Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat vineri, 28 ianuarie 2022 08:53 / Actualizat vineri, 28 ianuarie 2022 10:11
Pe 28 ianuarie 1913, în Cetatea Banilor, se năștea Silviu Ploeșteanu. Un oltean ambițios care n-a fost profet în „țara” lui, ci la Reșița, la Cluj și la București, ca fotbalist, și la Brașov, ca antrenor.
Atacantul Ploeșteanu n-a fost deloc rău. Trei titluri de campion al României, alte două finale disputate, sezoane remarcabile în tricoul formidabilei Venus, de la finalul anilor '30.
Plus prestații notabile în Europa, în Mitropa Cup, cea mai tare competiție continentală a vremii. Cei care au văzut partida Venus - Bologna 1-0, din iunie 1939, susțin că „Ploaie” i-a năucit pe fundașii italieni cu raidurile sale. Iar Bologna era atunci o forță în Serie A, campioana la zi!
Cupa Balcanică și locul 5 la Olimpiadă
Totuși, antrenorul Silviu Ploeșteanu l-a depășit pe jucătorul cu același nume. Nu neapărat prin performanțele obținute, deși nici acestea n-au fost de neglijat:
- - promovarea Steagului Roșu (SR) în Divizia A, în 1956;
- - locul 2 în "A", în 1960, cu SR; a rămas cea mai bună clasare în prima ligă pentru gruparea ardeleană;
- - cucerirea Cupei Balcanice în 1961, cu SR; a fost primul trofeu internațional pentru o formație românească;
- - calificarea în optimile de finală ale Cupei Orașelor Târguri cu SR, în '65-'66; a fost eliminat de Espanyol-ul lui Di Stefano (1-3, 4-2, 0-1);
- - locul 5 cu naționala României la JO de la Tokyo, în 1964.
În afara acestor rezultate, Ploeșteanu a rămas în istoria soccerului autohton prin atașamentul total față de orașul Brașov și de culorile „Steagului”. Practic, exceptând scurta „fereastră” în care a activat ca selecționer ('63-'64), cariera lui s-a confundat cu trupa de sub Tâmpa.
Îndrăgise Brașovul, nu Orașul Stalin!
Dar „Ploaie” n-a fost doar un om de fotbal aparte, ci și un personaj fascinant. Oamenii care l-au cunoscut bine și în afara gazonului depun mărturie că Silviu a fost mereu un bărbat vertical, care nu-și pleca niciodată capul, nici măcar în fața politrucilor cu care avea de-a face. Sau mai ales în fața lor!
Educat în spirit anticomunist, Ploeșteanu nu se ferea să zică tuturor celor cu care interacționa să nu-l numescă tovarăș, apelativul atât de drag bolșevicilor ce ne-au invadat țara după 23 August '44. Era un cuvânt ce-i provoca repulsie: „Mie să nu-mi spuneți niciodată tovarăș! Eu domn m-am născut și domn voi fi mereu”.
Atitudinea sa antisovietică s-a acuzatizat după vara lui 1950, când conducerea statului a decis ca Brașovul să poarte un nou nume, Orașul Stalin, în onoarea sinistrului lider de la Kremlin! Deși era născut la Craiova, Ploeșteanu se îndrăgostise de Brașov și considera un afront teribil modificarea numelui tradițional.
8-2 cu „milițienii” de la Dinamo Moscova
Și din acest motiv, a încercat întotdeauna să se răzbune pe „frații” de la Răsărit, atunci când i s-a ivit ocazia. Cea mai bună oportunitate a apărut în mai 1958.
Atunci, Dinamo Moscova a efectuat un turneu de pregătire în România, iar printre formațiile cu care a dat piept s-a nimerit să fie și Steagul Roșu. În deceniul 6 al secolului trecut, Dinamo era cea mai în vogă echipă din URSS, alături de Spartak.
Chiar și fără mai mulți titulari, plecați la națională, moscoviții erau considerați mari favoriți în confruntarea cu SR, desfășurată pe stadionul „Tractorul”. Numai că, montați incredibil de antrenorul lor, Proca, Hașoti, Fusulan și ceilalți alb-albaștri i-au călcat în picioare pe adversari, 8-2!
