Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat joi, 30 iunie 2022 09:30 / Actualizat joi, 30 iunie 2022 10:24
Pe 30 iunie 1998, România pierdea în fața Croației, 0-1, în optimile de finală ale CM din Franța în ceea ce avea să rămână ultima partidă a tricolorilor la un turneu final mondial. O competiție începută extraordinar, 1-0 cu Columbia și 2-1 cu Anglia, însă continuată prost, 1-1 cu Tunisia, și sfârșită într-un ocean de întrebări ridicate de prestația stranie a elevilor lui Puiu Iordănescu în fața lui Boban și compania.
La 24 de ani distanță, Gabi Popescu are totul fresh în memorie, deși spune că n-a revăzut niciodată confruntarea și nici duelul personal cu Asanović în urma căruia s-a dictat penalty-ul decisiv transformat de Šuker.
24 de ani de la România - Croația, ultimul meci de la Mondiale
- Bună ziua, Gabi Popescu! Ce mai faci?
- Bună ziua! Bine, mulțumesc pentru întrebare. Dar cu ce ocazie mă căutați?
- Pe 30 iunie se împlinesc 24 de ani de la ultimul joc al naționalei la un Mondial și...
- Ăla cu Croația, nu?
- Exact. Ce amintiri mai ai de atunci?
- Plăcute, că am fost un turneu final. Și neplăcute, că am pierdut.
„Eu am jucat, să se uite alții la reluări!”
- După un 11 metri ușor acordat...
- Da, Asanović a căzut de lângă mine, iar arbitrul a fluierat imediat.
- A fost fault?
- Eu spun că nu, așa cum am spus și atunci. Dacă țineți minte, Asanović a încercat să obțină un penalty similar și în partida lor cu Argentina, din grupe. Arbitrul a lăsat atunci jocul să continue.
- Te-ai mai uitat la acea partidă? Sau la marile victorii cu Columbia și Anglia, în care ai fost titular?
- Nu, niciodată!
- Cum așa?
- Nu obișnuiesc. Nu am nici măcar o singură înregistrare cu vreun meci al meu! Eu am jucat, am fost pe gazon, de privit să le privească alții în reluare.
„Au fost prea puternici”
- Ai vreo explicație pentru faptul că, după două succese formidabile, au urmat o remiză chinuită cu Tunisia și un eșec fără drept de apel cu Croația?
- Cu Tunisia s-au folosit mai mulți jucători care evoluaseră mai puțin, iar Croația a fost efectiv prea puternică pentru noi. E simplu.
- Să fi avut un efect nefast și vopsitul galben al părului tuturor jucătorilor după obținerea calificării în "optimi"?
- Da, e posibil să ne fi scos din starea de concentrare de până atunci.
- Contra croaților n-am dat niciun moment senzația că ne putem lupta cu ei.
- Ați uitat cumva cine juca la ei? Ați uitat de Boban? De Šuker? De Vlaović? De Asanović? De Bilić? De Jarni? Ați uitat că Prosinečki n-a intrat deloc? Ați uitat ce turneu final au reușit? Abia i-a bătut Franța în semifinale!
- N-am uitat. Totuși, nici noi nu eram fitecine.
- Așa este, îi aveam pe Hagi, pe Gică Popescu, pe Dan Petrescu, aveam mulți buni și foarte buni. Însă la ora acelui joc ei pur și simplu au fost mai buni. Mai puternici, mai determinați.
- Te gândeai atunci că va trece un sfert de secol fără ca România să se mai califice la o Cupă Mondială?
- Cine-și putea imagina?! Dar nu mă miră că am ajuns unde-am ajuns.
„Prăbușirea va continua”
- Poți detalia?
- Păi, fără să mă dau mare specialist, cred că prăbușirea fotbalului românesc încă nu s-a sfârșit. E un proces început acum vreo 20 de ani, un proces care va continua încă pe atât sau mai mult, dacă nu facem ceva urgent!
- Adică? Ce ar trebui făcut?
- Păi, credeți că rezolvăm ceva dacă-l schimbăm pe Edi Iordănescu? Credeți că rezolvăm ceva cu heirupisme din astea de moment?
