EXCLUSIV Dosarul HORROR, necunoscut publicului, al primului marcator din istoria României: „A schingiuit evreii. A construit o mașină electrică de tortură”

Dosarul lui de cadre și un raport alcătuite de comuniști în anii '49-'50 vorbesc însă despre implicarea totală a lui Francisc Ronay în activitățile de exterminare a evreilor în ghetoul din Oradea, în '44, precum și despre o lungă colaborare cu autoritățile horthyste, după anexarea Transilvaniei la Ungaria, în '40

• GSP.RO publică în premieră online povestea lui Francisc Ronay, primul marcator din istoria naționalei României.
• Textul a apărut inițial doar în varianta printată a Gazetei Sporturilor, în iulie 2014. 

„Ronay Francisc pînă în 1944 a trăit la Oradea. A lucrat la Întreprinderile Comunale Oradea ca electrician. Totodată, s-a ocupat cu sportul ca jucător şi apoi antrenor de foot-ball. Pînă în 1940 s-a arătat a fi alături de muncitori, participînd chiar şi la unele acţiuni revendicative ale acestora. În realitate însă, a fost omul Direcţiei. Din 1940 s-a dat pe faţă şi a devenit deschis un agent al regimului fascist. Din 1941 a avut legături cu şeful poliţiei din Oradea, devenind informatorul poliţiei”. 

Aşa arată primele rânduri din fişa de cadre întocmită de comunişti legendarului Francisc Ronay, omul care a marcat primul gol din istoria echipei naţionale, pe 8 iunie 1922, la Belgrad, Iugoslavia - România 1-2. 

Iar documentul excepţional se află la Arhivele Naţionale, dosarul 133/1950, secţiunea CC al PCR - Propagandă şi Agitaţie, dezvăluind o faţă a lui Ronay complet necunoscută până acum publicului larg. 

Francisc Ronay, primul marcator din istoria României

Coleg cu Bodola și Baratky, Ronay a fost o figură remarcabilă între cele două războaie mondiale. 

Cariera de jucător şi-a legat-o de CAO Oradea, cu care a ieşit dublu vicecampion, în '24 şi '35, când titlurile s-au dus la Chinezul şi la Ripensia. Făcea parte dintr-o trupă aleasă în perioada interbelică, alături de Bodola, Mircea David, Baratky sau Nicolae Kovacs, fratele mai mare al lui Pişti. 

Iar cu Petschovschi pe teren a câştigat campionatul Ungariei ca antrenor al orădenilor, în '44. Se întâmpla pe când echipa îşi schimbase numele în Nagyváradi spre a participa în liga maghiară după trecerea forţată a Transilvaniei la ţara vecină în urma Dictatului de la Viena. Apoi, pe banca vechii CCA, Ronay aduce roş-albaştrilor primele două Cupe ale României din palmares şi obține un loc 2 în campionat, la începutul anilor '50. 

1921: Ronay (rândul de jos, la mijloc, încercuit) înainte de al doilea său sezon în tricoul lui CAO Oradea

Profil descris de anchetatorul-șef din „dosarul Pătrășcanu”

Dincolo de reperele unei cariere brave, stă însă un traseu subteran al vieţii sale, prins între coperţile unor dosare îngălbenite de trecerea deceniilor. E vorba despre activitatea sa politică într-o perioadă complicată a istoriei, când România balansa între fascism şi bolşevism, iar războiul şi deruta socială îndemnau deseori la opţiuni radicale. Primele descrieri şocante despre Ronay apar într-un document adresat Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri, înregistrat cu numărul 453/1949. La Arhivele Naţionale e în dosarul 53/1949, secţiunea CC al PCR - Propagandă şi Agitaţie. 

Discutăm despre un raport cu accente politice întocmit după un meci CFR Bucureşti - Armata, un Rapid - Steaua din era de pionierat a rivalităţii. Semnătura îi aparţine lui Ioan Şoltuţiu, deputat de Someş, un celebru torţionar al vremii. Un personaj rămas în istorie în special prin postura de anchetator-şef în „dosarul Lucreţiu Pătrăşcanu", primul ministru al justiţiei după Al Doilea Război Mondial, arestat în '48 pentru naţionalism burghez şi şovinism, executat la Penitenciarul Jilava în aprilie '54. 

