EXCLUSIV / VIDEO De la Zanetti la schizofrenie » Drama lui Aurel Ghindaru, titular în „dubla” Inter Milano - FC Brașov din 2001: „Crede că va fi antrenorul Barcelonei”. Familia acuză doctorul, acesta răspunde tăios

"Are senzația că i se bagă forțat niște cifre în cap, prin satelit. Iar asta nu-l lasă uneori să doarmă, să gândească, să se liniștească. Trăiește într-o iluzie că e direcționat de cineva prin computer".

Tabloul dramatic îl înfățișează pe Aurel Ghindaru, fostul fundaș stânga de la FC Brașov din urmă cu două decenii. Iar autorul relatării e nepotul său, Cătălin, care descrie cu glasul sugrumat tragedia din familie. Și rostește cu greutate diagnosticul: "Schizofrenie cronică". Se află de aproape patru ani la Spitalul de Psihiatrie Ștei, în județul Bihor, după alte două internări anterioare, la Brașov.

Aurel Ghindaru "începuse să vorbească aiurea"

Mama, Săndina, nu-și poate stăpâni emoțiile. Plânge. Plânge și povestește: "Prin 2005, mi-am dat seama că începuse să vorbească aiurea. Se și îngrășase. Ajunsese pe la 130 de kilograme. Nouă, părinților, nu ne mai dădea drumul să intrăm în apartamentul lui din Brașov, pe care l-a și vândut. Și-a luat altul în Bod. Îi lăsam mâncare la ușă. Ne spunea că s-a săturat de viață, că de ce tot stăm cu ochii pe el. Se mai plimba până la gară și înapoi, mi-era teamă să nu i se întâmple ceva în casă".

Ne întoarcem un pic în timp. Toamna lui 2001. FC Brașov revine în cupele europene după o absență de 27 de ani, iar băieții de sub Tâmpa, cu Adrian Hârlab pe bancă, trec lejer în primul tur de armenii de la Mika Aștarak (5-1, 2-0), apoi nimeresc în calea lui Inter Milano. 

Italienii au o trupă fenomenală, cu Ronaldo, Zanetti, Materazzi sau Seedorf. Iese o dublă înfrângere identică pentru galben-negri, 0-3 și 0-3, dar meciurile cu lombarzii rămân o bornă istorică pe frontispiciul fotbalului brașovean.

Ghindaru "a dat unor copii tricoul lui Zanetti"

Unul dintre integraliștii acelei aventuri continentale a fost chiar Aurel Ghindaru. Poate titularul postului de fundaș stânga într-o echipă ideală all-time a "stegarilor". "Făcea alunecări și-n cabină", îl caracteriza fostul său coleg Daniel Isăilă.

"Când a revenit de la partida tur cu Inter, unchiul povestea că a fost nebunie în vestiar, fiindcă au găsit din partea gazdelor mici cadouri, gen brelocuri. Și s-au bucurat toți ca niște copii într-un candy-shop", spune nepotul lui Aurel, Cătălin. "La retur a făcut schimb de tricou cu Zanetti. Când s-a îmbolnăvit, l-a dat de suflet unor puști, s-a pierdut", relatează și unul dintre frații săi, Ioniță. 

Tot el trece la caracterizări: "Aurel a fost mai serios, Vasile mai talentat și mai rebel". Aurel și Vasile Ghindaru, "Parai Mare" și "Parai Mic".

Deziluzie în antrenorat, certat cu soția

Pentru Aurel Ghindaru însă, perioada de după partidele cu Inter s-a scurs tragic. În vara lui 2002, cu Iosif Kovacs președinte și Marius Lăcătuș antrenor, clubul l-a aruncat peste bord, după 5 sezoane petrecute în tricoul lui FC Brașov, în L1 și L2. "Era la final de contract, solicitase o mărire de salariu ridicolă, undeva pe la o mie de dolari, dar l-au refuzat și i-au făcut vânt", își amintește un fost oficial al Brașovului. Avea 31 de ani.

