Articol de Cristian Geambașu - Publicat marti, 20 aprilie 2021 13:46 / Actualizat marti, 20 aprilie 2021 20:22
Cristian Geambașu, unul dintre cei mai respectați jurnaliști din presa din România, cu peste 30 de ani de carieră, publică, astăzi, în Gazeta Sporturilor o cercetare consistentă pe un subiect extrem de sensibil: dopajul în sportul românesc.
Toate episoadele acestei cercetări pot fi citite AICI
În episodul de mai jos puteţi citi despre cazuri celebre de dopaj în sportul mondial.
„Doping, numele răului” + Cazuri celebre de dopaj în sportul mondial: de la Maradona și Armstrong, la Marion Jones, Ben Johnson și Carl Lewis
Fragmente din interviul acordat Gazetei de regretatul Nicolae Mărășescu în octombrie 2011.
Personaj emblematic al atletismului și sportului românesc în general, Nicolae Mărășescu era un interlocutor volubil, care nu doar că își cunoștea la perfecție domeniul de activitate, însă nu se ferea să rostească și adevăruri-tabu. Tabu la vremea aceea, dar și astăzi. În multe privințe, lucrurile pe care Mărășescu le spunea acum aproape 10 ani despre doping rămân perfect valabile și acum.
- "De-abia în 1972, la JO de la Munchen, s-a stabilit că anabolizantele sunt interzise. Totuși, nu exista metodă pentru a fi depistate. Te avertizau: «Mărăşescu, nu care cumva să foloseşti anabolizante!». Tu răspundeai: «Nu, cum să folosesc?!». Şi gata"
- "Din '76 încolo, de la Montreal, laboratoarele antidoping depistau și anabolizantele. Tot de atunci, Comisia Internaţională Antidoping a obţinut o victorie importantă. Controalele în perioadele din afara concursurilor, nu doar în timpul competiţiilor"
- "Imediat după război, prin anii '50, Bob Hoffman, un mare antrenor de culturism american, a preluat substanţele anabolizante din zootehnie, unde erau folosite să umfle găinile, porcii, curcanii. Le creşteau masa musculară şi arătau apetisant. S-a gândit el: «Ce-ar fi să le dau culturiştilor?». Şi le-a dat, el a fost primul din lume care s-a gândit la folosirea anabolizantelor pentru îmbunătăţirea performanţelor sportivilor. Apoi, anabolizantele au fost folosite la caii de curse. Până la administrarea lor atleţilor nu mai era decât un pas"
Şah-mat-ul lui Samaranch
- "Înainte să devină preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic, Juan Antonio Samaranch era ambasadorul Spaniei la Moscova. A câştigat alegerile la CIO şi s-a luptat să dea Olimpiada Spaniei. A şi reuşit pentru ediţia din '92, de la Barcelona. Era să fie un mare scandal acolo. Oficiali, antrenori şi medici vorbeau «S-a descoperit un campion olimpic dopat». Cam toţi bănuiau că este vorba despre britanicul Linford Christie, câştigătorul sutei. S-ar fi repetat istoria după Seul '88, când lui Ben Johnson îi fusese luat titlul şi recordul mondial, tot la sută. Dar nimic nu se întâmpla fără ştirea şi fără acordul lui Samaranch. Totul trecea pe la el, inclusiv analizele laboratorului antidoping. Iar el a făcut atunci mutarea vieţii, a luat hârtia cu rezultatul testului şi a zis: «Nu am nevoie de un alt scandal mondial!». Linford a rămas campion olimpic, Olimpiada de la Barcelona a fost un succes".
