Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat sambata, 09 ianuarie 2021 10:37 / Actualizat sambata, 09 ianuarie 2021 10:55
Pe 9 ianuarie 1930, într-o familie modestă dintr-un cartier mărginaș al Moscovei, se năștea Igor Netto. Părinții săi erau originari din Estonia, iar un străbunic fusese italian, de aici și numele straniu pentru un rus.
Din pricina sărăciei, Igor nu avea prea multe variante de petrecere a timpului liber. Bătea mingea non-stop pe străzi.
Igor Netto, refuzat de Dinamo
La nici 10 ani, s-a prezentat pentru probe la Dinamo Moscova, formația în vogă în Uniunea Sovietică în a doua parte a anilor '30. A fost respins.
Motivul? "Ești prea fragil, du-te și mănâncă întâi ceva!" a fost ironizat puștiul.
Ceva mai târziu, a fost dus de fratele său mai mare, Lev, la juniorii rivalei Spartak. Deși între timp nu pusese deloc masă musculară, a fost oprit pe loc. Antrenorii de acolo fuseseră impresionați de calitățile tânărului Netto, în special de tehnica ireproșabilă și de rezistența fizică ieșită din comun.
5 titluri şi 3 Cupe cu Spartak
Ce a urmat? Un mariaj de aproape două decenii, din care au rezultat 5 titluri de campion și 3 Cupe. Performanțe absolut incredibile pentru "echipa poporului", care nu se afla în grațiile puterii sovietice, îndrăgostită de clubul Miliției (Dinamo) și de cel al Armatei (ȚSKA).
Deși a început ca stoper stânga, Igor s-a consacrat ca mijlocaș central. Viziunea de joc impecabilă și pasele extrem de precise l-au transformat într-un element indispensabil atât la Spartak, cât și la națională.
La scurt timp după ce a debutat la prima reprezentativă (1952), el a primit și banderola de căpitan. Asta chiar dacă printre colegii săi se aflau superstaruri ale vremii precum Lev Iașin, Valentin Ivanov, Slava Metreveli ori Viktor Ponedelnik.
Campion european şi olimpic
Ca lider al Generației de Aur a URSS-ului, a triumfat la Olimpiada din '56, dar mai ales la prima ediție a Campionatului European (1960), pe care avea s-o câștige la capătul unei finale dramatice împotriva Iugoslaviei, 2-1 după prelungiri.
Totuși, Netto a rămas în istoria fotbalului cu o altă ispravă. Petrecută la turneul final al Mondialului din 1962, găzduit de Chile.
Pe 6 iunie '62, URSS dădea piept cu Uruguay, în ultima partidă din grupă. Sovieticii strânseseră trei puncte, dintr-o victorie cu Iugoslavia (2-0) și o remiză cu Columbia (4-4), sud-americanii numai două, dintr-un succes cu Columbia (2-1). Cine câștiga obținea pașaportul pentru sferturile de finală.
Pe la mijlocul reprizei secunde, când tabela arăta 1-1, iar uruguayenii dominau, Cislenko a făcut 2-1 pe un contraatac. Arbitrul italian Jonni Cesare arătase centrul terenului și se pregătea să fluiere reluarea jocului, în ciuda protestelor venite din partea portarului formației conduse.
„Anulează golul, nu-l merităm”
În tot acest timp, Netto purta o discuție cu Cislenko. După câteva zeci de secunde, Igor s-a dus la Cesare și i-a spus să anuleze reușita: "Mingea a intrat în poartă prin plasa laterală. Golul nu este valabil, nu-l merităm!".
Năucit de inedita solicitare, arbitrul i-a cerut și lui Cislenko părerea. Acesta a întărit spusele căpitanului său, astfel că meciul a reînceput de la 1-1.
În cele din urmă, tot "Sbornaia" s-a impus, 2-1, gol Ivanov ('89), dar la final prea puțin s-a discutat despre calificarea URSS-ului în "sferturi". Întreaga lume aplauda gestul de fair-play uluitor al lui Netto.
"Sportul m-a învățat că nu am nevoie de trucuri pentru a câștiga o luptă"
Igor Netto
"Orice putem pierde, mai puțin onoarea!"
