Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat vineri, 29 ianuarie 2021 09:20 / Actualizat vineri, 29 ianuarie 2021 10:13
Pe 29 ianuarie 1983, România disputa un amical la Istanbul, cu Turcia. Fără internaționalii Universității Craiova, lăsați în Bănie să pregătească "dubla" cu Kaiserslautern din "sferturile" Cupei UEFA, elevii lui Mircea Lucescu au scos o remiză, 1-1, golul nostru fiind marcat de Romulus Gabor.
Trimisul ziarului "Sportul" pe "Ali Sami Yen" nota în cronica partidei: "În minutul 9, Klein a sprintat perpendicular pe poarta adversă, fiind faultat la aproximativ 22 de metri de țintă. La lovitura liberă acordată, Bölöni a simulat șutul, lăsându-l pe Gabor să execute. Acesta, cu o execuție de mare efect, a trimis pe lângă zid, marcând un gol de zile mari, precum cele din Australia!".
Diego, Romică, Leo...
Era prima reușită sub tricolor a "Cangurului" hunedorean. Adică a celui care, la Mondialul de tineret din 1981, fusese declarat cel mai bun fotbalist al turneului final, primind trofeul "Balonul de Aur". Un trofeu câștigat și de Maradona, cu doi ani mai devreme, și de alte nume uriașe, precum Prosinečki ('87), Saviola (2001), Messi (2005), Agüero (2007) ori Pogba (2013).
La aproape patru decenii de la meciul cu Turcia, bărbatul care în octombrie va împlini 60 de ani rememorează cu plăcere cele mai importante borne ale carierei sale la prima reprezentativă.
„Bine că n-a fost Balaci”:)
- Bună seara, domnule Gabor! Ce mai faceți?
- Bună seara! Nimic deosebit, mai rezolv una, alta pentru casă...
- În ianuarie 1983 erați ceva mai ocupat.
- Ianuarie '83? Eram cu naționala în turneu prin America de Sud, parcă.
- Nu, turneul sud-american a fost în mai '82.
- Sincer, nu mai țin minte.
- În urmă cu exact 38 de ani înscriați cel dintâi gol pentru "tricolori"!
- Aaaa, da, cu Turcia. Mare lucru nu mai țin minte de atunci, doar că s-a jucat pe un teren foarte greu, care nu prea m-a avantajat.
- Cu toate astea, ați marcat un gol foarte frumos, dintr-o "directă" de la 22 de metri.
- Ca să glumim puțin, șansa mea a fost că la partida respectivă n-au fost convocați cei de la Craiova. Dacă era Balaci pe teren, nu mai «pupam» eu lovitura aia liberă. Pe atunci, Ilie și Loți erau responsabili cu executarea fazelor fixe, apoi a apărut Hagi.
4 corvinişti titulari
- Corvinul avea 4 titulari în acel duel de la Istanbul: dumneavoastră, Rednic, Andone și Klein. O performanță extraordinară, chiar și în condițiile în care lipseau oltenii.
- Da, era o perioadă fastă pentru Hunedoara. Să nu uităm că, în acel sezon '82-'83, am evoluat și noi în Cupa UEFA! N-am avut succesul Craiovei, dar pentru un club mai mic, așa cum era Corvinul, să joci două tururi într-o competiție europeană a fost ceva fantastic.
- Apropo de Hunedoara și de selecționer, care și-a început cariera de antrenor la Corvinul, a fost greu să purtați mereu povara de a fi "copilul lui Lucescu"? S-a speculat mult că ați fost favorizat, că ați prins multe selecții deoarece erați printre favoriții lui nea Mircea.
- O răutate, ca să nu spun o prostie! În primul rând, nea Mircea ne-a făcut mari pe noi, toți, la Corvinul, însă și noi l-am ajutat să devină mare. A fost un ajutor reciproc, ca să spun așa. În al doilea rând, am 35 de meciuri în națională, nu? Crezi că un antrenor s-ar fi făcut de râs de 35 de ori introducând un jucător slab în prima reprezentativă a țării? S-ar fi sabotat singur de 35 de ori?!
„Trebuia să refuz convocările?!”