„Un fascist notoriu, reabilitat cu mașinațiuni: specialist la football"

„Cine a fost Ronay?” se întreba Şoltuţiu pe 12 decembrie 1949. Şi oferea răspunsul: 

„Un fascist notoriu, care în timpul ocupaţiei lui Horthy a antrenat pe ICO de la Oradea şi a fost declarat, mi se pare, criminal de războiu, în orice caz a fost arestat mult timp şi a scăpat apoi graţie, tot cu astfel de maşinaţiuni: specialist mare la football. Vedeţi comentariile ziarului Scânteia cine a fost Ronay!!! Şi azi ce vedem? Că Ronay este antrenorul echipei Armatei. Care este întîmplător concentrarea de jucători şi în special ardeleni la echipa Armatei, jucători pe care Ronay îi cunoştea de mai înainte? Acum Ronay nu mai este fascist, s-a reabilitat complect. La Dermata nu a putut fi antrenor. La CFR Bucureşti nu. La Armata este bun. (...) Eu sînt convins că tov. Bodnăraş nu cunoaşte această stare şi nici CC al PMR, căci o astfel de situaţie nu s-ar tolera”

„Ronay a construit o maşină electrică cu care organele poliţieneşti ale ghetoului au chinuit evreii" 

Teza lui Şoltuţiu pare să fie punctul de plecare în alcătuirea dosarului de cadre pentru Ronay, căci o biografie a acestuia, datată 11 ianuarie 1950, preia informaţiile din decembrie şi le dezvoltă. Textul complet e tulburător, iar pasajul de la începutul poveștii continuă abrupt: 

„Ronay Francisc nu este membru de partid, născut la 29 aprilie 1900 în Arad, naţionalitate maghiară, 4 clase liceu, electrician şi antrenor de foot-ball, căsătorit, are un copil. Din 1940 s-a dat pe faţă şi a devenit deschis un adept al regimului fascist. Din 1941 a avut legături cu şeful Poliţiei din Oradea, devenind informatorul poliţiei. Ajungînd în conducerea Clubului Atletic, care a fost susţinut în mare parte de marii industriaşi, a muncit pentru fascizarea acestei organizaţii sportive. 

Ca antrenor de foot-ball, a luat parte la amenajarea unor terenuri sportive pentru care dînsul a recrutat tineri evrei. A fost conducătorul acestor detaşamente de muncă obligatorie, a bătut şi schingiuit tinerii evrei, iar unul care s-a opus să lucreze pentru Horthy a fost dat de el pe mîna poliţiei. 

În 1944, cînd s-a înfiinţat ghetoul din Oradea, Ronay fiind în slujba poliţiei, s-a oferit să facă serviciu voluntar pentru acest ghetou. În acest scop i-a fost repartizat un sector din Oradea, pentru ca dînsul să interneze familiile de evrei în ghetou. Tot Ronay a construit o maşină electrică cu care organele poliţieneşti ale ghetoului au chinuit evreii pentru ca să declare unde şi-au lăsat lucrurile de valoare. Din cercetări a mai reieşit că Ronay a mai instalat în ghetou un aparat special care acoperea strigătele celor schingiuiţi. Ronay de două ori pe zi verifica dacă aparatele electrice de schingiuire funcţionează bine. De multe ori făcea observaţii jandarmilor că nu au schingiuit suficient şi ameninţa pe evrei cu înjurături. 

În 1944 a fugit în Ungaria cu armatele horthyste şi a revenit în 1945 la Oradea. După scurt timp, fiindu-i frică de populaţie, a fugit la Cluj. În 1945 a fost judecat pentru faptele lui de Tribunalul Poporului din Cluj, care a clasat cazul, motivînd că nu au articole de lege corespunzătoare. În 1946 a fost antrenorul echipei de foot-ball de la Dermata Cluj. În 1947 a ajuns antrenor al echipei de foot-ball CFR din Bucureşti. Cu această echipă a fost la Oradea să joace un match de foot-ball. La Oradea o parte a echipei a fost împinsă de Ronay la fapte huliganice. Astfel au bătut un ziarist, membru de Partid, care a scris articole nefavorabile despre Ronay într-un ziar. Au vizitat fostul ghetou, unde întîlnindu-l pe tov. Weisz Stefan, membru de partid, l-au bătut şi batjocorit pe acesta, apoi şi pe alţi cetăţeni. La gară, comisarul Guttman, membru de partid, comisarul Niculescu şi un gardian, voind să-l ancheteze în legătură cu acest caz, tov. Gutman a fost bătut şi maltratat de către o parte a echipei CFR în frunte cu Ronay. 

După acest fapt s-a urcat în tren şi cînd a venit Şeful Siguranţei să-l invite la Siguranţă, a refuzat să meargă şi să dea o declaraţie. Pentru cercetarea acestui caz, în mai 1948 a fost formată o comisie de la CC al PMR, care în urma cercetărilor a confirmat cele arătate în legătură cu activitatea lui Ronay. Ronay Francisc a avut înainte de războiul antisovietic o atitudine provocatoare şi a furnizat informaţii poliţiei. În timpul războiului şi a regimului horthyst a avut o atitudine criminală. 