- Nu știm, însă nici nu putem sta să asistăm cum ne bat toți. Tu ce soluție vezi?
- Fără o implicare extrem de serioasă și de puternică a politicului, a celor care decid în țara asta, nu se va face nimic!
- Păi, nu ne-am săturat de implicarea politicului? S-a spus că Burleanu a fost numit politic în fruntea FRF, că Iorgulescu...
- Nu la genul ăsta de implicare mă refer, în caz că e adevărat ce se speculează. Eu spun că doar factorii de decizie ai țării pot salva fotbalul românesc, sportul în general.
Cine așteaptă minuni peste noapte, ori e naiv, ori nu știe ce înseamnă sportul!
„Ungaria bate de două ori Anglia, nouă ne dă Muntenegru cinci!”
- Cum s-o facă?
- Dacă noi nu ne pricepem, să luăm exemplul altora. Al ungurilor, de pildă, că nu-i nicio rușine! Ce fac vecinii noștri de ani de zile?! Investesc în sport. Investesc în stadioane, în bazine, în patinoare. Investesc în copii. Iar rezultatele se văd. Refuz să cred că sunt întâmplătoare cele două victorii ale maghiarilor cu Anglia, în decurs de numai 10 zile. Exact în perioada în care Muntenegru ne dădea cinci în dublă manșă... Ați văzut sala în care s-a disputat finala Ligii Campionilor la handbal feminin? Vă vine să credeți că există așa ceva la Budapesta? Ei bine, da, există. Ați văzut așa ceva în România?! Nu vă încearcă un sentiment de jenă că Bucureștiul nu are o sală polivalentă decentă în 2022?!
- Guvernul are alte priorități.
- Atunci... adio, fotbal! Adio, sport românesc! Vă spun, fără un plan bine pus la punct, fără implicarea tuturor celor care știu cu ce se mănâncă fotbalul, sportul, nu vom realiza nimic. Sigur, mai apare de nicăieri câte o minune, gen David Popovici. Sau Simona Halep. La sporturile individuale mai merge, dar la cele colective e imposibil. Oricum, și la cele individuale, dacă nu ai o familie cu bani care să te susțină, să cheltuiască sume imense cât ești mic, n-ai nicio șansă.
- Păi...
- Nu vedeți că ai noștri copii nu au unde să mai alerge?! Așa cum era Ceaușescu, dar în fiecare cartier construia o școală. Iar fiecare școală avea măcar un teren, unde puteam zburda, sări, fugi după o minge. Acum, după ce că aproape nimeni nu vrea să mai lase smartphonul din mână, nici să vrea nu are unde face sport. Măcar de plăcere, nu neapărat profesionist.
- Revenind la fotbal, din păcate nu doar naționala de seniori e în vrie. Ai văzut reprezentativa U19 la recentul turneu final european?
- Daaa, incredibil ce am văzut și acolo, mai ales în ultimul meci, cu Slovacia. Deși adversarul ne era clar inferior, ne-au bătut din elan și din ambiție. Și pentru că ne lipsesc niște lucruri elementare.
„Cum să joci ofensiv fără Hagi, fără Mutu?!”
- La ce te referi?
- Păi, să vă dau un exemplu. Eu, la tineret, l-am prins pe Cârțu selecționer. Când rezultatul ne convenea și se apropia minutul 80, nea Sorin începea să țipe la noi: „Fără fault în zona careului!”, „Fără cadouri oferite adversarilor!”. Ce am făcut noi în ultimele secunde din prelungiri? Un fault aiurea în apropierea careului, din care ne-au dat gol. Ne era rușine să bubuim mingea?! Ne dădea cineva „roșu” pentru asta?!
- Apropo de discuția asta, cum ar trebui să jucăm: defensiv, cum am obținut cele mai mari rezultate din istorie, sau ofensiv, mai plăcut ochiului?
- Vă răspund simplu: mai ai vreun Hagi ca să joci ofensiv? Mai ai vreun Adi Ilie? Vreun Mutu?
- Mai avem un Hagi, pe Ianis. Sigur, momentan accidentat.