Teoretic, scorul unui amical n-ar trebui să stârnească prea multe ecouri. Numai că, în acei ani, teroarea bolșevică era încă la cote maxime, iar un eșec la asemenea proporții umilitoare putea declanșa mânia „milițienilor” de la Moscova. Din fericire, n-a fost cazul unor repercusiuni nefaste pentru jucătorii și tehnicienii brașoveni.
„A făcut infarct de supărare”
Pe cât de seducător a fost ca antrenor al „Steagului” vreme de două decenii, pe atât de dramatică i-a fost moartea, survenită în urma unui infarct, în aprilie 1969. Avea doar 56 de ani.
Teoretic, ar mai fi putut profesa încă mult timp. Numai că, tot conform mărturiilor apropiaților, el ar fi fost deja „mort” de mai multe luni de zile. Mai exact, de când fusese demis de la cârma echipei sale de suflet.
Și nu l-a durut neapărat nerecunoștința șefilor, cât ingratitudinea suporterilor. Care l-au huiduit nu o dată pe cel care luase „Steagul" din campionatul regional și îl dusese în cupele europene pentru a se duela cu uriașul Alfredo Di Stefano.
În ianuarie 2018, Nicolae Pescaru, poate cel mai mare fotbalist al Brașovului, avea să declare pentru Monitorul Expres: „Ploeșteanu a murit de supărare. L-a înjurat lumea, iar de necaz a făcut infarct!”.
Tot el a schimbat culorile
La mijlocul anilor '60, când sub Tâmpa a venit megastarul Di Stefano pentru a pleca acasă cu coada-ntre picioare, Silviu Ploeșteanu era un zeu la „Steagul". Atât de mult îl respectau oamenii, încât i-au permis să schimbe culorile clubului, din alb-albastru în galben-negru.
Csaba Gyorffy, o legendă locală, a povestit în 2012 pentru Gazeta Sporturilor: "În decembrie 1966, am efectuat cu selecționata olimpică un turneu în America de Sud. Printre adversari, Peñarol Montevideo. La finalul respectivului amical, am făcut rost de un tricou al uruguayenilor. Un tricou galben-negru minunat.
Apoi, când m-am întors acasă, i-am arătat tricoul lui nea Silviu. L-a luat, l-a întors pe toate părțile, fără să spună nimic. După două săptămâni, s-a luat decizia să purtăm și noi galben-negru, în loc de alb-albastru. Antrenorul ne-a argumentat că în noile echipamente ne putem vedea mai bine pe teren".
Tot ce știu în fotbal știu de la mult iubitul nostru antrenor Silviu Ploeșteanu. El ne-a învățat că, pentru a reuși, ai nevoie de măsură, bun simţ, inimă, caracter şi pasiune
- Emanoil Hașoti, ex-atacant Steagul Roșu
CV Silviu Ploeșteanu
- # S-a născut pe 28 ianuarie 1913, la Craiova
- # Ca jucător, a evoluat pe postul de atacant
- # A fost legitimat la: UD Reșița (1930-'32), U Cluj ('32-'37), Venus București ('37-'46), Steagul Roșu Brașov ('48-'49)
- # Meciuri / goluri în prima divizie: 169 / 46
- # Palmares ca fotbalist: 3 titluri de campion al României ('32, '39, '40)
- # Ca antrenor a pregătit formațiile: Steagul Roșu Brașov ('47-'63, '64-'68), România ('63-'64), Tractorul Brașov ('68-'69)
- # Palmares ca tehnician: Cupa Balcanică (1961), locul 5 la JO 1964
- # Are 4 partide ca selecționer al primei reprezentative: 3-2 cu RDG, 1-1 în Polonia, 0-0 în Turcia și 1-3 în Maroc
- # A decedat pe 13 aprilie 1969
CITEŞTE ŞI ALTE EPISOADE RETRO GSP:
)
)
)
)
)
)
)
)
