Atentat terorist cu 12 morţi la un ziar satiric din Franţa, care criticase dur şi Cupa Mondială: "Cu o bucată de hîrtie nu tai pe nimeni la gît!"

Paris, ieri, 11:30. În centru, pe Rue Nicolas Appert, între Piaţa Bastiliei, Muzeul Luvru şi Piaţa Republicii, doi indivizi mascaţi şi înarmaţi cu puşti Kalaşnikov şi cu un lansator de rachete, au asaltat sediul publicaţiei Charlie Hebdo, urlînd: "Allah Akbar", "Profetul va fi răzbunat". Jihadiştii aflaseră că miercuri dimineaţă apare noua ediţie a săptămînalului, iar înaintea prînzului e şedinţă de sumar pentru viitorul număr.

Cînd islamiştii au deschis focul în redacţie, unii ziarişti s-au refugiat în podul clădirii. Ei au scăpat. Alţii au căzut, loviţi de gloanţe. Zece, inclusiv 4 caricaturişti, au murit. Şi directorul Stephane Charbonnier, "Charb". Teroriştii au fugit apoi cu un Citroen C4 negru, după ce au împuşcat mortal doi poliţişti.

"Nici Dumnezeu, nici Fotbal"
Charlie Hebdo, un hebdomadar satiric, nonconformist, polemic, a dedicat un supliment furibund împotriva Cupei Mondiale din 2010, intitulat "Nici Dumnezeu, nici Fotbal", cu subtitlul "La Coupe Immonde" (Cupa cea Murdară). Maliţios, tăios, neiertător, devoalînd toate defectele acestui sport.

Ce înseamnă Coupe du Monde? "Un mijloc de a spăla banii murdari ai mafiei globale, o ocazie nesperată a naziştilor de a da frîu liber xenofobiei, o cale de a susţine cele mai mari dictaturi, de a stimula naţionalismul cel mai mîrşav, de a dezvolta pînă la limita extremă noile forme ale sclavagismului modern, de a distruge mediul, de a testa ultimele produse dopante".

Societatea bolnavă
Ce este fotbalul? "Ni se spune că e bun pentru educaţie. Dar, cu salariul lunar al lui Thierry Henry la Barcelona, 625.000 de euro, am fi putut plăti 300 de profesori. Ni se spune că fotbalul combate rasismul. Dar auzim mai multe strigăte de maimuţă în tribunele lui PSG şi Lazio decît la un miting al Frontului Naţional, iar la fiecare meci sînt cele mai urîte manifestări şoviniste".

Unul dintre articole, editorialul lui Gerard Biard, se încheie astfel: "Sperăm din tot sufletul ca Domenech să fie cea mai mare nulitate, şi Franţa să părăsească această Cupă Mondială a imbecilităţii din primul tur. Pentru că o societate care nu are decît fotbalul ca factor de speranţă, ca model de integrare şi ca perspectivă a ascensorului social e o societate ce se confruntă cu o problemă serioasă. Să o rezolvăm înainte de a se termină rău".

"100 de bice dacă nu mori de rîs"
Lansată în 1969, suspendată în 1981 şi apărînd cu regularitate din 1992, Charlie Hebdo a fost mereu în centrul scandalurilor. O revistă satirică de stînga, cu o orientare antireligioasă, fără publicitate, condusă de celebrul jurnalist şi caricaturist francez Stephane Charbonnier.

A publicat deseori desene împotriva Profetului Mahomed şi a primit pe adresa sa numeroase ameninţări cu moartea. Una dintre ediţii s-a numit "Săptămîna Sharia" şi avea pe copertă o caricatură a Profetului cu motto-ul "100 de bice dacă nu mori de rîs".

În noiembrie 2011, redacţia a luat foc, după ce a fost atacată cu o bombă incendiară.

"Nici un atentat în Franţa? Aşteptaţi!"
Cea mai crudă ironie. În ultimul său număr, apărut ieri, Charlie Hebdo a publicat o caricatură ce a prevestit catastrofa. "Încă nici un atentat în Franţa?" e întrebarea. Şi răspunsul unui jihadist: "Aşteptaţi! Mai avem timp pînă la sfîrşitul lui ianuarie să vă transmitem felicitările".

"Cînd un portar degajează o minge de 400 de grame care loveşte craniul la o viteză de 80 km/h, se produc daune teribile. Şi se naşte întrebarea: sînt ei cretini pentru că joacă fotbal sau ei joacă fotbal pentru că sînt cretini deja?" (Charlie Hebdo)

"Cel mai opac paradis fiscal măsoară 110 metri pe 75, e plantat cu gazon şi populat cu miliardari în maiou. Un paradis al aroganţei" (Charlie Hebdo)