- Eu, când spun Hagi, mă gândesc la Gică! Ianis e un copil talentat, dar între el și tatăl lui e diferență uriașă. Noi nu mai avem lideri. Nu mai avem niciun fotbalist excepțional. Excepțional pentru mine e un atacant care dă două goluri din cinci ocazii, care transformă șapte lovituri libere din zece, un mijlocaș care face zece driblinguri pe meci, care dă două-trei pase decisive... Cine mai face azi asta la națională? Nu mai avem lideri, nu mai avem jucători excepționali, însă așteptăm mari rezultate. Cum să le obținem?
- Ai vreo soluție?
- V-am mai spus. Dacă tot nu avem ce am zis mai devreme, un „breaker” care să „rupă” jocul, să inventeze ceva, ne trebuie un plan. Un plan care să ne salveze. Dar nu un plan de azi pe mâine. Un plan pe 5, pe 10 ani măcar. Un proiect de care să ne ținem indiferent ce partid e la putere. Iar investițiile trebuie începute de la cel mai mic nivel, de la copii. Oameni buni, nu mai vine nimic din urmă, absolut nimic! E jale! Și mai e o problemă?
Mutu a fost ultimul lider veritabil de generație. De la retragerea lui a început prăbușirea naționalei.
„Idolul meu era Balaci, acum ce idoli au copiii?!”
- Care?
- Copiii din ziua de azi nu mai au idoli, trebuie lucrat și la asta, nu numai să demolăm. Eu am crescut lângă «Centralul» din Craiova. Când eram mic, nu aveam mereu bani să intru pe stadion. Totuși, când juca Universitatea, stăteam prin preajmă din două motive. Primul: să aud freamătul tribunelor, cu care mă încărcam emoțional. Al doilea: să apuc să-i văd pe Ilie Balaci, pe Cămătaru, pe Cârțu, pe Ștefănescu, fie și de la distanță. Erau idolii noștri. Erau eroii noștri. Puștii din ziua de azi cine vor să fie?!
- Gabi Popescu de ce nu e în fotbal, dacă tot are atâtea idei?
- Pentru că nu mai vrea să fie. Sunt destui, nu?
- Sunt, însă se pare că nu prea buni, din moment ce totul se duce de râpă.
- Păi, am văzut că președintele Federației a fost reales cu maximum de voturi posibile. Dacă cei care conduc cluburile l-au votat în unanimitate, înseamnă că e bine, ce să mai zic eu?!
Am văzut că toată lumea a tăbărât pe Chiricheș, că a greșit grav în ultimele partide. Da, a greșit. Însă credeți că fără el am fi câștigat?! Pe cine punem în loc?! Avem așa de multe valori?!
Mereu privim la un metru în fața ochilor, niciodată în perspectivă. Fără un plan general, pe ani mulți înainte, suntem fără speranță!
Pe vremea mea, era oarecum mai simplu. Când nu mai aveam nicio soluție, i-o dădeam lui Hagi. Iar Gică inventa ceva. Acum, cui să i-o dai?!
Gabi Popescu
14 selecțiia strâns Gabi Popescu la reprezentativa de seniori, în perioada 1996-1998. A marcat o dată, la 1-1 cu Spania, în 1997
România - Croația 0-1
- CM, optimi de finală, 30 iunie 1998
- Bordeaux, Stade Lescure
- A marcat: Šuker (45'-pen)
România: Stelea - D. Petrescu (75' L. Marinescu), L. Ciobotariu, Gh. Popescu, Filipescu, D. Munteanu - Gh. Hagi (56' Craioveanu), G. Popescu (60' R. Niculescu), Gâlcă - V. Moldovan, Ad. Ilie
Selecționer: Anghel Iordănescu
Croația: Ladić - Šimić, Štimac, Bilić, Jarni - Stanić (82' Tudor), Jurčić, Boban, Asanović - Vlaović (75' Krpan), Šuker
Selecționer: Miroslav Blažević
Arbitru: Javier Castrilli (Argentina). Spectatori: 35.000
Rezultatele României la CM 1998
- 1-0 cu Columbia (gol Adrian Ilie)
- 2-1 cu Anglia (Viorel Moldovan, Dan Petrescu)
- 1-1 cu Tunisia (Viorel Moldovan)
- 0-1 cu Croația
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
){kind=small}
