Alte știri din fotbal
„Hagi” Luțu: „Sper să-mi implementez filosofia la FCSB” » Mesaj clar pentru Becali după absolvire: „Vreau funcția”
4
Noul clasament FIFA: România, pe cea mai bună poziție din ultimii ani + Kosovo, salt istoric
1
Schimbare: unde vor sta ultrașii Rapidului la meciul cu Petrolul
1
FC Argeș, 7 meciuri consecutive fără înfrângere » Cum arată clasamentul din Liga 2 acum
0
Știri din fotbal internațional
Raul Rusescu, discurs dur după FCSB - Olympiakos: „Deja se întâmplă de prea multe meciuri”
0
„E posibil ca Steaua să își fi asigurat calificarea” » Câștigătorul a două trofee continentale, ferm după FCSB - Olympiakos: „Am rămas surprins de agresivitatea lor”
0
Ce scrie presa din Grecia, după FCSB - Olympiakos
0
„Echipa asta are forță!” » Căpitanul Darius Olaru, concluzii după remiza cu Olympiakos
0
Lifestyle
Mădălina Ghenea a arătat cum se menține în formă: „Am urmărit un băiat timp de 20 de minute făcând aceleași mișcări. A suferit alături de mine”
5
Soția lui Dan Șucu, reacție după victoria lui Călin Georgescu: „De ce punem mai întâi ștampila și abia apoi căutăm în DEX?”
202
Fiul lui Călin Georgescu a fost coleg de cameră cu Novak Djokovic: „Alături de Nole am băut primul meu pahar de alcool”
1
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”
7
Haide sa vorbim cu tu, inutile aceste fraze de curtoazie, doar ne cunoastem. Steaua castigase campionatul si cupa in sezonul 1984- 85 era EVIDENT echipa in ascensiune valorica, doar Lucescu s-a incapatanat sa nu vada asta, data fiind ura pe care o purta acestei echipe. In cartea sa autobiografica “Mirajul gazonului”, Mircea povestea cum a fost respins la selectie la Steaua cand avea 8- 9 ani, apoi fiind admis la Dinamo. Ajuns la echipa mare, se bucura ori de cate ori marca impotriva Stelei, dar era o senzatie dulce- amara, ar AR FI VRUT sa joace pentru ros- albastri. Nu crezi? Citeste cartea. Baiete, ce o dai dupa cires, vorba pitorescului Stoican, Lucescu avea ca obiectiv CALIFICAREA LA MONDIALE, scurt pe doi! S-a calificat? Nu! Trebuia sa-si dea demisia, ce-mi argumentezi cu asumarea responsabilitatiii, cate suturi a tras Romania in acel meci, bla- bla? AVEA TOATE MOTIVELE sa-si dea demisia, dar nici el nu cunoaste cuvantul. Englezii si nord irlandezii fac parte din acelasi regat, nu sunt chiar frati, vrei sa facem semantica sau vorbim despre subiectul acestui articol, RATAREA CALIFICARII LA MONDIALUL MEXICAN? Un gentleman nu face blaturi, deci Bobby Robson nu a fost un gentleman, punct. Ce se intampla astazi nu este relevant cu subiectul articolului, deci sa ramanem la tema actuala, ESECUL LUI LUCESCU LA NATIONALA ROMANIEI. P.S In comentariul precedent mi- am expus argumentele pro si contra acelei campanii de calificare, cine nu are rabdarea sa citeasca pana la capat, sa
Lucescu a spus atunci ca si-a asumat vina pentru infrangere, de la el incoace nimeni nu a mai facut asta, desi au fost infrangeri mult mai rusinoase! Dupa cum ati spus si dvs, pe 16 octombrie am avut mare ghinion, 27 suturi din care 11 pe poarta, o dominare totala! Steaua era intr-adevar lider in campionat dar in cupele europene jucase doar dubla cu B.K. Copenhaga, incheiata cu un rezultat normal 1-1 si 4-1! In momentul ala nimeni nu visa, macar, ce va reusi steaua in 1986! Poate ca a gresit ca nu a folosit macar inca 2 stelisti. Dar daca marcau macar 3 goluri din 11 suturi pe poarta, alta era istoria acelor preliminarii si ne calificam, nu mai existau discutiile astea pro sau anti Lucescu! Deci Lucescu nu avea niciun motiv sa-si dea demisia de la nationala! Comparati acel meci cu meciurile nationalei din ultimii ani! In cate meciuri a tras nationala 27 de suturi la poarta si a avut 21 de cornere? Referitor la englezi, ei nu erau frati cu nord-irlandezii, ci doar colegi de echipa, aproape toti jucau in campionatul Angliei, iar Bobby Robson era un gentleman! Adica jucatorii au hotarat sa faca egal, doar mancau o paine impreuna la cluburi, mai conta conflictul catolici-protestanti? Astazi reusim un chinuit 1-0 cu Malta pe teren propriu!
