Sfinții din mănăstirea fotbalului se feresc de doping ca dracul de tămâie » Nicolae Ivan: „Lucescu i-a îndopat cu stimulente!”

Toate episoadele acestei cercetări pot fi citite AICI. 

Mai jos puteți citi episodul despre dopajul in fotbalul românesc + detalii neștiute + dilema cu Lucescu și Craiova din anii ‘80

Sfinții din mănăstirea fotbalului se feresc de doping ca dracul de tămâie » Nicolae Ivan: „Lucescu i-a îndopat cu stimulente!”

Despre o realitate ascunsă bine și manevrele complice ale celor care au grijă să ducă în derizoriu un fenomen toxic nu doar la propriu.

După numărul totuși mic de cazuri cunoscute și de scandaluri, fotbalul nostru pare o oază a sportului curat. Să nu ne lăsăm însă furați de aparențe! Testarea redusă sau chiar absența controalelor, parte a politicii tacite de protejare a celui mai vândut sport de pe planetă, nu înseamnă că fotbaliștii noștri nu au apelat la substanțe și terapii interzise. În materie de doping, în fotbalul românesc există mai mult legende decât cazuri concrete.

Tăceri lugubre

Morțile tragice și în același timp suspecte ale lui Cătălin Hîldan, Ștefan Vrăbioru sau Mihai Baicu au fost aruncate într-o tăcere lugubră. Rică Neaga și Cristian Buturugă, cu două decenii în urmă coechipieri la FC Argeș, unde lucra și controversatul preparator fizic Vasile Szilaghy, au fost depistați dopați cu un anabolizant folosit pe scară larg de halterofili. Cazul a fost îngropat din condei de o decizie discreționară a lui Mitică Dragomir, șeful LPF la vremea aceea. Aveam noi blaturile noastre celebre, de doping ne ardea nouă?

Hai să mușamalizăm și să iertăm!

Nu întâmplător, același Mitică Dragomir militează acum pentru mușamalizarea cazului de doping al celor trei fotbaliști de la Astra Giurgiu: Ioniță, Fatai și Takayuki. Speță în care Ioniță tocmai a retractat toate dezvăluirile, pretinzând că a fost victima presiunilor psihice și a amenințărilor.

Complice cu aproape tot ce este ilicit, lumea fotbalului nostru continuă să ia în derâdere și să transporte în derizoriu amploarea și gravitatea fenomenului doping. Logic, inițiative cum au fost cele ale dinamoviștilor sau ale Craiovei, care au cerut expres teste la partidele contra FCSB-ului (suspiciunea este veche și se referă la metodele preparatorului german Thomas Neubert), sunt privite nu doar cu reticență, ci și cu ostilitate. Haideți însă să ne întoarcem în timp 54 de ani. Să vedeți ce monștri ies din sertarul memoriei!

Atunci când ne-am dopat ca să ne facem de râs!

Pe 24 mai 1967, la Zurich, România pierdea la scor record, 1-7, meciul cu Elveția contând pentru preliminariile Campionatului European 1968. Naționala României era condusă de pe bancă de un colectiv din trei antrenori, Ilie Oană, Gică Popescu și Ștefan Covaci, primul fiind considerat "principal". Era o echipă care număra nume grele ale fotbalului românesc, de la Nelu Nunweiller și Mihai Mocanu la Nicolae Dobrin, Ion Pârcălab, Mircea Dridea sau Mircea Lucescu.

Cum a fost posibil? Răspunsul a fost dat peste ani chiar de Angelo Niculescu, omul care lua locul celor amintiți și care, schimbând generațiile, urma să formeze echipa care se califica la Mexico '70: "Echipa naţională, sub conducerea unui trio format din Gică Popescu, Ilie Oană şi Ştefan Covaci, a suferit o înfrângere cu 7-1. Eșecul a avut un efect de nemulţumire totală din partea conducătorilor de partid, nişte neştiutori atotştiutori. I-au debarcat pe respectivii şi au adus o echipă nouă. Aşa am devenit antrenorul naţionalei. În primul rând, am stat de vorbă, pentru că eram în relaţii bune, cu Popescu, Oană şi Covaci. S-a dovedit că jucătorii au primit de la doctor nişte medicamente. Ca să le sporească potenţialul de joc. Asta a avut un efect negativ. Nu mai puteau să reziste pe picioarele proprii. A fost un fel de dopaj nefericit".

