Articol de Dan Bâra - Publicat luni, 23 martie 2020 18:03
Jonathan Wilson, celebrul jurnalist sportiv britanic, autor al cărții ”Inverting The Pyramid: The History of Soccer Tactics”, considerată de mulți un fel de Biblie a fotbalului, a oferit o idee ce merită analizată acum și urmărită în lunile ce vor urma pandemiei de Coronavirus.
Microbiștilor din România nu le e străin, poate, numele lui Jonathan Wilson. Extrem de influent în Marea Britanie, jurnalistul e un bun cunoscător al fotbalului mondial și a scris inclusiv despre echipele din țara noastră, printre alte subiecte numărându-se cele despre Rădoi (aici) sau despre stadioanele din Liga 1 (aici).
”Ce ai făcut în timpul războiului, domnule Bukovi?”
Ultimul editorial publicat în ziarul ”The Guardian” de Jonathan Wilson are menirea să îi încurajeze și îi motiveze pe antrenori în perioada curentă de izolare cauzată de epidemia de Coronavirus. Este povestea lui Marton Bukovi, un antrenor maghiar despre care Wilson spune că s-ar putea să fi fost cel mai mare tactician din istoria fotbalului.
”Ce ai făcut în timpul războiului, domnule Bukovi?”, întreabă autorul articolului. ”Am inventat strategia falsului număr 9”, vine răspunsul dintr-o vreme îndepărtată, ultima în care sportul s-a oprit pe loc. E vorba de perioada celui de-al doilea Război Mondial. Bukovi era antrenor în Croația, la Građanski Zagreb, precursoarea lui Dinamo Zagreb, atunci când a venit urgia. Bukovi, care se recomanda drept creștin, dar al cărui tată era evreu, împreună cu soția sa, evreică, și alături de un refugiat pe nume Max Reisfeld, tot evreu, s-au ascuns, timp de 4 ani, într-o încăpere aflată sub una dintre tribunele stadionului. Iar timpul nu a trecut degeaba. După ce s-a încheiat războiul, Marton Bukavi și-a reluat activitatea, antrenând, printre altele, formațiile MTK și Olympiakos, dar și echipa națională de fotbal a Ungariei.
Inventarea ideii de ”fals număr 9”
Perioada de pauză i-a oferit lui Bukavi timp de gândire. Deja trecuse, cu Gradjanski, de la așezarea 2-3-5 la faimosul sistem W-M (3-2-2-3), însă a decis să meargă mai departe. Cum ar fi dacă atacantul central ar fi retras atât de mult, încât să pară aproape un mijlocaș?, s-a întrebat tehnicianul maghiar. Ideea lui s-a dovedit genială, pentru că aproape toți adversarii au fost derutați, lăsând spații în momentul în care ieșeau din poziție pentru a-l marca pe ”falsul număr 9”.
Chiar dacă a avut perioada sa de glorie, strategia inventată de Bukovi a fost considerată ca fiind depășită în anii '70. Dar a revenit în forță în ultimele două decade, cu Messi în prim-plan.
Ce se mai poate inventa în fotbal?
Jonathan Wilson își pune întrebarea dacă se mai poate inventa ceva nou în fotbal și spune că această perioadă de pauză, cauzată de pandemia de Coronavirus, ar putea oferi antrenorilor inspirați răgazul necesar pentru a veni cu ceva nou. ”Chiar dacă”, precizează acesta, ”tot ceea ce mai apare în materie de tactică, din când în când, sunt doar mici îmbunătățiri. Elita fotbalului progresează prin găsirea de modalități de a contracara jocul adversarului. Jocul de posesie propus de Guardiola a fost contracarat de pressingul și tranziția făcute de Klopp. Dar ce ar putea învinge pressingul?”.
Soluția lui Quique Setién pentru pressingul la reluarea mingii din careul de 6 metri
Un articol interesant propus de blogul ”The second ball” analizează o idee brevetată de tehnicianul Barcelonei, ca răspuns la noile modificări ale regulamentului privind reluarea jocului din marginea careului de 6 metri. Autul de poartă se poate executa acum scurt, cu pasă în interiorul careului, iar Quique Setién a avut o idee inspirată. Dacă mingea ar fi pusă în joc de un fundaș, iar acesta ar pasa cu portarul pentru a învinge, în felul acesta, pressingul avansat al adversarilor? Mai jos avem imagini din partidele cu Getafe și Eibar, așezate în teren în formulele 4-4-2, respectiv 4-3-3.
Varianta propusă de Barcelona este una interesantă, dar e greu de crezut că va fi la îndemâna oricărei echipe. Atât fundașii, cât și portarul, trebuie să aibă capacitatea de a controla balonul foarte bine, altfel, riscă să îl piardă în poziții extrem de periculoase.