Din materialul pe care îl avem, reese că este un criminal de războiu, care nu poate rămîne în viaţa Sportului Popular din ţara noastră. Credem că trebue cercetat cazul lui de Organele de Stat şi rejudecat de Tribunal". 

181 de meciuriare Ronay în palmares ca antrenor în prima divizie 3 partide ca selecţioner al României a prins Ronay, în '47: 2-6 cu Cehoslovacia, 0-3 cu Ungaria şi 0-0 cu Polonia

35.000 de evrei în ghetourile din Oradea, 25.000 deportați 

Evenimentele tulburătoare descrise în documentele despre Ronay se desfășurau într-un context socio-politic dramatic pentru România, care, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, pierdea în favoarea Ungariei lui Horthy o suprafață de 43.492 km² din teritoriul național. Oradea se număra printre principalele orașe transilvane anexate statului maghiar, aliat al lui Hitler. 

În '44, colaboraționiștii au organizat în oraș două ghetouri, în care au fost adunați circa 35.000 de evrei. În mai-iunie '44, 25.000 dintre aceștia au fost deportați în lagărele de exterminare, cu precădere la Auschwitz și la Dachau, de unde nu s-au mai întors în Oradea decât aproximativ 2.000. 

Autorul unui șut ucigaș 

Una dintre legendele fotbalistice create în jurul lui Ronay se leagă de o istorie tragică petrecută pe gazon. Se întâmpla la mijlocul anilor '20, cînd atacantul lui CAO, recunoscut pentru forța șutului său, l-a lovit cu mingea în piept, la un penalty, pe portarul advers Tzigany. Șocul ar fi fost atît de mare încât goal-keeper-ul a suferit o hemoragie internă și a decedat după câteva săptămîni! 

„Ronay era poreclit Cizmarul, tocmai pentru că în vestiar avea o meticulozitate deosebită în pregătirea ghetelor pentru joc. Aranja crampoanele, cuiele mai slabe, lustruia şi ceruia pantofii de joc”, nota în 2012 portalul sportrevolution.ro, care a prezentat și drama lui Tzigany. 

 Golul de la o căsătorie regală

 Primul meci din istoria „naționalei", cel în care Ronay a înscris cel dintâi gol din palmaresul „tricolorilor”, Iugoslavia - România 2-1, 8 iunie 1922, Belgrad, a avut o poveste aparte. Deplasarea s-a făcut cu trenul, iar jucătorii au contribuit personal cu bani și și-au procurat echipament pentru jocul programat cu o ocazie specială: principesa Maria de România, fiica lui Ferdinand și a Mariei, se căsătorea cu Alexandru al II-lea, regele Iugoslaviei. 

Antrenorul Teofil Moraru a folosit atunci o formulă de echipă 1-2-3-5: Ritter - Szilagy, Hirsch - Jakobi, Honigsberg, Zimmerman - Guga (cpt), Frech, Schiller, Ronay, Auer. Goluri: Sifer (35) / Ronay (41), Guga (61). 

CV: cine a fost Francisc Ronay

• Data naşterii: 29 aprilie 1900, Arad 
• Decedat: 6 aprilie 1967 
• Post: atacant 
• A jucat la: CAO Oradea ('20-'35, '36-'37), Craiovan Craiova ('35-'36) 
• A antrenat pe : CAO Oradea ('36-'37, '40-'44), Dermata ('46), România ('47), CFR Bucureşti ('47), Gaz Metan Mediaş ('48-'49), Steaua ('49-'50, '53-'54), CA C-lung Moldovenesc ('52), Rapid ('54, '56-'59), Crişana Oradea ('62-'63) 
• Palmares jucător: vicecampion România ('24, '35) 
• Palmares antrenor: campion Ungaria ('43-'44, cu CAO Oradea, sub denumirea Nagyváradi), Cupa României ('49, '50, Steaua), vicecampion România ('54, Steaua) 
• Meciuri/goluri echipa naţională: 8/3 

+7 FOTO

Citește și alte articole speciale GSP:

Fost șef de vagon poștal, legendarul Constantin Jamaischi a rememorat cei 7 ani petrecuţi în Giuleşti: „Pe cuvînt, alergau dansatoarele după noi!"

DEZVĂLUIRI EXCLUSIVE. Un raport întocmit de Mircea Lucescu și Emeric Ienei, ajuns în posesia Gazetei: „Iovan e la șpriț, Bumbescu e băut!”