INTERVIU EXCLUSIV „Haideți să vedeți cum v-am prins de la început” » NICOLAE CIUCĂ, față în față cu Ovidiu Ioanițoaia: „Știu ce probleme sunt la Steaua”

Nicolae Ciucă vorbește despre viața de militar și dragostea pentru Universitatea Craiova, despre planurile pentru salvarea sportului românesc și al sportului de masă, dar și despre controversele politice din ultima vreme: scandalul din coaliția cu PSD, controversele bătăliei de la Nassiriya, dar și totul despre cartea sa și sutele de panouri cu chipul său pe drumurile din România.

- Invitatul din această seară este domnul Nicolae Ciucă, candidatul Partidului Național Liberal la funcția de președinte al României. Bun venit la emisiune!
- Bine v-am găsit și vă mulțumesc pentru invitație.

- Domnule președinte, sunteți oltean.
- Așa este.

Nicolae Ciucă: „Sunt foarte mândru că sunt oltean! Ca orice copil am jucat fotbal, dar am făcut și handbal”

- Sunteți mândru că sunteți oltean, nu?
- Chiar foarte mândru. Sunt oltean, sunt român.

- Născut la Plenița.
- Era o echipă de fotbal, Steagul Roșu Plenița, așa se numea.

- Să vă supun la un prim test. Lângă Plenița este comuna, mă rog, satul Orodel.
- Chiar prima comună spre nordul localității.

- Haideți să vedeți cum v-am prins de la început. De acolo sunt doi antrenori de fotbal celebri.
- Unul este Victor Pițurcă, fotbalist.

- Felicitări!
- Fotbalist și antrenor.

- Și mai este încă unul, rudă cu el. Că acolo toți sunteți rudă unii cu alții. Eugen Neagoe.
- Îl știu foarte bine. A jucat la Universitatea Craiova. Îi spuneau "Geană".

- Am răsfoit cartea dumneavoastră și acolo scrieți la un moment dat că mergeați la meciurile Universității Craiova.
- La un meci cu Steaua, la mai toate meciurile care se jucau pe „Central" la vremea respectivă. Vă dați seama, eram în liceu și am prins toate meciurile din Cupa UEFA ale Științei de la vremea respectivă.

- Kaiserslautern, Fiorentina, Shamrock Rovers, Benfica. La meciul cu Benfica ați fost?
- Nu am fost. Eram în liceu, nu puteam să mergem.

- Era liceu militar, cu armă.
- Dar am trăit toată emoția. Mi-aduc aminte și sunt convins că și dumneavoastră vă aduceți aminte controversele legate de folosirea unui jucător care nu avea dreptul.

- Suedezul Stromberg.
- Și ne bucuram la fiecare zvon care venea. Că uite, s-ar putea să invalideze rezultatul. Să meargă Craiova mai departe. Deci a fost un spirit, a fost o trăire foarte frumoasă. Știu și acum echipa, să știți. Echipa Științei de la vremea respectivă. Pentru că era una dintre puținele bucurii, puteam să mergem și să trăim, să vedem ceea ce însemna un simbol, o realizare, o reușită a noastră. Nu doar la nivel național, ci și la nivel internațional.

- Părea că toată România s-a strâns la Craiova.
- Așa era. La meciurile Craiovei vedeam mașini din Maramureș, din Bacău, de peste tot din țară. Chiar a fost o echipă iubită. Știința la vremea respectivă.

- Eu zic că a fost una dintre cele mai frumoase. Mă rog, a fost Dinamo într-o vreme, după aia Steaua, care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, și așa mai departe. Dar spuneți-mi, domn' general, fotbal n-ați jucat?
- Nu. Mă rog, ca orice copil. Ca orice copil am jucat. La vremea respectivă, mi-aduc aminte că veneau antrenorii, făceau scouting în școli. Veneau efectiv la orele de sport și pe cei care îi vedeau îi întrebau: "Vrei să vii să faci handbal sau să faci fotbal?".

„În serviciul militar nu poate să facă fiecare ce vrea și cum vrea! Acum armata are o altă configurație cu cea din trecut”

- D-asta au fost rezultate mai bune.
- Așa este! Era un sport de masă. Acum am văzut că în strategie se numește sport comunitar. Era o activitate de masă, exista și îmbinarea aceasta între școală și sport. Nu puteai să te duci la sport dacă nu aveai rezultate bune la învățătură. Erau câteva chestiuni. Am fost mai bine de un an și ceva, cât am putut până ne-am mutat, la handbal. L-am avut antrenor pe Paul Stuparu, s-a prăpădit acum câțiva ani de zile. După aceea am jucat handbal de fiecare dată când am avut posibilitatea și în liceul militar, și în școală. Mi-a plăcut foarte mult. Din liceul militar până aproape când am trecut în rezervă, sport făceam prin natura profesiei. Pentru că începea programul de dimineață cu înviorare, erau orele de sport obligatorii.

