Șefa antidopingului, Graziela Vâjială, după ce a fost acuzată de WADA de mușamalizare de probe: ”Sunt interese din țară și din afară ca să compromită laboratorul de la București, un pol de profesionalism și de putere în sport”

O femeie energică, elegantă și emotivă când era vorba să discute despre politica statului român de a mușamaliza dopajul.

Așa a apărut într-o zi cețoasă din decembrie 1993 Graziela Vâjială, șefa laboratorului antidoping de la București, la prima întâlnire pe care am avut-o cu ea, ca ziarist.

Împreună cu colega mea de azi la gsp, Luminița Paul, documentam, tot pentru Gazeta Sporturilor, situația atletei Mariana Florea, o campioană mondială de junioare, prinsă dopată la o vârstă șocant de fragedă.

Eram doi tineri jurnaliști care găsiseră, din aproape în aproape, folosind surse din interiorul sportului românesc, statistici interne ale laboratorului. Cazurile arătau că dopajul era politică de stat la mai bine de trei ani ani de la căderea comunismului!

De dragul medaliilor, al prestigiului național și al banilor oferiți de stat pentru premii, sportul nostru subraporta cazurile de dopaj. Primele victime erau chiar sportivii, a căror sănătate era afectată pe termen lung.

”DOPAJUL, CRIMA CU OCHI FRUMOȘI”

Înainte de tipar, investigația a suferit modificări, făcute direct cu pixul pe hârtie de un secretar de stat la Ministerul Sportului, moment în care am refuzat publicarea și am decis să plecăm de la Gazetă. ”Nu vă va angaja nimeni, din păcate vă terminați o carieră care abia a început!”, ne-a spus, protector, unul dintre cunoscuții jurnaliști ai Gazetei de atunci. Era foarte posibil.

Dar am ajuns la Sportul românesc direct de pe stradă, vorba lui Mitică Dragomir: Am urcat scările Palatului Universul trăgând investigația după noi, ca un animal nedomesticit, care își devorase semnatarii. Așa am intrat în echipa lui Ovidiu Ioanițoaia, Geo Raețchi și Mihai Ciucă.

Articolele au fost publicate integral, începând cu februarie 1994, sub titlul ”Dopajul, crima cu ochi frumoși”, apropo de efectul dezastruos al consumului de efedrină și anabolizante asupra sportivilor români.

RAPORTUL WADA O ACUZĂ DIRECT

O vreme, relația cu Graziela Vâjială a rămas tensionată, apoi s-a reluat, iar s-a stricat, reparat și de la capăt, cum se întâmplă în conviețuirile profesionale întinse pe decenii, dintre jurnaliști și oficiali. Vreme de 25 de ani, Vâjială a rămas șefa antidopingului românesc, izbutind să creeze aproape din nimic laboratorul, să-l acrediteze, să-l dezvolte și, în final, să-l bage într-un scandal de proporții epice.

În 2019, WADA, Organizația Mondială Antidoping, a finalizat un raport devastator. Documentul  fost obținut pe surse, bătrânele și imprescriptibilele surse ale ziariștilor, de către siteul Sports Integrity Initiative, citat în România de G4Media.

WADA susține că Graziela Vâjială și-a folosit influența de șefă a Agenției Antidoping pentru a mușamaliza mai multe probe. WADA nominalizează trei halterofili și cazul fotbalistului Ekeng, mort pe teren.

Ce spune Graziela Vâjială?

”DE ANI DE ZILE, SE ÎNCEARCĂ ÎNDEPĂRTAREA MEA DIN FRUNTEA AGENȚIEI ANTIDOPING”

-Doamna Vâjială, ați citit raportul WADA?
-Abia acum, din ce ați publicat. Mie nu mi-a fost arătat niciodată.

-Sunteți acuzată direct, cu mărturiile a doi oameni din interior, că ați manipulat rezultatele, ca să ”albiți” rezultatele unor teste pozitive.
-Nu mi se poate imputa nimic, nu am manipulat și nu am făcut nimic din ce se spune în raport. E un raport alcătuit pe delațiuni. Toată lumea știe că, de ani de zile, se încearcă îndepărtarea mea din fruntea Agenției Antidoping. Între timp, eu mi-am dat demisia, dar văd că mi se murdărește munca!

-Sunt totuși doi angajați din laborator care dau detalii împotriva dumneavoastră, doamnele Stan și Toboc. Cât de probabil e ca doi oameni să inventeze elemente concrete, cu nume de sportivi pe care laboratorul i-a acoperit la cererea dumneavoastră?
-Vorbele îi aparțin în primul rând doamnei Stan. Și-a dorit să ajungă șefă de laborator, a ajuns, dar așa?! Uitați cum stau lucrurile: în noiembrie 2017, WADA a început ancheta și a făcut și un audit. Două procese separate. Auditul, pe care văd că WADA nu-l citează, a ieșit foarte bine! Înțelegeți? Un audit profesional a remarcat școala pe care am creat-o la București, am avut capitole unde ne-au dat calificativul ”Excelent”.