A mai încercat o experiență în ligile inferioare locale, s-a dedicat apoi antrenoratului, a promovat cu Victoria Bod în L3, dar a fost înlăturat și de aici peste noapte. "Dăduse din propriul buzunar bani jucătorilor, adusese echipament. N-a contat! S-a mai certat și cu soția, are și o fetiță, pe care nu voia s-o treacă pe numele lui. I-am zis: «Aurele, te rog, nu face asta! O să-ți pară rău mai târziu!»", spune Săndina Ghindaru.

Ghindaru "se închisese într-o bulă"

Sunt încercările vieții care, adunate într-un timp scurt, au declanșat necazul, prăvălit în mai multe etape în familia cu patru frați (Aurel, Vasile, Ion, Ioniță) și o soră (Mariana). Pentru toți, marele șoc a fost când Aurel a ajuns pentru prima dată la Spitalul de Psihiatrie din Brașov, în 2005.

"Se închisese într-o bulă în care nu mai accepta pe nimeni", rememorează nepotul Cătălin Ghindaru, fiul Marianei. "Era disperat că nu are bani, n-are serviciu, nu mai are haine de dimensiuni mari, fiindcă luase proporții. Am alergat să-i facem o pensie. Lua cam 400 de lei pe lună, dar fusese obișnuit cu sume mari din vremea când juca fotbal. I-am zis că-i dau și pensia mea de 900 de lei. N-a vrut s-audă! Vorbea singur, mergea pe stradă și saluta civilizat lumea, nu era deloc agresiv", completează doamna Săndina.

A avut "zece ani fără probleme"

A durat 4-5 luni experiența internării de atunci. "Am avut o șansă extraordinară, fiindcă am dat peste o doctoriță minunată. I-a găsit relativ repede un remediu, i-a stabilit un tratament care a funcționat admirabil și a ieșit de acolo parcă alt om. Rațional, echilibrat", spune Cătălin Ghindaru.

El amintește apoi că "n-a mai avut probleme vreme de zece ani, după care, când a trecut pe jumătate din schema medicală, la recomandarea celor din comisia de monitorizare, lucrurile au început să se degradeze treptat". Iar Aurel a ajuns din nou într-un salon de la Spitalul de Psihiatrie din Brașov, de unde, după câteva luni, a fost mutat la Ștei, locul în care se află și în prezent.

"Slăbise 60 de kilograme"

"Ne-am trezit cu un telefon într-o seară că, a doua zi dimineață la 5:00, îl transferă în Bihor. Ne-am închipuit că-l vor ține acolo două-trei săptămâni. Ne-au și mințit că nu va sta mult", afirmă Ioniță Ghindaru, unul dintre frații lui Aurel. "Nu mai vorbea, slăbise vreo 60 de kilograme!" e imaginea dezvăluită de mama fostului jucător.

"Câteva săptămâni" s-au transformat însă în termen nelimitat. Iar familia Ghindaru e un monument al suferinței și al disperării. "La Ștei l-au preluat cu un dosar în care scria că nu are pe nimeni. Ne-am judecat la Brașov ca să completăm cu informațiile corecte", spune Săndina Ghindaru.

"Alergam prin spital după medic"

Adaugă: "De când l-au dus acolo, nu ne-a explicat nimic niciun medic. Ne țin cât mai departe de Aurel, ca pe niște străini. Am vrea să știm ce tratament i se aplică, cum se ocupă de el. Acum, în pandemie, nici măcar nu voiau să ni-l mai aducă să discutăm chiar de la distanță, la gard".

Cumnata lui Aurel, Cristina, vine cu alte detalii: "L-au așezat la vreo 25 de metri distanță, în bătaie de joc. Trebuia să strigăm unii la alții ca să ne înțelegem. Iar în acest timp o doamnă a intrat nestingherită în vizită la spital, probabil pe ceva relații cu cei dinăuntru. Am făcut scandal și i-au permis lui Aurel să vină mai aproape de noi, să putem schimba normal câteva cuvinte".

