Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat duminica, 09 februarie 2020 10:35
Diseară, de la 21:45, e Derby della Madonnina. Episodul 225. La "general", conduce Inter, cu 81 de succese, față de cele 76 ale "verișorilor". În Serie A, dominația nerazzurrilor e și mai evidentă, 73-62 raportul victoriilor.
În ciuda rivalității extreme, cele două uriașe cluburi din Milano n-au ezitat să achiziționeze fotbaliști cu CV-ul "pătat" în curtea dușmanilor. Mai rare până în anii '80, astfel de transferuri s-au îndesit în ultimele 3 decenii. Cazurile Roberto Baggio, Ronaldo, Crespo, Vieri, Pirlo, Seedorf, Cassano, Balotelli ori Ibrahimovici sunt arhicunoscute.
În trecut, cea mai mare "trădare" a fost a lui Giuseppe Meazza, care după 15 ani la Inter s-a dus două sezoane să joace printre "diavoli". A vrut să vadă cum e la echipa cu care a ținut în copilărie, dar ulterior a regretat pasul făcut. Și probabil că n-a fost singurul.
În anii '60 însă, a existat un jucător care sigur n-a avut regrete că a încercat ambele experiențe. Saul Malatrasi e numele lui. N-a avut parte de talentul lui Baggio, nici de clarviziunea lui Pirlo, nici de publicitatea lui Ibra. Totuși, a intrat în istoria fotbalului. Cum? A devenit primul fotbalist, și până acum singurul!, care a cucerit Cupa Campionilor Europeni și cu Inter (1965), și cu Milan (1969).
A avut lipici la trofee
De fapt, a avut un lipici extraordinar la trofee. Sau a fost omul potrivit la locul potrivit. În numai 5 sezoane la cei doi granzi din capitala Lombardiei, Malatrasi a mai cucerit 3 Cupe Intercontinentale, o Cupă a Cupelor și 3 scudetti!
Asta pe lângă alte satisfacții avute în perioada în care a îmbrăcat tricoul Fiorentinei și pe cel al Romei.
"N-am fost cel mai bun jucător din istorie, dar mi-am făcut mereu bine treaba atunci când s-a apelat la mine. Și n-am făcut niciodată nazuri. Mă punea antrenorul să joc fundaș lateral, jucam fundaș lateral. Era nevoie de un libero, intram libero. Lipsea mijlocașul central, acolo evoluam", avea să declare Saul, care se pregătește să sufle în tortul cu 82 de lumânări pe 17 februarie.
CV SAUL MALATRASI
Născut: 17 februarie 1938
Post: fundaș/mijlocaș
A evoluat la: SPAL (1958-1959), Fiorentina ('59-'63), AS Roma ('63-'64), Inter ('64-'66), Lecco ('66-'67), AC Milan ('67-'70), SPAL ('70-'72), Pro Patria ('72-'73)
Trofee majore cucerite: CCE ('65, '69), Cupa Intercontinentală ('65, '66, '70), Cupa Cupelor ('61, '68), campionatul Italiei ('65, '66, '68), Cupa Italiei ('61, '64)
3 selecțiia strâns Malatrasi în naționala de seniori a Italiei: 1-1 cu RFG, plus o dublă cu Mexic, 3-2 și 1-1
1 trofeuare în palmares antrenorul Malatrasi, Turneul de la Viareggio, câștigat cu "tineretul" Romei în 1981. A pregătit mai multe formații de plan secund, fără să obțină vreo performanță notabilă
"Debutul în Serie A a fost o catastrofă. Jucam la SPAL, contra lui Juventus, și am fost eliminat după 30 de minute. Eram distrus. La final însă a venit la mine căpitanul torinezilor, marele Boniperti, și mi-a zis: «Capul sus, vei ajunge mare!». Nu știu cât de mare am ajuns, dar gestul lui Boniperti m-a impresionat".
Saul Malatrasi
"La națională am jucat puțin, însă am avut un ghinion teribil pe când eram tânăr și în plină ascensiune. Cu câteva săptămâni înaintea Mondialului din '62, am suferit o gravă accidentare și astfel am pierdut o mare șansă. Apoi mi-am făcut loc greu în lot, Italia a avut întotdeauna fundași excepționali"
Saul Malatrasi
"De-a lungul carierei am jucat împotriva celor mai mari atacanți ai lumii, Di Stefano, Pele, Eusebio, Cruyff, Best... Totuși, cel mai tare m-a impresionat un ungur, Florian Albert. Avea o eleganță în joc formidabilă, semăna în multe privințe cu Van Basten"
Saul Malatrasi
"Dincolo de trofee, în sufletul meu rămâne bucuria de a fi evoluat la niște cluburi colosale, de a fi fost antrenat de mari personalități precum Herrera sau Rocco și de a fi avut coechipieri ca Facchetti, Picchi, Mazzola, Suarez, Corso, Jair, Rivera, Trappatoni, Schnellinger ori Hamrin"
Saul Malatrasi
)
)
)
)
)
)
)
)
