GALERIE FOTO Doi microbiști români au organizat un mini-muzeu al fotbalului » Cum s-au cunoscut și cum au adunat o mie de tricouri legendare

I-a apropiat hobbyul pe care îl au, de a colecționa tricouri. Unul e stelist, celălalt dinamovist, însă n-au nicio problemă cu asta. Ba chiar se ajută să adune fiecare cât mai multe tricouri ale favoriților. 

Începând de azi și până pe 15 iulie cei doi tineri au organizat o mini expoziție cu tricouri ale naționalei și nu numai în centrul comercial Park Lake, de lângă parcul IOR din Capitală. Sute de microbiști au trecut și au admirat tricourile purtate cândva de fotbaliști precum Gică Hagi, Rodion Cămătaru, Ilie Balaci, Adrian Ilie, Marius Lăcătuș și mulți alții.

GSP.RO a stat de vorbă cu cei doi colecționari, care au adunat împreună în jur de o mie de tricouri. Am aflat de unde a pornit pasiunea lor și cât este de grea.

- Câte tricouri conține colecția?
- Suntem doi prieteni, iar fiecare are propria colecție. În momentul de față avem, împreună, cam o mie de tricouri de joc. Dar colecția e în continuă expansiune.

- De unde a pornit ideea și când?
- Avem de ceva timp pasiunea asta, cred că din anii '80 când mergeam pe stadion și ne doream cu ardoare un tricou din cele cu care se juca în meci. La sfârșitul anilor '90 am început cu adevărat să colecționăm în limita posibilităților logistice și materiale. În acea perioadă, echipele aveau un singur rând de echipament de joc, iar obținerea unui tricou era o adevărată provocare.

- Care a fost cel mai greu de obținut?
- Greu de spus. Dar cu certitudine cele mai dorite au fost tricourile echipei mari a lui Dinamo de la sfârșitul anilor '80, fabricate de firma italiană N2 și cu celebrul sponsor Saniplast pe piept. Obținerea primului astfel de tricou a fost o bucurie nemărginită.

- Care e cel mai mare preț plătit pe un tricou?
- Realitatea e că prețurile tricourilor vechi nu e deloc mic. Vorbim de tricouri din anii '60, '70, '80, a căror valoare trece de o mie de euro pe bucată. Au fost câteva cazuri în care am plătit astfel de sume pe un tricou pe care ni l-am dorit mult.

- Cel mai valoros care ar fi?
- Aș spune cel al naționalei României de la începutul anilor '70. De asemnea cel al lui Florin Cheran, căpitanul lui Dinamo, obținut din colecția personală a jucătorului spaniol Eugenio Leal. Pe locul 3 ar fi tricoul naționalei României de la sfârșitul anilor '70. Din acest model dețin două, unul al lui Dudu Georgrescu și unul al lui Cornel Dinu. Mai sunt cele ale lui Cămătaru din meciul cu Anglia sau cele cu Dinamo de pe vremea când avea Puma. Mai sunt tricourile lui Dobrin, al lui Hagi din 1986 de la România - Austria. Mai e cel al lui Dan Coe sau Ludovic Sătmăreanu de la CSCA Steaua. De asemenea, îl mai avem pe cel al lui Majearu de la Steaua 1986. Topul e greu de făcut. Fiecare dintre noi are preferatele lui. 

- V-ați gândit vreodată să renunțați?
- Niciodată. După ce te apuci, vei realiza cum hobby-ul devine pasiune, iar pasiunea ajunge să fie un adevărat drog. Tot timpul te gândești la ce tricou îți lipsește și la următoarea piesă pe care vrei să o atașezi acestui puzzle. Devine un mod de viață de care nu vrei și nici nu poți să te desparți.

- Apropo de următoarea piesă. Ce tricou vă doriți în colecție și nu aveți?
- Ar fi cel al lui Dinamo din perioada 1964/1978, cu emblema celebrul D scris de mână, și cel al naționalei de la Mondialul din 1970. Dacă cineva deține cumva aceste tricouri și nu numai, ne poate contacta. Suntem interesați de noi tricouri oricând și așeptăm să fim contactați pe Facebook (RĂZVAN și ALEX).

 "Ne dorim mult să deschidem un muzeu al fotbalului românesc. Dar pentru moment nu am găsit o colaborare serioasă. Nimeni nu și-a dorit să investească într-un astfel de proiect, dar sperăm că va veni acest moment.

Majoritatea tricourilor sunt din material sintetic și singura grijă este să fie protejate imprimeurile de pe acestea. În cazul celor foarte vechi, în a căror compoziție se găsește bumbac sau lână, este necesară protejarea acestora prin sigilare în material de plastic"
Răzvan Stoian și Alexandru Ștefan Anghel