Relatează și alt episod mai vechi petrecut la Ștei: "A fost un moment în care fugeam efectiv după doctor prin bucătăria spitalului ca să primim informații despre ce se întâmplă cu Aurel. Se ascundea de noi ca să evite orice dialog, rezultând scene comice într-un spital de psihiatrie. Traian Horga se numește medicul respectiv". El este și purtătorul de cuvânt al stabilimentului.

"În timp ce preocuparea pentru pacienți pare destul de fragilă, parcul auto etalat în fața spitalului trădează o atenție deosebită pentru propria bunăstare. Era acolo un veritabil showroom, cu ultimele modele de automobile de lux. Am rămas șocat. Îmi pare rău că n-am făcut niște poze", declară Cătălin Ghindaru.

"Am vrea să-l mutăm de la Ștei"

Vocea lui și cea a Cristinei Ghindaru devin tot mai abrupte: "Furie și umilință e ceea ce am simțit cu ocazia multor vizite la Ștei, unde cadrele medicale ne tratează sfidător. O singură excepție a existat, la început, când o doamnă doctor care tocmai ieșea la pensie se întreba ce caută Aurel acolo, după ce i-a consultat dosarul. Remarca aceea ne-a aprins un beculeț! Ne-a alarmat. Cu cât va rămâne mai mult la Ștei, cu atât scad și speranțele noastre că starea lui se va mai remedia sau măcar va stagna".

Familia ar vrea să obțină externarea lui Aurel spre a-l aduce mai aproape de Brașov, fie într-un centru privat, fie chiar acasă. Ei observă însă că starea lui nu se îmbunătățește. "Când mai vorbim, sare de la una la alta, nu mai e așa coerent ca în urmă cu un an. Boala avansează", spune Ioniță Ghindaru.

Ghindaru "a avut grijă de toți frații lui"

Tot el povestește că "Aurel își mai amintește episoade din fotbal, mai și juca portar în miuțe organizate la spital. De asemenea, știu că lucra și la construcția unei capele în curtea complexului".

Mama e singura căreia îi e imposibil să accepte vreun argument pentru căderea fiului său: "Cum să pățească așa ceva băiatul meu cel mare? Un sufletist! A și învățat bine la școală. Împărțea bomboane copiilor și hrană săracilor. Pe vremuri, când plecam eu la lucru, îi lua pe toți ceilalți frați și le dădea să mănânce. A avut grijă de toți când erau mici".

"Ne temem că-l vor aduce în stare de legumă"

Nepotul lui Aurel Ghindaru, Cătălin, evocă experiențele cu spitalul de la Ștei: "Senzația e că acolo pacienții sunt lăsați să se plimbe ca niște animale în cușcă, iar cei care ar trebui să aibă grijă de ei și să relaționeze cu aparținătorii își văd, în primul rând, de interesele personale. Se străduie să existe o comunicare cât mai restrânsă și mai greoaie. 

Vrem să știm schema de tratament, e dreptul nostru, în interesul lui Aurel, să facem cu ajutorul unor specialiști eventuale verificări suplimentare vizavi de validitatea medicației. Nu ne bagă însă nimeni în seamă! Trăim cu temerea că tot ce-i preocupă e să-l aducă pe Aurel la starea de legumă". 

Managerul spitalului de la Ștei ne-a zis că există și un psiholog acolo, dar nu merge el la pacienți, ci așteaptă să vină pacienții la el. Ați mai auzit așa ceva? Păi, un bolnav psihic e conștient că trebuie să se ducă la psiholog?

- Cristina Ghindaru, cumnata lui Aurel

Ce e schizofrenia

Pe portalul medlife.ro, boala de care suferă Aurel e definită drept "o tulburare mentală cronică și severă, care afectează modul în care o persoană crede, simte și se comportă. Persoanele cu schizofrenie pot părea că au pierdut contactul cu realitatea. Boala poate duce la o combinație de halucinații, iluzii, gânduri și comportament extrem de dezordonat. 