- Vă sculau dimineață rău, nu?
- Cinci jumate. Ha, ha, ha. Prima activitate după echiparea...

- Era viața mai lungă dacă te scoli la cinci jumate.
- Așa este. Prima activitate după deșteptare era înviorarea. Înviorarea de dimineață. Și se făceau 20 de minute, cel puțin, de înviorare.

- Era un regim mai strict la liceul militar decât la celelalte?
- Aici putem să comparăm liceul militar cu liceul civil. Era un regim care ținea de încadrarea în program, în activitățile care erau specifice. Toate chestiunile acestea, pe măsură ce avansam în nivelul de școlarizare, difereau. Pentru că erau altă vârstă, alte standarde, alte cerințe.

- Corect. Bănuiesc că mai multă ordine, mai multă disciplină față de noi, civilii.
- Sunt elemente specifice pentru instituția militară. Sunt foarte multe activități care au rigoarea și încadrarea în termenele stabilite. Nu poate să facă fiecare ce vrea și cum vrea.

- Asta dă o ordine în viață. Ordonează activitatea. Devii mai meticulos.
- Nu este așa. Am întâlnit foarte mulți oameni care au o rigoare personală. Pentru că aici nu este vorba doar de ceea ce îți imprimă instituția, ci este vorba de respectul față de sine. Dacă îți propui să ai un anumit ritm al activităților zilnice, o anumită dinamică a obiectivelor pe care și le propune fiecare în viață, eu asta discut și asta învăț. Sau nu neapărat că învăț, împărtășesc cu toți cei cu care discut. E bine să avem obiective, să facem cumva să ne stabilim tot ceea ce vrem să facem în viață și să urmărim să ne îndeplinim obiectivele. De acolo să mergem mai departe, să nu ne dezamăgim, să insistăm.

- Pas cu pas.
- Este foarte important.

- Mi s-a spus despre dumneavoastră că, pe lângă faptul că sunteți un militar de carieră, nu sunteți un om milităros. Dimpotrivă, un om foarte cumsecade. Asta e impresia greșită despre militari, că toată viața trăiesc la ordin și atunci...
- Voiam să comentez un pic pe acest subiect, pentru că ați menționat mai devreme că de regulă, înainte, oamenii încercau să evite stagiul militar. Că nu le convenea.

- Toată lumea voia să fugă de armată, să scape...
- Armata avea altă configurație, oamenii erau de alt profil la vremea respectivă. Serviciul militar obligatoriu nu se compară cu cel de astăzi, în care discutăm de militari profesioniști. Nici programul nu mai este același în unitate, pentru că nu mai sunt militarii care să rămână peste noapte.

- La noi nu mai este serviciul militar obligatoriu.
- Da, din 2007.

- Văd că sunt țări care reintroduc acum.
- Este o situație pe care fiecare țară o analizează și reintroducerea nu este o decizie ușoară. Și nici punerea în practică a serviciului militar obligatoriu nu este simplă. Pentru că odată ce se renunță la tot ceea ce ține de procesul acesta al vieții de zi cu zi a militarilor în cazarmă, se pierde. El trebuie refăcut. Refacerea durează destul de mult, adică nu putem să spunem de mâine reintroducem serviciu militar obligatoriu și să avem convingerea că și funcționează. Trebuie să învățăm să facem lucrurile așa cum se cuvine, să iasă ceea ce trebuie, pentru că am făcut destule lucruri care nu și-au atins obiectivele.

 „Tata nu a fost de acord să mă fac militar, nu a susținut deloc decizia mea, dar a respectat-o. Fiul meu e medic, dar lucrează în IT”

- Din ce știu eu, tatăl dumneavoastră a fost subofițer.
- Da.

- Dumneavoastră, militar. Aveți un fiu care a trădat această pasiune a familiei.
- Nu, nu. Nu a trădat, a ales. A ales ceea ce a vrut el să facă în viață și mi se pare normal.

- Păi da, dar tradiția, adică militar din generație în generație. E medic, dar lucrează în IT.
- E programator.

- Cu diplomă de doctor?
- Nu a terminat.

- S-a orientat bine, că IT-ul e la modă. Spuneți-mi, cum a fost ca fiu de militar? E o rigoare?
- Tata nu a fost de acord, nu a susținut deloc decizia mea, dar a respectat-o.

- Adică n-a vrut să vă faceți militar?
- Nu, nu. Mi-a zis foarte clar, n-ai văzut atât de multă armată în familie? Poți să faci și altceva. Dar a fost o decizie pe care am luat-o, plăcându-mi ceea ce am văzut până la vârsta respectivă. Mai mult decât atât, în 1978 s-a reînființat Liceul Militar în Craiova. Și eu am terminat clasa 8 în...