- I s-a mai imputat lui Lucescu și că l-a folosit puțin pe Lăcătuș în anii '84, '85, '86 tocmai pentru că miza prea des pe dumneavoastră.
- Altă nebunie! Și dacă ar fi fost așa, care era vina mea?! Eu ce era să zic?, "Nu, nea Mircea, nu vreau să joc, bagă-l pe X sau pe Y!". Și hai să-ți mai spun ceva, deși poate părea lipsă de modestie: eram selecționat nu pentru că eram "copilul lui Lucescu", ci pentru că eram singurul fotbalist român care a primit vreodată "Balonul de Aur" la o competiție internațională de mare anvergură!
- Un trofeu câștigat, printre alții, de Maradona, de Messi...
- Nu mă compar eu cu zeii ăștia, dar n-am fost chiar cel mai slab fotbalist care a trecut pe la națională!
- Din cele 35 de partide la care v-a cântat imnul, care v-a rămas la suflet cel mai mult?
- N-o să răspund cu banalul "toate", ci o să fiu sincer, cum am fost mereu în viață. Remiza de la Bratislava, din noiembrie '83, care ne-a calificat la Euro, a fost și va rămâne cea mai intensă, cea mai frumoasă, cea mai plină de emoții!
- Peste meciurile de la Euro? Că ați prins și la turneul final două prezențe pe gazon, cu Spania și cu Portugalia.
- Da, peste orice! Poate că jocurile din Franța ar fi devenit și ele memorabile în cazul în care reușeam să mergem mai departe. Era totuși extraordinar de dificil, într-o grupă cu Spania, Germania și Portugalia...
Duel cu Maradona şi Kempes
- Nici în grupa de calificare n-a fost simplu, cu Italia, Cehoslovacia, Suedia și Cipru.
- Și pe atunci se califica numai prima clasată! Cred că acele preliminarii au fost capodopera carierei lui Lucescu, deși era în primii ani de meserie.
- Revenind la turneul sud-american din '82, ați fost titular și în acel 0-1 cu Argentina lui Maradona. Nu a fost ceva deosebit să jucați împotriva marelui Diego?
- Ba a fost, mai ales că atunci Argentina nu era doar a lui Maradona. Era mai ales a campionilor mondiali din '78, Kempes, Ardiles, Passarella... Un amănunt interesant de la acel joc: pe teren s-au aflat cinci jucători de la Corvinul! Eu, Ando, Mircea, Mișa, plus Bogdan, fundașul stânga. Vă dați seama, Corvinul avea cinci oameni împotriva campionilor mondiali en titre!
- Iar acum...
- Iar acum bate vântul, e jalea de pe lume la Hunedoara! Și așa va fi câtă vreme nu vrea nimeni să investească.
„Nu mă despărţeam de minge nici în somn”
- Sunt alte priorități în 2021.
- O greșeală enormă că sportul nu e printre prioritățile statului! Din păcate, copiii nu mai au tragere de inimă să facă sport, stau ore și zile-n șir pe calculator sau pe telefonul mobil, iar părinții au alte grij. Păcat, mare păcat, mii de copii posibil talentați nu vor ajunge nicăieri pentru că nu au unde juca, au dispărut și locurile de joacă dintre blocuri. Peste tot, parcări sau magazine!
- Când erați dumneavoastră mic cum era?
- De când am putut sta în picioare, eu numai cu mingea la picior am fost. Sau în brațe, când dormeam.
- Cu cine țineați?
- Cu Jiul! Asta și pentru că acolo am început fotbalul în mod organizat. Apoi am trecut la Hunedoara și am devenit corvinist pe viață!
„Steaua avea ceva în plus”
- Între granzii de atunci, Universitatea, Dinamo și Steaua, n-ați avut vreo preferată?
- Craiova a avut o generație excepțională, Dinamo evolua bine tactic, dar parcă Steaua avea ceva în plus. O frenezie a jocului, o explozie de fantezie, totul în viteză... Rezultatele remarcabile din Europa n-au venit întâmplător.
- Să înțelegem că regretați că n-ați ajuns în Ghencea.