Necesită tratament pe tot parcursul vieții. Tratamentul precoce poate ajuta la ținerea sub control a simptomelor, înainte de a se dezvolta complicații grave, și poate ajuta la îmbunătățirea perspectivei pe termen lung".

Într-un an, la ziua mea de naștere, a venit cu un buchet imens de trandafiri albi și un inel de aur. Mi s-a rupt inima. «Mamă, nu mai da atâția bani!». Dacă nu mă găsea acasă, băga banii sub fața de masă și-i găseam acolo când mă întorceam de la muncă.

- Săndina Ghindaru, mama lui Aurel

La Ștei sunt condiții decente, chiar dacă la un moment dat Aurel stătea într-un salon în care dormeau câte trei pacienți în două paturi lipite. Problema acolo e legată de personal. Foarte puțini oameni, imposibil să se îngrijească așa cum trebuie de toți cei internați. 

- Ioniță Ghindaru, unul dintre frații lui Aurel

117 meciuria jucat în total Aurel Ghindaru pentru FC Brașov: 79 în L1, 30 în L2 și câte 4 în Cupa României și Cupa UEFA

CV Aurel Ghindaru

• Data nașterii: 04.12.1971, Tâmboiești (Vrancea) 
• Post: fundaș stânga 
• A jucat la: ICIM Brașov (‘91-’97), FC Brașov ('97-'98, '99-'02), Metrom ('99) 
• Debut L1: FC Brașov – FCM Bacău 1-1 (24.07.1999) 
• Meciuri/goluri L1: 79/3 
• Meciuri/goluri cupe europene: 4/0

INTERVIU. Doctorul Traian Horga răspunde acuzelor familiei lui Aurel Ghindaru

Doctorul Traian Horga de la Spitalul de Psihiatrie din Ștei oferă detalii tulburătoare despre situația medicală a lui Aurel. Acuzat de familie că se numără printre cei care obstrucționează comunicarea vizavi de starea și tratamentele urmate de fostul fotbalist, el răspunde: ”Știu bine cazul, pacientul a fost lăsat de izbeliște de rude, altfel omul era acum acasă”.

- Domnule Horga, presupun că stăpâniți în detaliu cazul lui Aurel Ghindaru. Familia reclamă obstrucții în raport cu spitalul, cu medicii. Cum stau lucrurile? 
- Cunosc de mult timp cazul: a ajuns la noi în starea în care e tocmai fiindcă familia l-a neglijat! Se știa că e bolnav, dar a fost lăsat de izbeliște, să bântuie rătăcit pe străzi, să bea, a apărut un episod de amenințare cu cuțitul, care a și declanșat internarea, din câte am înțeles. Sigur, rudele sunt de bună-credință, s-au angajat să-l îngrijească la domiciliu, însă au făcut-o episodic, nu într-o formă continuată. Dacă se interesau constant, omul era acasă acum.

- Mama, frații, nepotul povestesc că-l vizitează des. 
- Aici vin când îi apucă. Și o fac într-un stil revendicativ. Totuși, faptul că am avea rezerve să comunicăm cu familia e neadevărat! Lumea nu prea înțelege statutul acestor bolnavi.

- Puteți explica? 
- Sunt oameni aflați sub protecție legală. Încercăm să-i ajutăm să iasă de sub această "umbrelă", dar asta e peste puterea mea de decizie. Există un judecător care trebuie să se pronunțe în dosar dacă se impune sau nu ridicarea măsurilor de siguranță, sunt aprecieri superioare ale serviciului de medicină legală. 

Din păcate, pacientul Ghindaru a picat din rațiuni medicale toate expertizele de specialitate. Axa socială e foarte OK în cazul lui. Are susținere din partea familiei, ar avea cine să-l îngrijească, să-i monitorizeze tratamentul. Din păcate, forma lui de boală nu-i pemite să iasă. Nu există o remisie.