Foarte pe scurt, dar bazată pe mărturia unui om care deținea date din interior, aceasta este povestea primului caz de dopaj din fotbalul românesc. La cel mai înalt nivel, acela al echipei naționale, implicând toți jucătorii și cu buna-știință a celor care îi conduceau. Aplicat empiric, efectul a fost pe dos celui scontat. Așa se face că una dintre cele mai rușinoase înfrângeri din istoria naționalei române de fotbal are la bază un "doping nefericit", ca să-l cităm pe Angelo. Cum o fi arătat dopingul fericit și când s-a manifestat el, nu am aflat de la marele antrenor.

Gura păcătosului Paul adevăr grăia

Paul Pârvulescu susținea în direct la GSP Live, în mai 2020, că a făcut terapie cu injecții în venă la o echipă din România, o procedură care înseamnă doping în regulamentul ANAD. El a refuzat să dezvăluie numele clubului la care era legitimat în acel moment, dar a precizat că a făcut ozonoterapie. La scurt timp după ce jucătorul în vârstă de 31 de ani a recunoscut faptele, el a fost suspendat provizoriu, iar Agenția Națională Anti-Doping a dispus o anchetă în acest caz.

Dovezi insuficiente

Conform gsp.ro, ANAD a decis ridicarea suspendării pentru dopaj în cazul lui Paul Pârvulescu, după ce "nu au existat suficiente dovezi care să demonstreze încălcarea prevederilor din lege". "S-a decis încetarea măsurii suspendării provizorii din activitatea sportivă întrucât nu subzistă temeiurile care au impus luarea acestei măsuri", ar fi motivarea deciziei luate de comisia ANAD.

Cel mai mult în luarea acestei hotărâri a contat faptul că Paul Pârvulescu a acceptat testul poligraf: "În cadrul laboratorului, subiectul a fost informat că nimeni nu-l poate obliga să se supună testului poligraf, având opțiunea să accepte sau să refuze examinarea".

Trei astrali cu acul în venă. Deci pământeni!

La începutul lunii septembrie 2020, GSP publica fotografiile pe care o clinică din București le postase pentru a-și promova imaginea și tratamentele pe care le efectuează. În respectivele poze apăreau Alexandru Ioniță II, Kehinde Fatai și Takayuki Seto, jucătorii Astrei, cu perfuziile în venă! Imaginile au ajuns direct pe masa ANAD. Regulamentul Agenției Mondiale Anti-Doping (WADA) specifică în mod foarte clar că, indiferent de substanță, e interzisă introducerea în venă a unei cantități mai mari de 100 ml în decurs de 12 ore.

Colaboratorul

Pe 14 ianuarie 2021, la comisia de audieri de la ANAD, Ioniță pleda vinovat pentru a-și reduce suspendarea. El recunoștea că jucătorii Astrei au folosit minimum 200 de ml de substanță în timpul terapiei respective. Prin declarația în care își recunoaște fapta, Ioniță produce automat un adevărat cutremur în Liga 1. Conform regulamentului, Astra ar trebui exclusă din campionat!

Martorul se sucește

6 aprilie 2021, răsturnare de situație. Alexandru Ioniță publică o scrisoare în care afirmă că a fost supus unei "enorme presiuni psihice" și a fost forțat de ofițerii ANAD să facă acele mărturisiri. Nu poate nega imaginile postate de clinica Cronos Med, dar contestă cantitatea de minimum 200 ml de substanță folosită în timpul terapiei.

În replică, președintele ANAD, Cristian Balaj, susține că sportivul i-a declarat personal culpa, fără să fi fost supus vreunei presiuni.

Epilog

ANAD a decis pe 9 aprilie 2021 suspendarea pe un an a lui Alexandru Ioniță și Kehinde Fatai, în timp ce Takayuki Seto a primit opt luni de suspendare. Cei trei jucători de la Astra erau deja suspendați de la începutul lunii septembrie 2020, când ANAD a intrat în posesia unor fotografii pe care o clinică din București le-a postat pentru a-și promova imaginea și tratamentele pe care le efectuează. Decizia ANAD nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs. 

Cum se face că timp de 8 ani, cât timp eu am lucrat cu acea generaţie formidabilă, jucătorii n-au avut nici măcar o răceală şi toate testele de la INMS, făcute din 6 în 6 luni, ieşeau perfect, apoi, după ce au ajuns pe mâna lui Dinu la echipa mare, au început să moară sau să se infecteze cu virusul hepatic de tip C?!
- Ionuț Chirilă, în noiembrie 2013, pentru GSP

Dacă celelalte federații respectă legea și fac controale și comenzi pentru controale antidoping, trebuie să vă mărturisesc că LPF niciodată nu a făcut comandă pentru controale antidoping.