Daca avea onoare, Mirciulica isi depunea demisia dupa ratarea calificarii la Mexico '86, dar acest cuvant nu exista in dictionarele tarilor latine.
1) n-a fost deloc lamentabil acel 0- 0, austriecii, fara sanse de calificare au jurat sa joace la “sange” pentru a razbuna “gheata de aur” FURATA de Camataru chiar austriacului Polster. Pezzey, capitanul austriecilor, declara in ziua jocului : ”Romanii nu vor castiga asta seara”. Am ratat foarte mult in acel meci, Belodedici eliminat pentru aplauze ironice adresate arbitrului, Boloni alta ratare in ultima faza. Acela a fost un EGAL LAMENTABIL? 2) la acel 4-0 cu Austria, IENEI ERA SI EL PE BANCA TRICOLORILOR, meritul nu este DOAR al lui Lucescu. Dupa acel meci, Lucescu a fost chemat la federatie I s-a spus ca nu poate continua cu dubla functie de selectioner si antrenor la Dinamo; din orgoliu a ales clubul alb- rosu, NU L-A DAT NIMENI AFARA DE LA NATIONALA. TOATE calificarile nationalei Romaniei (chiar si Under21) la turneele finale din ultimii 30 ani au fost obtinute de antrenori stelisti; place sau nu, asta-i realitatea.
Cum spui tu. Dar steliștii, promovați "in corpore" de către Ienei, au ratat calificarea la Euro 88, în urma unui egal lamentabil la Viena! Austria fiind un adversar spulberat în tur cu 4-0, ultimul meci al lui Lucescu pe banca naționalei.
Mai nea Florea si nea Manolache, nu-mi mai moderati bre citatul in citat! Este a doua oara cand mi se modereaza, schimbati-va filtrul de moderare! Am scris 23 August (numele fostului stadion) intr-un citat, deci se foloseste al doilea rand de ghilimele, fiind citat intr-un citat, desteptarea!
O calificare pierduta in mai multe etape. In primul rand, am fost infranti la Belfast desi am marcat 3 goluri iar irlandezii doar doua, ne-am marcat un autogol de rasu’- plansu’. Apoi Mirciulica s-a multumit doar cu un egal la Helsinki, in fata unei echipe la de slaba ca si astazi. La Bucuresti, pe 16 octombie am avut ghinion cat carul, n-a fost niciun penalty, marele Nicolaea Rainea apreciind arbitrajul danezului Sorensen. Chiar si in ciuda acestor imprejurarilor nefavorabile, ne-am fi calificat daca englezii n-ar fi blatuit meciul pe Wembley cu fratii lor din Belfast. Apropo, selectionerul Angliei era “gentleman”-ul Bobby Robson…halal gentilete! Romania a pierdut in principal acea calificare pentru ca Lucescu s-a incapatanat sa NU selectioneze stelistii care erau in vizibila crestere de forma, finalizata un an mai tarziu prin formidabilul succes de la Sevilla. A mers pe grupul Craiova, care ii asigurarase calificarea la Euro’84, dar craiovenii erau in acel moment pe panta descendenta, la sfarsitul unui ciclu remarcabil. Ceva mai tarziu, nea Mircea, in stilul sau de umor involuntar declara: “Am pierdut cu Irlanda (de Nord) din cauza gazonului. Iarba de pe fusese proaspat semanata si nu asigura aderenta necesara unei partide atat de importanta. Trei saptamani m-am chinuit sa mutam jocul la Craiova sau in alta parte, dar nu am fost ascultat”. D’ale carnavalului sau D’ale lui Lucescu este acelasi lucru.
