EXCLUSIV Adrian Ilie, brutal de sincer în studioul GSP: „Sunt mai apreciat în Spania decât în România” + transfer ratat la Real Madrid

- Adi, ai cam dispărut din peisaj. Ce faci?
- Sunt implicat în impresariat, lucrez mai puțin în România, mai mult în străinătate. L-am dus, de exemplu, pe Derlis Gonzalez la Dinamo Kiev, de la FC Basel, transfer de zece milioane de euro. Eu n-am luat bani de la jucător, doar de la clubul la care l-am dus, în jur de cinci la sută. El avea un alt impresar, dar cred că el îi lua din contractul fotbalistului. Eu am fost mereu cu Giovanni și niciodată nu mi-a luat bani din contractul meu.

- Dar nu ți-e greu să stai rupt de România?
- Nu. Și nici nu vreau să mă apuc de antrenorat, nu vreau să mai stau plecat foarte mult timp de acasă.

- Nu te tentează niciun club?
- Am decis să nu mai lucrez deloc.

- Ai fost doi ani la FCSB.
- Am plecat de la Steaua pentru că a fost alegerea mea, nu m-am certat cu Becali. La fotbal mă uit doar la televizor și la Spania, Italia, Anglia, mai puțin România. În rest, am afaceri. Am avut o companie de energie cu vicepreședintele de la Valencia. Ăsta e motivul pentru care am plecat de la Steaua, am lucrat patru ani acolo.

- Mai ai hotelul la munte?
- Am în continuare hotelul Ruia din Poiana Brașov. Încerc să construiesc altul, acum să vedem. Mai am și un complex de vile.

- Sabin, fratele tău, ce face?
- A avut o perioadă mai grea, dar anul trecut a fost secundul lui Marius Baciu la o echipă din Arabia Saudită. Înclină spre antrenorat, și-a luat unele diplome.

- Mai talentat decât tine?
- La ce sport?

- La fotbal.
- Nu cred. Ha, ha, ha! Ăsta a fost nivelul lui. El n-a ajuns să joace pentru echipa națională. Putea să facă mai mult, chiar dacă a jucat 4-5 ani în China, unde mulți nu rezistă.

"Nu mai avem jucători, dar nici antrenori cu experiență"

- De ce nu te mai uiți la fotbalul românesc?
- Nivelul e scăzut, înainte orice echipă avea 3-4 jucători care te speriau. Nu conta echipa, inclusiv U Cluj, Bistrița, jucători foarte buni. Acum nu mai vezi așa ceva. Uitați-vă la restul că au evoluat, noi ne-am dus în jos! Nu avem nicio echipă care să țină ritmul. Nu mai avem jucători, dar nici antrenori cu experiență. Uitați-vă că după Europeanul Under 21 noi n-avem nimic, în timp ce toată lumea a promovat.

- Există vreun fotbalist care să semene cu Adrian Ilie?
- Niciunul în România. De exemplu, Moruțan e OK, dar inconstant. Dacă joci două meciuri bune și cinci proste, nu e deloc OK. Mie îmi place, e tehnic, știe cu mingea, îi lipsește viteza. Eu n-am lipsit în viața mea de la vreun antrenament și îl luam ca pe un meci. Antrenamentul îl duceam la perfecție pentru ca meciul să-mi fie mai ușor. M-am simțit foarte bine când eram OK fizic. Când nu te antrenezi, oricât de talentat ai fi nu poți să treci de adversar. Acum jucătorul român nu mai are explozia necesară, la unu contra unu pe Hagi nici nu-l vedeai când trecea pe lângă tine!

- Nici la echipa națională nu te uiți? Ce zici de Rădoi?
- Nu are experiența necesară, dar o să fie un antrenor foarte bun. La națională trebuia să vină cineva cu experiență.

- Străin?
- Nu mi se pare normal să mai aducem un alt antrenor străin. A fost experimentul Daum și am fost contra. Nu aduci un neamț, cu sistemul lui și al Germaniei care este diferit. Noi suntem mai latini. Ne place jocul cu mingea. Poate nici nu mai sunt jucători talentați cum erau în generația mea.

- Atunci erau...
- Când punea nea Puiu echipa României în vestiar, punea și echipele de unde veneam. Betis, Valencia, Espanyol, Barcelona, Real Madrid, Chelsea, Koln, Nantes.... Mai vreți echipe? Jucam la echipe mari și nu ne era frică de nimeni. Așa am avut și rezultate. Astăzi nu se mai întâmplă asta!

"Și acum mă oprește lumea pe stradă în Valencia"

- Tu când ai ajuns la Steaua, vedeta numărul 1 era Marius Lăcătuș.
- Mai era și Ilie Dumitrescu. Erau jucători foarte buni și era foarte greu să joci acolo, ținând cont de ce lot avea Steaua. Acolo au venit foarte mulți jucători talentați care n-au reușit. Cu Lăcătuș am avut o perioadă foarte bună. Un băiat foarte bun și încă am rămas prieteni. Eu dacă nu sunt vorbăreț, vorbeam mult pe teren.