- Acel Liceu Militar "Tudor Vladimirescu".
- Avem timp un minut?

- Da, da.
- Istoria începe cu Liceul Fiilor de Militari de la Iași, în 1873. Și din 1881, Școala Fiilor de Militari de la Craiova. Rezistă până în ’48. Apare cel de-al treilea liceu militar la Mănăstirea Dealu în 1911.

- Unde a făcut și Regele, nu?
- Da, acolo a fost elev. Și se desființează în 1948 ca să se curățe cultura militară regalistă. Se reînființează în 1951. Liceul Militar de la Craiova se reînființează în 1978. Și atunci, în 1978, văzând uniformele, văzând tinerii pe stradă, m-a atras chestiunea aceasta.

- Uniforma aia, domn' președinte, care vă dădea și mult succes la fete.
- Ha, ha, ha.

- Uniformă frumoasă, prin oraș...
- Era, să știți. A fost o perioadă în care, la vârsta aceea, fiecare dintre noi cred că avem acea căutare către anumite simboluri, să ne legăm de un simbol.

- Da, da, corect. O observație corectă.
- Ca ulterior să putem să ne motivăm și nu strică în continuare să avem aceste simboluri, inclusiv în sport. Apartenența la simbol și în sport este foarte importantă pentru a putea să performezi. Îți dă o anumită ambiție personală și este foarte importantă. Referitor la Liceul Militar de la Craiova, el a fost desființat din nou în 2000, scuzați-mă, în 1999 și a fost reînființat în 2016.

- Are o istorie zbuciumată.
- Are o istorie zbuciumată, dar frumoasă, pentru că în momentul de față l-am reînființat. Am avut o vizită la liceul de la Câmpulung Moldovenesc și acolo am întâlnit elevi care erau din zona de sud.

- Plecau de la Craiova, tocmai în nord, că nu mai aveau aici.
- Nu mai aveau, da. Pe regiunea de sud nu mai aveau și am zis că este o oportunitate să putem să înființăm. L-am reînființat pe cel de la Craiova și pe cel de Marină, de la Constanța, pentru că au fost cele două licee militare care s-au desființat. Și este un lucru foarte bun pentru că acolo copiii pot să meargă să beneficieze de absolut toate condițiile ca să poată să învețe.

- Domnul Ciucă are un doctorat în știință militară, dar și un masterat în America, la Colegiul de Război al Forțelor Terestre.
- Așa se numește.

- Frumos sună asta. Dar cum, Colegiul de război în timp de pace sau cum?
- Army War College este denumirea în limba engleză, în Pennsylvania, aproape de Harrisburg. Și este o școală cu tradiție, unde se pregătesc liderii militari pentru forțele terestre.

- Zic, doamne, ce chestie frumoasă trebuie să fie. O clădire veche, așa, monumentală, ceva.
- Este o clădire veche cu foarte multe inserții de nou, pentru că acolo, chiar dacă se păstrează arhitectura, tot ceea ce se desfășoară în interiorul clădirilor este pe baza evoluției tehnicii și tehnologiilor, a învățământului, este o instituție foarte bună.

Nicolae Ciucă, despre Rotaru vs. Mititelu: „Mi-ar plăcea să se reconstruiască acea echipă” + problema FCSB vs. Steaua

- Ca să ne întoarcem la Craiova Maxima, "Campioana unei mari iubiri", cum a numit-o Adrian Păunescu, care jucător v-a plăcut cel mai mult? Pe care-l țineți minte, așa? Ați cunoscut vreunul personal?
- Mi-au plăcut absolut toți cei care au făcut parte din echipă atunci. Lung, Ștefănescu, Negrilă, Ungureanu, Tilihoi, Țicleanu, Cârțu, Crișan, Balaci, Cămătaru.

- Mi-am găsit omul, în sfârșit.
- Ha, ha, ha.

- Nu mă așteptam, să fiu cinstit, să-i știți.
- V-am spus mai devreme că știu toată echipa pe de rost.

- Pe "Oblemenco" ați fost vreodată, pe stadion?
- Cum să nu? Pe "Oblemenco" de pe vremea când erau tabelele pentru scor care se modificau manual. Chiar vizavi de tribuna oficială. Îi zicea "La steaguri".

- Acum sunt două echipe în Craiova. Una a retrogradat, cea a lui Mititelu, iar cea de-a doua, a lui Rotaru, e între protagonistele Superligii. Cu care țineți?
- Am rămas nostalgic Științei de la vremea respectivă. Țin cu amândouă. Sigur, mi-ar plăcea să se reconstruiască acea echipă care să se bată pentru primele trei locuri.

- Echipa lui Rotaru chiar se bate.
- Am văzut, am văzut. Am văzut și ultimele rezultate.