Nivelul sancțiunii este diferit atunci când nu a existat intenție, neglijența semnificativă este adusă în discuție. Sancțiunea apare de fiecare dată, vorbim doar de nivelul acesteia. Suntem obligați să respectăm codul, greșeli nu se acceptă.

Trebuie să îi respectăm pe sportivii care sunt curați. Nu am cum să fac diferențe când vine vorba despre aplicarea legii. Trebuie să fim foarte atenți și responsabili. Noi nu sancționăm clubul în ceea ce privește descalificarea sau depunctarea. Forul organizator, conform legii, este cel care ia această decizie.
- Cristian Balaj, președinte ANAD

Nicolae Ivan: „Lucescu i-a îndopat cu stimulente!”

Un episod tulbure s-a petrecut la Craiova - Benfica 1-1, din aprilie 1983. Atunci, echipa gazdă a acuzat o stare de oboseală suspectă. Cu 4 zile mai devreme, șase juveți evoluaseră în meciul România - Italia 1-0, în care jucătorii ar fi fost vitaminizați în exces.

Pe 20 aprilie 1983, Universitatea Craiova a disputat cel mai important meci din istorie, returul cu Benfica, din semifinalele Cupei UEFA. Se pleca de la 0-0 la Lisabona, iar un succes pe fostul "Central", indiferent de dimensiunile lui, i-ar fi dus pe olteni în ultimul act.

Partida s-a terminat 1-1, finala au jucat-o portughezii, juveților nu le-a rămas decât să se plângă. De ghinion și de oboseală. Dacă ghinionul a luat forma ratărilor, mai ales bara lui Crișan a rămas în istorie, în privința oboselii țap ispășitor a fost scos Mircea Lucescu! Principalul acuzator, fostul secund al alb-albaștrilor, Nicolae Ivan.

„Nea Nicu, nu știu ce am, nu pot...”

Care-i legătura lui Il Luce cu Universitatea? Cu 4 zile mai devreme, România învinsese Italia, 1-0, în preliminariile CE '84, iar pe gazon s-au aflat nu mai puțin de 6 fotbaliști din Bănie: Ștefănescu, Ungureanu, Balaci, Geolgău, Cârțu și Cămătaru. Alți doi, Lung și Negrilă, au fost rezerve neutilizate.

În cartea "Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima", Ivan a făcut acuze extrem de dure: "Ca să aibă o șansă împotriva campioanei mondiale, Lucescu i-a vitaminizat în exces pe «tricolori»! Cu Italia, vitaminele și-au făcut efectul, dar după 4 zile, jucătorii noștri au avut o cădere din punct de vedere fizic, o moliciune. Unul dintre cei care evoluaseră și la națională mi s-a plâns: «Nea Nicu, nu știu ce am, nu pot...». Meciul cu Italia a distrus Universitatea!".

Cârțu: „Trebuie spus adevărul”

În același volum, scris de jurnalistul craiovean Ion Jianu, Sorin Cârțu a venit în sprijinul fostului său tehnician: "Trebuie spus adevărul: la acel joc cu Italia a fost făcută o supervitaminizare. Îți dau un exemplu: antrenamentul premergător întâlnirii cu Italia a fost întrerupt de Lucescu după o jumătate de oră. Se speriase de modul cum participau jucătorii, i-a fost frică de epuizarea resurselor în acel antrenament. Cert e că după acea superbă victorie a urmat o cădere. Vitaminele au și efecte secundare. Lipsa de prospețime a fost principala cauză a ratării calificării în finală".

Balaci: „Scuze penibile!”

Părerile lui Ivan și Cârțu au fost contestate în "Frumoșii nebuni..." de liderul Craiovei din acele vremuri, regretatul Ilie Balaci: "Nu pot fi de acord cu așa ceva. Dacă Lucescu ne dopa, nu ne-ar fi dopat și cu alte prilejuri?! De ce n-au existat căderi ale internaționalilor Universității și după alte meciuri?! Îmi pare rău, dar sunt scuze penibile pentru a justifica eliminarea. Dacă vrem vinovați, trebuie să-i căutăm în curtea proprie". 

N-am avut nicio legătură cu eliminarea Craiovei în fața Benficăi! Eu am iubit Universitatea! Iar prin ceea ce am făcut pentru jucătorii olteni eu le-am dublat valoarea!

Cine m-a acuzat, Ivan? Dumnezeu să-l ierte, dar luăm în considerare ce zicea Ivan?! Și mai cine? Cârțu? Dar de ce nu stați de vorbă cu Cămătaru, cu Țicleanu, cu Ungureanu, cu oameni care jucau meci de meci, nu cu unii care vorbesc din auzite?
-  Mircea Lucescu pentru GSP, în aprilie 2020