- Îmi spunea un coleg să te întreb cine a fost mai bun: tu sau Mutu?
- Între noi doi este o diferență foarte mică. Din punctul meu de vedere, Mutu putea să fie și mai bun, să treacă la un alt nivel.

- Acum, în conflictul ăsta cu CSA și FCSB, cum te plasezi?
- Nu m-aș plasa niciunde. Cred că ar face bine să fie o singură echipă. Sunt prea multe orgolii și nu se vrea să aducem fotbalul într-o lumină foarte bună. Orgolii de ambele părți. Suporterii au un rol foarte mare, dar să nu uităm că Gigi Becali a investit foarte mulți bani la Steaua! Și cred că s-ar dacă prelua și partea cealaltă, tot Gigi ar putea să țină clubul foarte sus. Eu cred că CSA trebuie să lase orgoliile și să lase echipele să joace pe stadioane bune. Vedem că de mulți ani fotbalul nostru merge în jos și din cauza terenurilor de fotbal. Am construit stadioane, dar nu mai avem echipe. Eu nu am prins să joc pe un stadion modern în România.

- Dar ai jucat în străinătate. Cel mai mult în Spania.
- Cinci ani la Valencia și nu e deloc ușor. Am stat acolo și am avut performanțe. În 2002 am câștigat campionatul, în '98 Cupa. Atunci am fost și fotbalistul român al anului. Acolo trebuia să te lupți ca să câștigi cu Real Madrid și Barcelona. Din păcate, n-am câștigat și Champions League, dar am acasă două cupe mici de finalist. Chiar și acum mă cunoaște lumea în Spania. Dau interviuri, fac poze, mă oprește lumea pe stradă. E mult mai OK decât în România. Mai multă lume mă apreciază acolo.

La Universitatea am ținut pentru că eram suporter și n-am pierdut niciun meci. În perioada Craiova Maxima eram copil de mingi, îi dădeam mingea mereu lui Silviu Lung, din spatele porții. Iar primele mele meciuri le-am jucat cu numărul 8 pe spate. Era numărul lui Ilie Balaci, primul meu idol! Cârțu, Cămătaru, Ștefănescu erau imenși pentru mine, niște modele

"Am ratat transferuri la AC Milan, Manchester United și Real Madrid"

- Și totuși, ai plecat din Spania...
- Da, cei de la Valencia au vrut să mai stau doi ani, dar am plecat. Cred că asta este cea mai mare greșeală a carierei mele. Trebuia să rămân acolo încă doi ani, dar după cinci ani voiam să fac o schimbare. Avusesem oferte foarte bune, inclusiv de la AC Milan, Manchester United și Real Madrid. Președintele de la Valencia a refuzat oferta de la Real Madrid și mi-a spus clar că n-o să-mi dea drumul să plec. Atunci trebuia să plec la Real la schimb cu Davor Suker și mai plăteau încă 20 de milioane... Nu m-au lăsat.

- Acolo ai câștigat și cel mai mult?
- Da. Giovanni a negociat totul pentru mine. Atunci a fost perioada când Claudio Ranieri mi-a zis "Cobra" și când publicul mă venera. După ce-am câștigat campionatul, se știa că nu mai rămân, iar publicul m-a obligat să vorbesc cu ei din peluză, la microfon. Lumea m-a regretat când am plecat! Dacă aș putea să decid acum, aș fi preferat să rămân la Valencia. Eu am luat decizii bune în general. Când am plecat la Galatasaray, o echipă campioană, toată lumea m-a acuzat, inclusiv presa din România, că merg la o echipă de pe locul 16.

- Rivalitatea Valenciei cu cine era în Spania?
- Cea mai mare cu Real Madrid. Suporterii spuneau că dacă-i batem, salvăm campionatul. Eu când am avut ofertă de la Real Madrid am declarat că vreau să plec dacă clubul îmi dă voie. Din acel moment am fost fluierat meci de meci, chiar dacă dădeam gol. Doar că am spus că aș pleca la Real, îmi scoteau batistele la fiecare meci și mă fluierau! Lumea era nebună cu fotbalul la Valencia.

- Te-au huiduit și la București.
- Când am jucat cu Valencia, m-a huiduit tot stadionul. Publicul român a început să mă huiduie doar că jucam la Valencia, dar am dat două goluri pe Ghencea. La noi vine ăla de la Steaua și-l înjură pe jucătorul de la Dinamo. De ce? Își face meseria. Nu m-a deranjat deloc că am fost fluierat pe Ghencea. Mă luaseră suporterii de la antrenament, cu o zi înainte de meci. Ranieri nu voia să mă bage să joc, dar n-am vrut, i-am cerut să joc, că nu îi auzeam pe suporteri. M-au fluierat până în minutul 25, când era 2-0 și ambele goluri ale mele.