- Când filmăm emisiunea este pe locul doi.
- S-a chinuit un pic cu Slobozia, dar asta e. Însă a câștigat. Sper să se mențină acest spirit al fotbalului în Craiova și faptul că sunt două echipe și există competiție cred că este un lucru foarte bun pentru sport.

- Ați fost ministrul Apărării și bănuiesc că stăpâniți subiectul. Între FCSB și Steaua. Cum e?
- Noi o perioadă de timp cotizam la Steaua.

- Da, da, sigur. Și la Dinamo prin Ministerul de Interne.
- Știu foarte bine care au fost problemele și care sunt în continuare. Îmi place foarte mult echipa clubului Steaua pentru că păstrează istoria și tot ceea ce a însemnat echipa la vremea respectivă. Rezultatele și recunoașterea pe care o merită echipa Steaua câștigând Cupa Campionilor. Nu a fost ușor la vremea respectivă, în 1986.

- E cea mai mare performanță.
- Cea mai mare performanță și trebuie recunoscută. Iar faptul că au apărut aceste disensiuni, le-aș zice anormalități în ceea ce privește sportul, e o chestiune pe care nu aș putea să o comentez pentru că nu știu amănunte și detalii.

- Credeți și în calitate de fost ministru al Apărării că e normal ca Ministerul Apărării să aibă o echipă de fotbal. Să bage destui bani într-o echipă de fotbal care nici nu are voie să promoveze pentru că nu e o societate de drept privat, ci e de drept public.
- Așa sunt prevederile legii în momentul de față. Dar dacă o primărie poate să facă lucrul acesta, o instituție de ce nu ar putea să sprijine?

- Obiecție e că nici primăria nu ar trebui să facă.
- Păi da, asta spun, exact. Aici trebuie să ne decidem. Ori nu poate nimeni, ori poate toată lumea. Eu așa cred că trebuie să se închidă și este de analizat totuși că acolo există o bază sportivă. Există condiții, există istorie și există cunoaștere.

- Plus un grup de suporteri important.
- Există un grup de suporteri foarte important și este păcat. Adică cineva muncește, reușește să ajungă la un nivel de performanță și când să beneficieze de pe urma muncii și a rezultatelor, trebuie să se întoarcă și să o ia de la început. Este discutabil. Cei care sunt specialiști și cei care au cunoaștere pe domeniu trebuie să se pronunțe finalmente pe acest subiect. Pentru că este frustrant.

- Țineți cu vreuna dintre echipe?
- V-am spus! Țin cu Universitatea Craiova și am o legătură și cu Steaua. Nu pot să spun altceva decât adevărul.

„Cartea ați scris-o singur?” » Nicolae Ciucă, despre cartea sa: „A costat în jur de 23.000 de euro! Românii au puterea să vadă dincolo de fard”

- Să vorbim un pic despre cartea dumneavoastră.
- Vă rog.

- Ați scris-o singur?
- Da. Bineînțeles, am avut oameni care s-au uitat pe ea pentru corecturi. Cum se face.

- Normal, că doar nu sunteți scriitor, nu sunteți profesionist.
- Știți cum se spune? Se folosesc ghost writers (n.r. scriitori fantomă).

- Legat de asta, ea e mai degrabă online. Foarte puține exemplare tipărite. De ce?
- Pentru că a fost o strategie de comunicare a partidului și de propagandă a partidului. Și este publicată sub sigla Partidului Național Liberal pentru promovarea liderului Partidului Național Liberal.

- A costat mult cartea?
- Din ce știu, în jur de 23.000 de euro.

- Toate tablourile astea de e plină România... Sunteți, cum să vă spun, faceți parte din familia noastră. Ciucă, Ciucă...
- Ha, ha, ha! Exact cum am spus mai devreme, a făcut parte din strategia noastră de comunicare. Mai mult decât atât. La începutul anului, Partidul Național Liberal a închiriat tot ceea ce ține de panotaj din februarie până la încheierea campaniei în noiembrie. Și odată cu comasarea alegerilor a existat un timp în care efectiv plăteam panotajul respectiv fără să urcăm nimic pe el. Și pentru a folosi acest aspect, care oricum era plătit, s-a luat decizia să facem o promovare a liderului partidului.

- Nu o luați ca o critică, pentru că toți candidații sunt la fel, adică e plin.
- Putem să fim criticați...

- Nu sunteți singurul cu panouri.
- Deci mie mi se pare absolut normal să fim criticați și mi se pare absolut normal să explicăm lucrurile așa cum sunt ele, cum s-au desfășurat. Nu cred că folosește nimănui să nu vorbim, să ascundem toate chestiunile astea. De ce am face-o?

- Încă unii dintre noi mai cred că dacă nu discută o problemă, nu există problema.
- Din contră, problema trebuie clarificată.

