit la golul lui Brolin, iar tipetele mele la golurile lui Raducioiu l-au speriat pe bunicul meu care nu mai urmarise niciun meci impreuna cu mine...Ma si gandeam cum o sa petrecem dupa meci, dar Andersson si Prunea nu au fost de acord...Oricum, Prunea ne-a scos la 2-2 cand a ramas fata-n-fata cu Dahlin. Apoi, totul a devenit o drama...O drama pe care inca o mai traiesc, credeti-ma !...Ma intreb ce s-ar fi intamplat cu noi daca ne-am fi dus mai departe...Ar fi fost Brazilia, dar am fi jucat fara Gica Popescu...Dar totusi, oare ce-ar fi fost ?...
pe terasa la hotel national in mamaia cu un grup de prieteni din tomis nord si mi-am amintesc cun intorcandu-ne spre casa prin statiunea mamaia, suedezi sarbatoreau pe terase si noi injuram de zor in dreptul fiecaruia putin ametiti de bere si suparati nevoie mare dar a fost un mondial frumos aveam 23
S-a reaprins lumina cam în minutul 97-98. Când am luat golul de la K.A. a căzut cerul peste noi! Au început penalty-urile... Eram în curte, la distanță de vreo 15-20 m de televizor și mă pișam în grabă, când a ratat Mild. Am întrerupt procesul (fotbaliștii sunt superstițioși oriunde în lume!) cu gând să-l reiau când or trage suedezii :-))) N-a mai mers figura... Am adormit greu, abia spre dimineață.
Pe 10 iulie 1964....aveam 30 de ani si am vazut meciul cu mai multi prieteni si va rog sa ma credeti ca in acel minut fatidic 115, ne pregateam sa iesim in strada( a cata oara) dar acest lucru nu s-a mai intamplat. Ce sa va mai spun.....ca cu un om mai mult pe teren, ne-am bagat in poarta sa ne aparam, ca asa suntem obijnuiti noi.Totusi aceasta este cea mai mare performanta a echipei nationale.....am fost la 5 minute de primele 4 locuri la un turneu final de campionat mondial.
Lasă, bre, că a dat arbitrul ăla englez un ofsaid la Selimessy, minutul 54 al meciului, pe care scria ”gol Ilie Dumitrescu”... Dar și Iordănescu a fost tare tont, diliu. Mai făcea o schimbare de jucători și una de portar și se termina meciul (erau de ”mâncat” doar 3 minute și ceva!). Terminasem sesiunea și revenisem de la București. Eram la mine la țară, peste Prut. Am văzut meciul cu jucătorii echipei locale. Televizorul la balconul antrenorului echipei din sat. Furtuna a început pe neprins de veste! S-a stins însă lumina în min.85. Am auzit abia-abia strigătul lui Țopescu undeva de la etajul 3. Apoi, la câteva minute, strigătul s-a repetat. Turbam toți, dar eram bucuroși...
pe vreme aia alpin aka amuament aka alte zeci de clone a baut o naveta de bere, cica de `suparare` ...ca n-a batut suedia in timpul regulamentar, iar la sfaristul meciului a dansat pe ozosep, tot de ciuda evident:))))
Pe vremea aia aveam doar 5 ani, dar imi amintesc si acum cu bucurie de acele vremuri, cand mancam seminte decojite de tata (vai cat il mai chinuiam!:)) ) si ma uitam la meciuri fara sa inteleg mare lucru din ele, dar imi placea ambientul de sarbatoare care se crea in casa, cand vecini se strangeau la ai mei sa vada meciurile, ca deh aveam televizor color. Era un mare zumzet si veselie in casa, parca erau revelioane in fiecare zi! A! si sa nu uit, un alt lucru care imi place era ca puteam sa stau treaz pana dimineata si nimeni nu-mi zicea nimic!
Conectează-te la contul tău pentru a adăuga comentarii.