Articol de Maria Andrieş - Publicat miercuri, 09 martie 2011 00:00 / Actualizat marti, 08 martie 2011 19:36
Suedeza Asa Larsson se dă în vînt după "hemoragii interne", "oase rupte" şi poliţişti ciudaţi
"Dragă cititorule,
Să n-ai încredere în nici un scriitor. E în stare să-ţi ia vorbele sau faptele şi să le transforme într-o supă gustoasă, pe care s-o servească publicului. Să nu laşi niciodată un scriitor să-ţi intre în casă". Avertismentul e semnat de Asa Larsson, avocata suedeză care a devenit, peste noapte, autor de bestseller-uri poliţiste. Romanul ei de debut, "Furtună solară," a fost tradus în 21 de ţări, premiat de Asociaţia Scriitorilor de Romane Poliţiste din Suedia şi transformat în film.
Violenţă boreală
O crimă într-o comunitate izolată şi ultrareligioasă, o avocată care anchetează crima, ca să-şi ajute prietena, ajunsă principală suspectă. "Sper să vă placă poliţiştii mei: gravida Anna-Maria, cu faţa ei de cal, colegul ei Svem, taciturn, cu o mustaţă ca o veveriţă călcată de maşină. Şi mai ales personajul principal, Rebecka Martinsson. Ştiu că e o fire dificilă, dar are povestea ei, o poveste de care încearcă să scape", spune Asa în scrisoarea-prefaţă la ediţia americană. Şi adaugă: "Sper să vă placă violenţa. Am o slăbiciune pentru oase sfărîmate şi hemoragii interne"
"Cadavrul" din poză
Poate vă întrebaţi cum le vin ideile "asasine" autorilor scandinavi? De unde crimele în serie, cruzimea şi întunericul, de vreme ce trăiesc în societăţi stabile, idilice, aproape perfecte? De unde pastorii înjunghiaţi în biserici din "Furtună solară"? De unde atmosfera de iad îngheţat? Există într-adevăr oraşul acela rupt de lume, duşmănos şi mut de frica răzbunărilor divine?
Ei bine, există. Se numeşte Kiruna, cel mai nordic oraş din Suedia, aflat la 40 de km de Cercul Polar. Acolo a copilărit scriitoarea. Şi tot de acolo i-a venit ideea pentru "Furtuna solară". În vizită la o prietenă, Asa a văzut nişte poze de familie, pe dulapul din bucătărie. "Într-una din fotografii era un bărbat, fiul ei cel mare, Friedrik. Ce mult crescuse! Arată ca un sfînt, cu părul lung, blond, mi-am zis. Apoi, imediat: Ce cadavru minunat ar fi!".
Cui i-e teamă de scriitori?
De aici, n-a mai fost decît un pas pînă la imaginea pastorului prăbuşit pe podeaua bisericii: "Am început să mă întreb cine l-a omorît şi de ce. Şi cine va ancheta crima. Încă nu-mi vine să cred că toate astea, notate în grabă, pe Post-it-uri, s-au transformat într-o carte", a povestit Asa, în scrisoarea-prefaţă la ediţia americană.
Gazeta Sporturilor vă invită miercuri, 16 martie, să vă aventuraţi în "Furtuna solară" iscată de o poză pe bufetul din bucătărie. Cît despre încrederea în scriitori, Asa Larsson a simţit-o pe pielea ei. "Mama lui Fredrik, primul meu ««cadavru»», a spus că e o carte bună. Dar de atunci nu mă mai lasă să stau singură cu copiii ei".
"E frumos ca o icoană, zăcînd acolo, cu un nimb de sînge închegat în părul lung, blond. Nu-şi mai simte picoarele. Nici o durere.
Ciudat, se gîndeşte la prima lui moarte, stînd aşa, cu ochii în ochiul dragonului. Iarna trecută. Venea pe bicicletă. Fericit, cu chitara în spate. Îşi aminteşte roţile bicicletei scrîşnind neputincioase pe gheaţă, cînd a încercat disperat să frîneze. Cum a văzut-o pe femeia în Fiat-ul roşu, venind din dreapta. Cum s-au uitat unul la altul, cum au înţeles. Acum e acum: alunecarea îngheţată spre moarte. Cu această imagine în minte, Viktor Strandgård moare pentru a doua oară în viaţa lui. Ochii n-au mai apucat să vadă cuţitul sclipind încă o dată".
"Furtună solară", Asa Larsson
)
)
)
)
)
)
)
)