- Dar puteți să-mi spuneți o cifră, cam cât a costat tot panotajul ăsta?
- Nu pot să vă spun, pentru că din postura de lider al partidului nu răspund de problemele administrate financiar.

- Cam câte panouri sunt, nu știți.
- Nici asta nu știu.

- Dar ați stat un pic să vă fotografieze, să facă alea?
- Nu am stat chiar atât de mult, că nu sunt un om căruia să-i placă să desfășoare astfel de activități. Mergem ca oricare, se fac poze, se alege poza cea mai bună și aceea se folosește. Mi se pare o chestiune simplă. Nu cred că trebuie să pierdem timpul cu poze, cu tot felul de astfel de activități.

- Înaintea alegerilor se obișnuiește și la noi, și în toată lumea și nu e o critică pentru că toată lumea procedează la fel. Adică nu e numai Ciucă cu panouri, sunt toți candidații.
- Știți care este părerea mea despre acest aspect? Se încearcă o inducere a unei anumite percepții și o îmbrăcare a personajului într-un anume fel pentru a putea să influențeze decizia oamenilor la vot. Eu am convingerea asta, și am spus-o și o voi spune de fiecare dată, că noi trebuie să ne prezentăm în fața oamenilor așa cum suntem.

- Da, adică nefardat. Omul să aibă imaginea reală.
- Nefardat, nepoleit și să avem curajul să ne ducem în fața oamenilor cu ceea ce putem, cu ceea ce facem, cu ceea ce am făcut și ceea ce ei percep despre noi. Și oricât de mult, să știți, oricât de mult am farda un personaj anume, românii au puterea să vadă dincolo de fard.

Nicolae Ciucă, despre bătălia de la Nassiriya: „Doar ne-am făcut treaba! Și atât. Am făcut ceea ce era de făcut. Nu ne-a fost și nu ne este rușine”

- Ați fost în calitate de militar și în Afghanistan, și în Irak, da?
- În ambele. În ambele.

- În Irak a fost povestea aia, bătălia de la...
- Nassiriya.

- Cu toată polemica legată de asta. S-a susținut că ați fost eroul acelei bătălii.
- N-am spus-o noi. N-am spus-o și n-am susținut niciodată! Aveți posibilitatea să luați și să scanați toate declarațiile legate de ce s-a întâmplat acolo. Nu am considerat, nu consider și nu cred că este vreunul dintre camarazii mei care să spună sau să fi spus vreodată că am făcut nu știu ce fapte de bravură.

- Acte de vitejie.
- Nu. A fost o activitate care s-a întâmplat, și oricând se pot întâmpla astfel de situații în teatrele de operații, căreia i-am răspuns așa cum am decis la vremea respectivă. Pe baza mandatului, pe baza respectării regulilor de angajare și nimic mai mult. Iar despre faptul că în 2002 eram în Afghanistan și în 2004 în Irak, acestea au fost misiuni care s-au încadrat pe demersurile României, nu doar ale armatei române, să știți. Au fost demersurile României, ale tuturor instituțiilor și voința și așteptarea tuturor românilor pentru aderarea la Alianța Nord-Atlantică. Și s-a întâmplat ca Batalionul 26 Infanterie cu care eram în Afghanistan să fi fost în teatrul de operații când România primea invitația de aderare, în noiembrie 2002. Iar în 2004 eram în Irak.

Și să știți că determinarea noastră la vremea respectivă era tocmai în sensul în care trebuia să demonstrăm. Chiar dacă nu aveam echipamentul, chiar dacă nu aveam ținuta, chiar dacă nu aveam tehnica armatelor cu care executam misiuni în teatrul de operații. Dar aveam totuși determinarea, voința și dorința să demonstrăm că suntem la fel de buni și că putem cu adevărat să fim parte a Alianței Nord-Atlantice

Nicolae Ciucă, candidat PNL pentru postul de președinte al României

- Și oamenii și-au făcut datoria.
- Și oamenii și-au făcut datoria. Pentru chestiunea asta nu trebuie nici supraevaluați, nu trebuie nici puși pe vreun piedestal, ci doar trebuie apreciați ca atare. De aceea este absolut nedrept ceea ce s-a întâmplat și ceea ce s-a spus despre acea activitate. Eu am spus foarte clar și repet și acum, la dumneavoastră. Nu trebuie să se pună în derizoriu ceea ce au făcut militarii, ceea ce a făcut armata română, ceea ce a făcut România pentru acest demers. Dacă au ceva cu mine pentru că am intrat în această competiție politică, să mă atace pe mine. Nu armata, nu instituția militară. Încă o dată vă spun, fără niciun fel de limitare, fără niciun fel de constrângere. Doar ne-am făcut treaba! Și atât. Am făcut ceea ce era de făcut. Nu ne-a fost și nu ne este rușine. Oameni simpli...