- "La Jocurile de la Londra s-a întâmplat ceva înspăimântător. Cum să fie chinezoaica Ye Shiwen mai rapidă pe ultimii 50 de metri ai probei de 400 mixt decât Ryan Lochte, cel mai rapid bărbat din lume pe distanţa respectivă? Ori este ceva ce nu s-a mai pomenit, o minune a naturii, ori cei care au pregătit-o au comis nişte greşeli. Pot să mă gândesc că este rezultatul unei forme de dopaj genetic. Este în afara firii ca o femeie să aibă performanţe fizice peste cel mai bun bărbat la aceeaşi disciplină"
- "Ce este dopingul? Simplu. Dopingul este acela care mă ţine pe mine, sportiv, treaz, concentrat, cu un moral extraordinar"
- "Marea performanţă este dată de pregătirea de excepţie, de condiţii de excepţie şi de motivaţie de excepţie"
- "Nu se poate face performanţă cu nimic, este imposibil fără stimulente de efort"
Pudoarea DEX-ului
Cazi pe gânduri observând că până și Dicționarul explicativ al limbii române manifestă o pudoare stranie atunci când este să definească dopingul. De-abia din a 4-a încercare (definiție) afli că doping înseamnă "mod artificial de a mări rezistența și randamentul fizic în concursuri sportive prin administrarea de medicamente stimulatorii (stricnină, amfetamine etc.)". De bine, de rău, avem totuși o definiție cu care plecăm la drum. Chiar dacă pe asta cu stricnina nu o știam, amfetaminele sunt ușor depășite, iar acel dulce "etc" ascunde miezul subiectului. Să nu ne pierdem în amănunte, căci drumul e lung și plin de substanțe. Interzise. Și permise, dar care mâine vor fi interzise și ele.
Cazuri celebre de dopaj: Maradona, Armstrong, Sharapova,
Diego Armando Maradona
- Testat pozitiv la cocaină la Napoli în 1991 și suspendat 15 luni, apoi în timpul World Cup '94 testat pozitiv cu efedrină, moment care coincide cu sfârșitul carierei internaționale a argentinianului.
Lance Armstrong
- Suspendat în 2012 de Agenția Anti-Doping a Statelor Unite și de Federația Internațională de Ciclism după ani de procese în timpul cărora sportivul a negat orice vină. Deși el însuși conducea rețeaua echipei US Postal, pentru care concura și al cărei lider era.
Am făcut ceea ce trebuia făcut pentru a câștiga. Nu era legal, dar nu aș schimba nimic: era vorba despre a pierde mulți bani și a ajunge din erou un zero.
Am fost educat în dopaj, știam ce îmi dau și am acceptat. În 1993, zvonurile despre EPO în pluton erau deja extraordinare. În 1994, în fiecare zi în care am rulat, m-au zdrobit. Eu mergeam doar cu cortizon, benzină cu cifră octanică scăzută. Restul rulau cu EPO, cifră octanică ridicată, o rachetă.
- Lance Armstrong, câștigător a 7 titluri în Turul Franței, trofee de care a fost deposedat din cauza dopajului
Maria Sharapova
- Cvintuplă campioană de Grand Slam, fost numărul 1 WTA. A fost depistată pozitiv cu meldonium după Australian Open 2016 și a primit o suspendare de 2 ani, redusă ulterior la 15 luni prin decizia Tribunalului de Arbitraj Sportiv.
Dwain Chambers (Marea Britanie)
- Depistat în 2003 cu testosteron; campion mondial şi european indoor (2009, 2010) la 60 metri.
Linford Christie (Marea Britanie)
- Depistat în 1999 cu nandrolon; campion olimpic (1992), mondial (1993), european (1986, 90, 94) la 100m.
Justin Gatlin (SUA)
- Depistat în 2006 la testosteron; campion olimpic (2004) şi dublu campion mondial (2005) la 100 şi 200m.
CJ Hunter (SUA)
- Depistat în 2000 la nandrolon; campion mondial la greutate (1999).
Marion Jones (SUA)
- A recunoscut în timpul scandalului BALCO că a folosit substanţe interzise; multiplă campioană olimpică şi mondială la 100 şi 200 m; i-au fost retrase cele 3 titluri olimpice şi 2 medalii de bronz câştigate la JO Sydney, dar şi titlul mondial cucerit în 1999.
Ben Johnson (Canada)
- Depistat în 1988 la stanozol; a cucerit titlul olimpic la JO 1988 la 100m, dar i-a fost retras ulterior, precum şi recordul mondial realizat la Seul.
Carl Lewis (SUA)
- De 9 ori campion olimpic (1984-1988) şi de 8 ori campion mondial la 100m, 200m, 4x100 m, lungime; înainte de Olimpiada de la Seul, federaţia americană de atletism l-a depistat de 3 ori pozitiv la efedrină, pseudoefedrină şi la fenilpropanolol, dar l-a declarat nevinovat pe atlet.