- Nu regret nimic! Dacă voiam, ajungeam ori la Steaua, ori la Dinamo, că au tras de mine ani de zile. Un mic regret am, totuși...
- Care ar fi?
- Poate că dacă plecam de la Corvinul nu mă mai accidentam grav în '87, la numai 26 de ani. Iar cariera mea ulterioară ar fi fost demnă de acel "Balon de Aur" cucerit la 20 de ani.
- Apropo de accidentare, există vreun vinovat? Cine v-a "rupt"?
- S-a întâmplat la un duel cu Movilă, nu cred că a fost ceva cu intenție din partea lui. Dinamovistul a băgat o alunecare, în urma căreia mi-am rupt tendonul. Am stat 8 luni pe tușă și de atunci Gabor n-a mai fost niciodată Gabor!
Istanbul, 29 ianuarie 1983, amical
Turcia - România 1-1 (1-1)
Au marcat: Selçuk (33' - pen) / Gabor (9')
Turcia: Eser - Erdogan, Bilal, Fatih, Hakan - Arif (70' Senol), Riza, Hasan - Eren (70' Metin), Selçuk, Hüseyin. Selecționer: Coskun Ozari
România: Moraru (Dinamo) - Rednic (Corvinul), I. Andone (Corvinul), Iorgulescu (Sportul), I. Munteanu (Sportul) - Augustin (Dinamo), Bölöni (ASA), Klein (Corvinul), Coraș (UTA) / 65' Balint (Steaua) - P. Iordache (Dinamo) / 65' Nica (FC Argeș), Gabor (Corvinul). Selecționer: Mircea Lucescu
Stadion: "Ali Sami Yen". Spectatori: 25.000
64de goluri a marcat Gabor în prima divizie din România, în 304 meciuri. Mai are o reușită în liga întâi maghiară, în 13 apariții pentru Diósgyőri
6cluburi are Romulus în CV, ca jucător: Corvinul Hunedoara (1978-1991, '92, '94-'96), Diósgyőri (Ungaria, '91-'92), U Cluj ('93), Unirea Alba Iulia ('94), Inter Sibiu ('96), Voința Oradea ('97)
4jocuri a disputat Gabor în cupele europene, toate în sezonul '82-'83: 3-0 și 1-1 cu Grazer AK, 4-4 și 0-4 cu FK Sarajevo. Are și un gol, la 1-1 pe terenul lui Grazer
35de selecții are Romulus la prima reprezentativă, strânse în perioada noiembrie 1981 - aprilie 1986. A înscris două goluri
2partide a jucat Gabor la turneul final Euro '84: 76 de minute la 1-1 cu Spania și 31 de minute la 0-1 cu Portugalia
Romică a fost unul dintre cei mai talentaţi jucători din România anilor '80. Lovea perfect mingea cu ambele picioare. Păcat că nu a plecat la o echipă mare. Putea ajunge de talia lui Hagi la cât talent avea
Gabi Balint
Noi aveam și plăcerea de a juca. Pentru noi, pentru public... Acum, orice puști cât de cât talentat întreabă «Cât îmi dai contract?» sau «Când îmi mărești salariul?»
Romulus Gabor
La națională jucam cel mai adesea vârf, lângă Cămătaru, de exemplu. Aș fi dat randament mai bun dacă aș fi evoluat la mijloc, în spatele atacanților. Însă nu-mi permiteam să-l refuz pe nea Mircea, intram și în poartă la nevoie
Romulus Gabor
La națională m-am înțeles bine cu majoritatea coechipierilor. Nu existau steliști, dinamoviști, olteni sau corviniști, eram toți români. Totuși, trebuie să recunosc că am legat o amiciție deosebită cu Geolgău
Romulus Gabor
Nici nu-mi vine să cred că la toamnă fac 60 de ani. Vorbeam, deunăzi, cu foștii colegi că parcă ne-am culcat tineri și ne-am trezit bătrâni! Mai ales după 40 de ani, timpul a zburat incredibil de repede
Romulus Gabor
CITEŞTE ŞI ALTE EPISOADE RETRO GSP:
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”
)
)
)
)
)
)
)