- Da, ar fi culmea să ne fie rușine. Domnule președinte, vă întreb ceva, dar nu vă supărați.
- Nu mă supăr.

- Ca civili nu v-a fost frică, așa, la ce era acolo, la atmosfera, la pericolul de acolo? Și spuneți-mi, unde a fost mai periculos? În Afghanistan sau în Irak?
- Fiecare a fost cu specificul său. În Afghanistan au fost misiunile chiar din perioada de început a operației. Noi am intrat acolo la sfârșitul lui iunie, începutul lui iulie 2002. Am avut incidente, dar nu de amploarea, nu de anvergura celor din Irak. În 2004, când au exacerbat confruntările între forțele coaliției și milițiile locale din Irak, situația a devenit mult mai dificilă și mai periculoasă. Urmând ca apoi, în Afghanistan, să se translateze practic toată activitatea de insurgență și să fie ambele teatre de operații la fel de periculoase.

- Deci mai greu în Irak.
- Intensitatea luptelor a fost cu totul și cu totul aparte la momentul respectiv în Irak. M-ați întrebat dacă ne-a fost frică. Eu sunt convins că fiecărui om în astfel de situații îi este frică. Este doar o chestiune de cum îți dozezi reacția la frică. Și în ce fel folosești acea temere?

+14 FOTO

- Normal, într-o anumită conjunctură ți-e frică.
- Cine spune că nu îi este frică eu nu-l cred. Dar trebuie să ai curajul să faci ce trebuie în situațiile respective.

- Ați terminat facultatea de interarme.
- Da, facultatea interarme. Forțe terestre.

- Altfel am citit. Arme întrunite. Ce înseamnă asta?
- Este vorba despre planificarea și întrebuințarea într-o acțiune militară a mai multor specialități, a mai multor categorii de armă. Vă dau un exemplu simplu. Infanterie, geniu, tancuri, artilerie, care fac parte dintr-o categorie de forță, forțe terestre. CBRN, logistica este oarecum generală pentru toate categoriile de forță. Și atunci, la nivelul forțelor terestre, aceste arme trebuie planificate pe o misiune, să existe o coordonare, o sincronizare, care trebuie însușită, trebuie învățată.

- Între diverse arme. De-aia se cheamă arme întrunite. Pe cuvântul meu dacă e cea mai fericită expresie.
- La asta mai adaug încă una. Intercategorii de forțe. Pentru că vorbim de arme întrunite la nivelul unei categorii de forță, dar după aceea vine o operație la care participă și forțe terestre, și forțe aeriene, și forțe navale, și forțe speciale. Întrunite. Așa s-a gândit la vremea respectivă sintagma și ea a fost folosită ca atare.

„Militar sau politician?” » Nicolae Ciucă: „Înapoi militar! Văd politica altfel… Nu vreau să fiu din filmul ăsta! Poate reușim să schimbăm actorii și scenariul”

- Vă întreb, dacă vreți îmi răspundeți, aveți o problemă cu presa? Și am să vă spun de ce. Din ce am observat și eu de la o vreme, vorbiți mai puțin. Sigur că meseria dumneavoastră nu e de vorbitor, dar foarte mulți colegi de meserie au fost interesați de vizita dumneavoastră aici. Poate reușim să obținem și noi ceva de la Ciucă, pentru că se cam ferește de noi. În afară de prezența la Ciutacu.
- Cred că nu a fost săptămână să nu apar la două, trei canale de televiziune. Am fost și la două canale în aceeași zi.

- De la o vreme parcă le-ați rărit.
- Nu este adevărat. Săptămâna trecută am fost la două sau trei emisiuni. Săptămâna aceasta am fost la Victor Ciutacu, iacătă, sunt acum la dumneavoastră. Pe weekend am planificat din nou o altă emisiune. Este nevoie de un echilibru și între expunere și supra-expunere. Colegii dumneavoastră și prietenii noștri din presă au venit și au stat de vorbă cu mine de fiecare dată. Nu am fugit. Cum să fug de presă? Sunt chestiuni pe care nu ai cum să le eviți. De ce ai fugi? De ce aș fugi?

- Să vă mai supun unui test, dom' președinte.
- Supuneți-mă.

- Dacă știați, nu veneați. Ce e mai greu? Să fii militar general sau să fii politician? Adică dacă ar fi să alegeți, ce ați alege?
- Înapoi militar.

- Da, bine! Am întâlnit și eu militari în viață, toți sunt îndrăgostiți. Dacă ai fost militar, militar mori.
- Este vorba... N-aș fi eu și nu ar fi, cum să vă spun, nu m-ar crede nimeni. Nici măcar dumneavoastră nu m-ați crede să spun altceva. Pentru că nu am cum să spun altceva. E o viață de om pe care am petrecut-o așa. De la 14 ani până la 53 de ani în uniformă. Sunt 39 de ani.