”LA EKENG NU S-A GĂSIT NIMIC”

-Pe timpul auditului erați șefa ANAD?
-Da. Dar șefa laboratorului nu mai eram din 2005.

-Păi, asta e problema. WADA susține în raport că, fiind șefă, oamenilor le-a fost teamă să vorbească. 
-Haideți, să fim serioși! Doamna Stan spune că eu am presat-o să facă o analiză nevalidată în cazul Ekeng, fotbalistul de la Dinamo mort pe teren. Eu vă spun clar: eu nu mergeam în laborator! Mai mult, n-am discutat cu doamna Stan. Și n-am discutat niciodată, cu nimeni, despre acoperirea vreunei probe la Ekeng. Să prezinte cea mai mică probă că am presat-o sau că am vorbit cu ea.

 

”În laborator sunt camere de luat vederi, tot ce spun poate fi verificat. Nu am nicio legătură cu cazul Ekeng”

-Ce analize s-au făcut la Ekeng?
-Cred că analizele la care se referă WADA sunt cele din aprilie 2016. Am încercat să-mi reamintesc, pusă în fața unor astfel de acuze. În aprilie 2016, lui Ekeng i s-a recoltat probă de urină la un meci de campionat, înainte de moartea lui din mai 2016. Primele au ieșit negative, iar după moartea lui, nu ieșise încă proba de EPO, care e mai laborioasă și mai scumpă. Poate că șeful laboratorului i-a spus doamnei Stan s-o facă și pe aceea, deși era pe o metodă nevalidată. Dar nu eu! Ca oamenii să înțeleagă, o probă nevalidată înseamnă oricum un indiciu în plus. Dacă ieșea pozitivă, ar fi verificat-o în străinătate! Nu e logic să acuze că cineva a pus-o să facă un pas suplimentar pentru a afla adevărul.

-Cum a ieșit proba?
-Negativă. La Ekeng nu s-a găsit nimic. Nici la proba de urină din aprilie, nici la cele de urină și de sânge din mai, de după moarte. După deces, ne-au fost trimiși 7 mililitri de urină și 1 mililitru de sânge. Nu mai rețin exact, dar parcă astea erau cantitățile. Rezultatele au ieșit negative.

 

”Conform expertizei legiștilor, Ekeng a murit făcând fibrilații pe teren din cauza malformațiilor inimii”

-Negați ferm orice legătură cu cazul Ekeng?
-Categoric! De altfel, vă rog să cereți laboratorului toate rezultatele. Să vi le dea! Și INML a făcut analize la Ekeng. Nu știu rezultatul, dar e normal să se cunoască. La laboratorul Agenției nu a ieșit nimic. M-aș fi bucurat  să iasă ceva ca să se lămurească odată problema morților subite din fotbal!

”WADA A CREZUT CĂ VA GĂSI ÎN ROMÂNIA CE A GĂSIT ÎN RUSIA, DAR UITE CĂ NU A GĂSIT!”

-Revenind la raportul WADA, sunt punctate și trei cazuri de analize mușamalizate la presiunile dumneavoastră, la trei halterofili.
-Niște minți bolnave au putut spune așa ceva. WADA a luat 370 de probe, toate mostrele de urină și de sânge găsite în laborator. Au venit ca mascații, au sigilat tot. Și n-au găsit nicio diferență față de rezultatele noastre!

-Nici una?
-Parcă una singură, la un atlet, pe care laboratorul îl găsise pozitiv  cu testosteron, au găsit și urme ale hormonilor de creștere. Oricum sportivul era suspendat!

-Da, dar e vorba de rezultat, nu de pedeapsă. Rezultatul diferă.
-Așa e, însă acel test nu se făcuse, nu că era modifiat, nu se făcuse la noi. Unele teste sunt foarte scumpe. De fapt, știți ce se întâmplă? WADA a crezut că va găsi în România ce a găsit în Rusia, un sistem de protecție a propriilor sportivi, dar uite că nu a găsit pentru că nu există la noi un sistem de acoperire a sportivilor români!

 

”Sunt interese din țară și din afară ca să compromită laboratorul de la București, un pol de profesionalism și de putere în sport”

-Halterofilul Sâncrăian a ieșit bine la testul din România, în iunie 2016, și apoi a fost prins dopat la Jocurile Olimpice de la Rio, după doar două luni.
-Da, așa e, dar testul nostru a fost luat de WADA, repetat în Austria și a ieșit tot negativ.

-Da, scrie în raport că o să cerceteze cum de a ieșit negativ și în Austria.
-Să cerceteze!

-Nu vă supărați, e totuși un raport făcut de o organizație de prestigiul WADA.
-Nu am nicio vină! Din 1983 am lucrat la acest laborator. Pe cine am acoperit dacă, amintiți-vă, înainte de Olimpiada  de la Beijing, am oprit două sportive să plece? Îmi pare rău că am muncit atât pentru țara asta și am ajuns așa. Dacă nu munceam atât, doamna Stan poate că nu mai era azi șefa unui laborator antidoping.