Pe stânga, altă poveste, acţiunile ofensive ale nord-irlandezilor erau prinse în cleştele triunghiului Ungureanu – Bölöni (care strângea din centru, la nevoie) – Klein, n-ar fi trebuit să treacă nimic pe-acolo (din păcate, la faza golului chiar a trecut, da’ hai să fim optimişti în simularea mea ). În plus, în faţă îl aveam pe Hagi. Deci nu era ca şi când n-ar fi trebuit marcat de 2 adversari. Să nu mai zicem că şi Ungureanu urca la fel de mult ca Negrilă, aşa că… Şi pentru ca totul să fie perfect, meciul trebuia jucat pe un teren nedesfundat (aci n-am înţeles ce-a insinuat Lucescu “Am vrut pe Ghencea, dar nu mi l-au dat”. Cum adică?! Păcat că nu mai trăieşte “Sfinxul”…). I-am fi mâncat de vii, le-am fi dat 4-1.
Sincer nu mi se pare total hazardat dacă zic că ar fi fost mult mai bine ca echipa să fi arătat în felul următor: Lung – Negrilă, Iorgulescu, Iovan, Ungureanu – Balint, Bölöni, Klein – Lăcătuş, Piţurcă, Hagi. Se observă că marşez pe ideea Lucescului că Belo era prea tânăr şi ne-experimentat, că scheletul Naţionalei avea multe meciuri împreună şi era riscant să schimbi prea mult (mai ales pe axul central) etc. DAR Ideea mea era următoarea: atacăm pe dreapta, ne apărăm pe stânga. Pe partea dreaptă-n direcţia noastră de atac îi avem pe Balint şi Lăcătuş care jucau împreună la Steaua şi o făceau foarte bine. În plus, îl ştiau şi pe Piţurcă, îi ştiau jocul, ştiau cum să-l servească. (La nivel de octombrie 1985, pe faza de atac, Steaua încânta în mod absolut. Aşa că, de ce să nu profităm?) Nord-irlandezii n-ar fi îndrăznit să se hazardeze prea mult să atace pe partea aia, că-i ţineau “mânjii” roş-albaştri foarte ocupaţi. N-avea curaj niciun fundaş sau mijlocaş să urce, să plece de lângă ăia, să-i lase liberi (vorba lui Majaru peste ani, întrebat de ce nu făcea faza defensivă: “Păi eu eram Majaru, cum să rişte fundaşul să plece de lângă mine?!”). Iar Negrilă era un câine de pază atât de rău, încât asigura spatele fără probleme. Ca să nu mai zicem că îl ţineau plămânii să urce în stil Gerets şi el în atac. I-am fi măcelărit pe dreapta.
La fel de adevărat e că am avut şi ghinion în meciu’ ăla ratând din toate poziţiile (au scos ăia de 2 ori de pe linia porţii lui Jennings, portar de 40 de ani!), ne-a şi refuzat arbitrul un penalty (transformându-l într-o lovitură indirectă din careu – lucru nemaiîntâlnit pe vremea aia!), dar principalul vinovat e antrenorul care a făcut deficitar selecţia, schimbările şi a ales tactica greşită. Păi cum să-l ţii pe Coraş 62 de minute-n teren, când ăla cădea tot timpul, absolut aiurea?! Cum să insişti până la greaţă cu Rednic, care nu făcea nimic?! Sau Mateuţ, febleţea antrenorului (care i-a şi “procurat” câţiva ani mai târziu o gheată de aur)…?! În timpul ăsta, steliştii care începuseră să facă furori în campionat şi-n Cupele Europene erau spectatori. Nu-s stelist, să nu fiu înţeles greşit, dar jucătorii clubului respectiv chiar erau de calitate (lucru demonstrat la relativ scurtă vreme – prin câştigarea Cupei Campionilor), iar un antrenor cu adevărat mare TREBUIA să vadă asta! Şi să-şi calce pe orgolii, să vorbească cu Stoica, să fi apelat la Balint şi Majaru, la Lăcătuş şi Belodedici… Cum să-l ţii o oră pe bancă pe Piţurcă, dacă aveai nevoie de-un vârf penetrant?! Iar Iovan a fost titular din noroc, mai bine zis, din ghinionul suspendării lui Costică Ştefănescu (Dumnezeu să-l ierte), altfel pe teren era prezent doar un singur stelist (Loţi Bölöni), ca de obicei!
Conectează-te la contul tău pentru a adăuga comentarii.