- Eu am un văr care e medic-militar, mă rog, a ieșit la pensie. Între a fi medic și a fi militar, e mai apropiat, e mai fidel milităriei decât medicinii.
- Știți care este diferența? Diferența este că discutăm de cei 39 de ani petrecuți în uniformă și doar 4 ani în postura de om politic. Mă bucur pentru chestiunea asta, pentru că am reușit să finalizez un parcurs de carieră și după aceea să încerc să dau tot ceea ce pot mai bine și mai mult pentru oameni în politică. Văd politica altfel. De aceea ați văzut zic mulți că nu sunt om politic. Că nu sunt din filmul ăsta, mi-au zis mulți. Nici nu vreau să fiu.

- Asta e o calitate.
- Deci nu vreau să fiu din filmul ăsta. Și nici nu vreau să fiu din scenariul ăsta. Poate reușim să schimbăm și actorii, și scenariul.

- Actorii să nu-i schimbăm, scenariul să-l schimbăm.
- O parte din actori.

- Așa, vorbim ca între bărbați și așa nu se uită nimeni la noi...
- Nu ne aude nimeni.

„Sunt optimist, ajungem în turul doi! PSD? Au arătat că au o mașinărie de vot puternică! Ciolacu se alintă, noi chiar avem valoare”

- Sunteți optimist în ceea ce privește aceste alegeri?
- Sigur că da. Sunt optimist și vă și explic de ce. În primul rând, când vine vorba de alegeri, aici contează și persoana, dar contează foarte mult partidul, forța partidului. Și vorbim de Partidul Național Liberal, care este partidul cu cea mai consistentă, cea mai lungă istorie în Uniunea Europeană. Până să avem Brexit-ul aveam Partidul Conservator din Marea Britanie. Dar acum Partidul Național Liberal e cel mai vechi partid politic din România. Și din Uniunea Europeană.

- Da.
- Este un partid care a avut cea mai consistentă contribuție în momentele cele mai importante din istoria României, de la Războiul de Independență la Marea Unire, la Prima Constituție, la tot ce au însemnat momentele importante ale istoriei noastre. Are oameni care cred în valorile și virtuțile liberalismului. Eu personal cred în aceste valori, cred în familie, cred în Dumnezeu, cred în tot ceea ce înseamnă patria. Și nu patriotismul acesta spus din vorbe, ci făcut prin fapte. În momentul de față avem 1.146 de primari, 12 președinți de Consilii Județene, avem peste 11.500 de consilieri locali, 350 de consilieri județeni. Este o forță politică plus întreg activul de partid care, dacă stăm să ne uităm doar la rezultatele de la locale, Partidul Național Liberal a fost ori pe primul loc, ori pe locul doi. De aceea sunt foarte optimist. Sunt optimist pentru că eu cred foarte mult în membrii Partidului Național Liberal. Cred în românii care identifică tot ceea ce a ținut de progres și dezvoltare în România cu guvernări de dreapta și aceste argumente și aceste atribute îmi dau încredere.

- Dar nu vă temeți că mașinăria de vot a PSD-ului ar fi mai puternică?
- Mi-a plăcut cum ați spus, mașinăria!

- Dar asta e tradițional, ca să zic așa.
- Ha, ha, ha. Da, am înțeles. O fi. A fost de fiecare dată. Au arătat că au o mașinărie de vot puternică. Dar atunci când a fost vorba de decizii care cu adevărat impactează viața și tot ceea ce înseamnă efectele și consecințele asupra românilor, asupra României, cetățenii au avut grijă să nu lase puterea deplină într-o singură mână. Și putem să vedem...

- Corect. Românii au un instinct de conservare.
- Ei gândesc: "Bă, putem noi să avem toate butoanele la PSD?" Am mai avut asta cu ceva timp în urmă și nu ne-a fost bine.

- Premierul Ciolacu, pe care îl aștept în emisiune, că a promis că vine, a declarat la un moment dat că dacă iese președinte, vă propune premier pe dumneavoastră. Dumneavoastră dacă ieșiți președinte, îl luați premier sau îi oferiți funcția de premier domnului Ciolacu?
- Eu am spus că se alintă, pentru că dacă vine cu astfel de propunere, am mai văzut și la alți lideri că vin cu propuneri din interiorul PNL, înseamnă că chiar avem valoare. Iar ei nu au oamenii necesari să ocupe astfel de funcții. Sau se văd deja președinți. Eu nu mă văd președinte. Lăsăm românii să decidă cine va fi președinte și atunci vom decide pe cine vom nominaliza prim-ministru. Cu certitudine, în momentul de față, vom avea un prim-ministru de la Partidul Național Liberal. Identificăm persoanele care pot să ocupe această funcție și îmi doresc foarte mult o guvernare de dreapta.