Motto-ul clubului Spartak Moscova
Fără să-l oblige nimeni, Igor rămânea după fiecare antrenament să lucreze singur pentru a-și îmbunătăți tehnica. A fost unul dintre cei mai mari jucători pe care i-am cunoscut"
Alexei Paramonov, fost coleg cu Netto
"Netto a avut un impact fantastic asupra coechipierilor. De aceea a fost pus căpitan încă de tânăr și la Spartak, și la națională"
Nikolai Starostin, fondator Spartak
A făcut și hochei
La începutul carierei, Netto a jucat și hochei, tot la Spartak. Timp de două sezoane, 1948-1949 și 1950-1951, a făcut fotbal și hochei, în paralel. Apoi, realizând că nu poate progresa suficient în niciunul dintre cele două sporturi, s-a dedicat în întregime "sportului rege". â
Totuși, după încheierea carierei de fotbalist, a încercat să se dedice meseriei de antrenor la hochei. Fără mare succes. Apoi s-a întors la marea dragoste. A pregătit formațiile Omonia Nicosia, Șinik Iaroslavl, Spartak Moscova, Panionios, Neftci Baku, a fost și selecționer al Iranului. Însă vremurile de glorie nu s-au mai întors niciodată. În 1979, la numai 49 de ani, a rupt orice legătură cu fotbalul.
N-a fost lăsat la Real
În 1960, imediat după ce a câștigat Europeanul disputat în Franța, Igor a fost ofertat de Real Madrid. La 30 de ani, un contract la echipa lui Puskás, Di Stéfano și Gento ar fi însemnat încununarea unei cariere formidabile. Tranzacția a picat din start, întrucât statul sovietic nu permitea transferurile în Vest ale celor mai buni jucători.
Fratele i-a fost deportat în Gulag
În marea majoritate a fotografiilor, Netto era mai degrabă trist și nu privea în obiectivul foto. Sunt foarte rare instantaneele în care zâmbește. Puțini au cunoscut cauza amărăciunii sale. Lev Netto, fratele cu 5 ani mai mare al lui Igor, a luptat pe front în cel de Al Doilea Război Mondial. În 1944, a fost capturat de germani și închis într-un lagăr nazist. În martie '45, a fost eliberat de americani, iar în luna mai a aceluiași an s-a întors la Moscova. A continuat să activeze în cadrul Armatei până în '48, când a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică! Fusese victima unei delațiuni cum că ar fi spion american.
A fost deportat în lagărul de la Norilsk, în Peninsula Taimâr, la nord de Cercul Polar! Deși Stalin a murit în '53, iar în Uniunea Sovietică regimul de teroare a cunoscut o oarecare relaxare, Lev a continuat să efectueze pedeapsa. A fost amnistiat abia în '56, iar complet reabilitat, în '58. În anii în care Lev era închis, Igor era obligat să dea declarații că fratele său e mort, deși cunoștea locul în care se află! "Dușmanul poporului" trebuia șters și din memoria rudelor.
S-a căsătorit cu "Brigitte Bardot", care l-a părăsit când s-a îmbolnăvit
Pe 9 ianuarie 1960, exact în ziua în care împlinea 30 de ani, Igor s-a însurat cu Olga Iakovleva. O studentă la actorie care pe atunci nici nu împlinise 19 ani. Era atât de frumoasă, că la Moscova se vorbea despre Olga ca despre "Brigitte Bardot a Uniunii Sovietice". Totuși, nu toată lumea a văzut cu ochi buni mariajul. Diferența destul de mare de vârstă dintre cei doi a determinat-o pe mama lui Netto să-l avertizeze: "Când o să îmbătrânești, iar ea va fi în floarea vârstei, nici nu se va mai uita la tine!". Igor nu și-a ascultat mama, însă vorbele acesteia au fost premonitorii. În anii '80, fostul mare fotbalist s-a îmbolnăvit de Alzheimer. Uita de la zi la zi mai mult. Pleca de acasă fără să stingă gazele și își pierdea mereu cheile. Își mai amintea doar frânturi din cariera de jucător.
Exact când ar fi avut nevoie mai mult de cineva lângă el, Olga l-a părăsit. Nu înainte de a-l suna pe fratele său: "Lev, eu sunt non-stop pe drumuri, am turnee în toată țara, nu mă mai pot ocupa de Igor. Ia-l la tine!". Cum nici situația locativă a lui Lev nu era strălucită, trăiau 6 persoane într-un apartament, Igor a ajuns la mila foștilor coechipieri. Doi dintre aceștia, Paramonov și Simonian, au pus mână de la mână și i-au cumpărat o garsonieră.
Aici, abandonat de aproape toți cei dragi, a suferit un accident vascular cerebral. Și tot aici, în dimineața zilei de 30 martie 1999, își lua "Adio!" de la lumea pe care a iubit-o atât de mult, dar care l-a înțeles atât de puțin.
)
)
)
)
)
)
)