"Și acum am ligamentele rupte, nu le-am operat"

- Finalul carierei tale a venit prea repede...
- La Zurich, înainte de finala Cupei, mi-am rupt ligamentele. Am jucat trei meciuri cu ligamentele rupte. Când am ajuns la echipa națională, înaintea unui meci cu Norvegia, mi-au făcut RMN-ul... Recuperarea era foarte grea, trebuia să mă operez și atunci am decis să mă retrag. Am și acum ligamentele rupte pentru că nu m-am operat și le-am mai rupt o dată, acum un an de zile, la ambele picioare, după un meci de tenis. Și-acum mai joc fotbal, dar cu ele rupte. M-am retras la 33 de ani, 8 luni dura recuperarea, cu un ligament artificial, dar n-am vrut.

- Și totuși, ai mai avut oferte.
- După o perioadă de patru-cinci luni, de la Antwerp, în Belgia. Mă antrenam la Brașov cu echipa și am simțit iar dureri la picior și n-am mai mers.

- Dar povestea cu vizita medicală picată la Terek?
- N-am avut nicio ofertă, acolo am făcut doar impresariat. Am intrat, m-am antrenat cu ei două zile, au vrut să mă ia să joc, dar eu eram lăsat de doi ani. N-am făcut absolut nimic, știu că s-a scris că am picat vizita medicală, dar eu nu o făcusem. Îmi propuseseră un contract pe un an de zile, să joc doar o repriză, ca imagine, pentru nume, dar eu n-am vrut. Oferta era una foarte mare! Nu mă consider deloc un fotbalist ghinionist, ci unul norocos, la câte trofee am câștigat! Oricum, cred că am cele mai multe din România. Dacă luam și un Champions League...!

- Cel mai drag meci al tău care e?
- Cu Columbia, de la Mondial. Am mai avut meciuri bune. Cu Portugalia acasă, cu Irlanda în deplasare, meciuri importante, meciuri cu miză care trebuiau câștigate. Mai de uitat e meciul cu Slovenia, de pe Ghencea. Nu mai putem întoarce nimic acum... Dacă ar fi după noi, ar trebui să întoarcem foarte multe meciuri.

"Cea mai mare amendă a fost de 20.000 de euro!"

- Tu ai lucrat inclusiv cu Iordănescu.
- Omul care mi-a dat încredere. El m-a luat la Steaua, dar nu l-am mai prins pentru că a plecat la echipa națională. Iordănescu era exigent, dar nu era dur. Scotea tot ce era mai bun din noi. Avea niște reguli pe care noi trebuia să le respectăm. Ei erau ca niște părinți pentru noi. Inclusiv cu nea Ion Alecsandrescu sau cu nea Tică. Mai greu se ajungea la generalul Oțelea.

- Bine, reguli erau peste tot.
- De exemplu, la Valencia, eram obligat să ajungem la ora 9 la club. Semnam condica, ne cântăream, pentru că nu aveam voie să avem mai multe kilograme, și stăteam prin vestiar. Semnam în fiecare zi pe niște registre. Era un băiat care ne verifica să nu furăm la cântar. Dacă nu ajungeai până la ora respectivă, plăteai amendă. Începeau cu amenzi mici, dar la a treia abatere era destul de mare.

- Ai avut și tu amenzi?
- Cea mai mare a fost de 20.000 de euro! Am avut o vacanță și le-am zis că mă duc acasă, că nu vin la club. Eram suspendat următorul meci, nu jucam. Trebuia să ne prezentăm pe 31 decembrie seara la antrenamente și le-am spus că vin pe 1 seara. Nu m-au lăsat, nu m-am dus! Așa mi-au dat 20.000 de euro amendă, dar am scăpat cu o masă dată echipei. Amenda în bani era doar pe hârtie, în regulament. De fapt, toate amenzile așa se plăteau: mergeam cu toții la restaurant.

Hector Cuper ținea ședințele la Valencia câte o oră, două. Mă plictiseam, totul era la tablă, în ziua meciului. La națională erau la fel, lungi. Nea Mircea Lucescu, Benitez sau Ranieri făceau ședințe mai scurte, compacte. Pe nea Mircea l-am prins la Beșiktaș, un antrenor foarte bun, unul dintre cei mai mari cu care am lucrat. La același nivel cu Benitez și Ranieri

VEZI TOATĂ EMISIUNEA CU ADRIAN ILIE

CITEȘTE ȘI:

FCSB n-a avut așa atacant! Becali e gata să aducă un fotbalist fără rival

EXCLUSIV // VIDEO Și-a înscenat Gigi Becali boala în închisoare? Fostul său avocat face acuzații incredibile: „Escrocule, pe tine nu te doare nici glezna!”