- Nu știu în ce măsură cunoașteți, dar în momentul de față e o anumită vânzoleală în lumea sportului, aș zice chiar și în societate, după ce s-au înghețat rentele viagere ale foștilor campioni, campioni olimpici, campioni mondiali.
- Nu ar trebui să se întâmple chestiunea aceasta. Eu vreau să vă spun că în 2022 am luat decizia de a mări cu 50% valoarea premiilor pentru sportivi. Dacă vă aduceți aminte, atunci când David Popovici a devenit campion mondial, printr-o Hotărâre de Guvern, am avut o recompensă specifică pentru rezultatul său. Noi trebuie să facem în așa fel încât prin deciziile pe care le luăm... Toată lumea spune, "Dom'le, luăm decizii politice, ca și când politicienii s-ar pricepe la toate".

- OK!
- Noi trebuie să avem un dialog, o consultare cu cei care se pricep mai bine decât noi. Trebuie să vedem care sunt cu adevărat efectele unui sport așezat pe fundamente serioase și pe tot ceea ce înseamnă finanțare și tot ceea ce înseamnă dezvoltarea bazei materiale. Tot ceea ce înseamnă o mentalitate a oamenilor pentru a practica sport. Pentru că degeaba putem noi să facem orice, dacă oamenii nu au voința și nu au dorința să practice sport. Chestiunea aceasta se cultivă, se educă. Trebuie să vedem cum rezolvăm problema în școli. Știu că s-au luat decizii astfel încât să energizeze un pic, să apară acea emulație în interiorul școlilor pentru competițiile sportive, pentru a cultiva noțiunea de campion. Dacă nu mă înșel, este chiar un program "Campionul Școlii" sau ceva similar.

Nicolae Ciucă, mesaj pentru români: „Să aibă încredere în cei care au făcut ceva în viața lor și în cei care vorbesc mai puțin, dar fac mai mult”

- Sport la nivel de masă.
- Avem nevoie de chestiunea asta. Avem nevoie să asigurăm toate dotările necesare și să vedem care este legătura de coordonare între ceea ce se poate asigura de la nivel central și ceea ce pot asigura autoritățile locale. Trebuie să vedem cum îi sprijinim și cum rezolvăm să avem un grup, un număr cât mai mare de antrenori, de profesioniști care cu adevărat să urmărească și să știe să facă performanță. Sunt chestiuni care nu sunt deloc simple. Sportul nu e simplu. Sportul este complicat. Sportul înseamnă competiție.

Sportul înseamnă să participi, așa cum am fost la Olimpiadă sau la Campionatele Mondiale, unde intri în competiție cu toată lumea. Pentru asta trebuie să ne pregătim. Pentru asta trebuie să asigurăm toate cele necesare, de la baza materială la finanțare, la recunoaștere, inclusiv la recunoașterea celor care astăzi sau la vremea lor ne-au făcut mândri. Iar astăzi să îi ducem cumva în uitare este de neacceptat!

Nicolae Ciucă, candidat PNL pentru postul de președinte al României

- Deci, dacă am înțeles eu bine, ați fi pentru actualizarea rentelor.
- Total de acord. Da, da. Este normal. Oamenii ăia n-au altă sursă de venit.

- Dacă tot vorbim de sport, care e idolul dumneavoastră în materie de sport? Pe care-l știți cel mai aproape.
- Nu pot să vă spun decât adevărul. Nadia Comăneci a însemnat pentru mine ceea ce a însemnat pentru noi toți, românii. Am cunoscut-o pur și simplu la două ocazii, ne-am salutat și atât. Mai mult de atât nu.

- Am ajuns la finalul emisiunii. Aveți un minut la dispoziție să transmiteți un mesaj pentru oamenii care se uită la noi.
- Le spun foarte simplu. Să aibă încredere în cei care au făcut ceva în viața lor și în cei care vorbesc mai puțin, dar fac mai mult!

+14 FOTO

CV NICOLAE CIUCĂ - candidat PNL pentru funcția de președinte al României

• Data naşterii: 07.02.1967 (Dolj)
• 1981- 1985 - Liceul Militar „Tudor Vladimirescu", Craiova
• 1985 - 1988 - Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu", Sibiu
• 1993-1995 - Cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, Facultatea Interarme, Specialitatea Arme Întrunite, Bucureşti
• 2003 - Doctor în ştiinţe militare cu lucrarea „Dimensiunea angajării Armatei
• României în operaţii întrunite multinaţionale”, UNAP, Bucureşti
• 1 ianuarie 2015 - 28 octombrie 2019 - şef al Statului Major al Apărării
• 23 decembrie 2020 – 25 noiembrie 2021 - ministrul apărării naţionale
• 25 noiembrie 2021 – 12 iunie 2023 - prim-ministru României
• 13 iunie 2023 – prezent – președinte al Senatului României