- Din punctul dumneavoastră de vedere, el ar fi apt pentru a se întoarce în familie? 
- Sunt un medic curajos. Și aș răspunde pozitiv la această întrebare. A stat îndeajuns în spital, ia niște medicamente, beneficiază de susținerea activă a familiei. Repet însă: în calitate de doctor curant, puterea mea decizională e limitată. Nu pot hotărî singur o externare. Un pacient nu pleacă de aici pe angajamentul aparținătorilor, ci pe parafa medicinei legale, care opinează dacă mai este sau nu pericol social și poate fi îngrijit acasă. Acestor oameni li se dă însă drumul să iasă foarte greu și aici dau dreptate rudelor.

- Ne oferiți câteva detalii despre situația medicală a lui Aurel Ghindaru? 
- N-aș vrea să intru în amănunte, dar starea lui s-a cronicizat, apar episoade de delir sau iluzii precum aceea că va fi viitorul antrenor al Barcelonei. Relația cu realitatea e total deformată. Din păcate, cât am fost medicul lui curant, boala nu a răspuns la tratament. Acum e internat pe altă secție.

"N-a amenințat cu cuțitul, e un episod fictiv"

Nepotul lui Aurel Ghindaru, Cătălin, povestește că "ultima internare a unchiului s-a datorat, într-adevăr, unui episod în care s-a invocat faptul că ar fi amenințat pe cineva cu un cuțit. E însă doar o poveste, iar un bolnav cu o asemenea suferință va fi suspectat mereu dintr-o prejudecată. Nu era deloc agresiv. Dar nu mai voia să meargă la tratament, am solicitat ajutorul polițiștilor locali, ne-au spus că nu au cum să intervină decât dacă s-ar produce o faptă care să reclame prezența lor. 

Și ne-au sugerat să găsim pe cineva care să facă o plângere fictivă că ar fi recalcitrant. Iar persoana care a întocmit plângerea poate depune și azi mărturie cum au stat, de fapt, lucrurile. Aurel se speria când îi vedea pe polițiști și așa reușeam să-l urcăm în ambulanță pentru a-l duce la tratament". 

Afacere cu miniclătite pentru familia Ghindaru

De circa doi ani, familia Ghindaru a dezvoltat în Brașov o afacere cu miniclătite olandeze și produse fast-food, centrul principal fiind în noul mall AFI Palace de sub Tâmpa. "Vrem să ne extindem în Mediaș, Sibiu, Cluj și București", spunea recent fratele lui Aurel Ghindaru, Vasile, într-un reportaj GSP. Acesta e unul dintre business-urile care aduc familiei veniturile din care ar dori să-l întrețină pe Aurel acasă sau într-o altă unitate medicală decât la Ștei.

Nu e niciun secret să spui familiei că pacientul primește medicamentele X și Y. Nici vorbă despre ostilitate, mai ales că interesul nostru e să-i ajutăm pe acești oameni, să poată fi îngrijiți și în afara spitalului, acolo unde condițiile o permit. Oricum, avem o supraaglomerare, peste 300 de pacienți la 280 de paturi.

Pe Aurel îl mai văd plimbându-se singur, pierdut, aplatizat, nu prea zice nimic, mănâncă, e prezent mereu la program. Înainte de pandemie mai intra să joace fotbal la meciurile pe care le organizam în spital.

- Traian Horga, medic Spitalul Psihiatrie Ștei

Fiica lui Aurel, Andreea, are 15 ani și n-a știut multă vreme ce se întâmplă cu tatăl său, care-i făcea toate plăcerile când era mică. A fost ca o strategie de protecție pentru ea. Aurel nu dorește acum ca fata să-l vadă la Ștei în situația în care e. 

- Săndina Ghindaru, mama lui Aurel

4e numărul dosarelor aflate în arhiva Judecătoriei Beiuș, în care, în perioada 2018-2021, instanța a luat în discuție menținerea, înlocuirea sau încetarea măsurii de internare a lui Aurel Ghindaru: în toate s-a decis rămânerea fostului fotbalist la spitalul din Ștei