VIDEO EXCLUSIV Gluma făcută de Anghel Iordănescu lui Mircea Lucescu, după un Steaua-Dinamo: „A luat-o de bună! S-a supărat și mi-a zis: «Ai trișat, de asta ai câștigat meciul!»”

• AICI, dialogul integral între moderatorul Cătălin Țepelin, redactorul-șef GSP, și Anghel Iordănescu.

Doi dintre cei mai importanți antrenori din istoria României au fost rivali în prima divizie la finalul anilor '80, reprezentând cele mai impotante formații, Steaua, respectiv Dinamo.

Invitat în podcastul Gazetei Sporturilor, Anghel Iordănescu a povestit o întâmplare amuzantă cu Mircea Lucescu.

VIDEO Gluma făcută de Anghel Iordănescu lui Mircea Lucescu, după un derby câștigat în fața lui Dinamo

- V-ați întors în România în '84 și ați nimerit într-o rivalitate a cărei intensitate creștea de la o zi la alta: Steaua versus Dinamo, echipele care în momentul ăla își construiau ascensiunea. Steaua și Dinamo nu s-au iubit niciodată, dar în anii '80 ajunseseră să se urască de-a dreptul. 
- Da, se poate spune lucru ăsta și este un mare adevăr. În acea vreme Steaua și Dinamo reprezentau două instituții de forță. Dar jucătorii erau prieteni! După fiecare meci Steaua - Dinamo ne întâlneam la bar. La Melody, la Berlin, unde era casa fotbaliștilor, cu Rică Răducanu, Dinu, Dumitrache, iar pe partea cealaltă, la Steaua, nu lipseau Florică Voinea, Pavlovici, mai târziu Gigi Tătaru, Puiu Iordănescu și apoi Bumbescu, Iovan. A fost această tradiție, la nivel de jucători existau și prietenii, și rivalitate. Dar o rivalitate corectă, sportivă, de performanță.

- Cum se simțea din vestiar rivalitatea asta? Politicul punea doza aia de condimente peste rivalitatea sportivă? 
- Din punct de vedere politic, această rivalitate pleca de la conducătorii instituțiilor. Da, este adevărat, atât cei care conduceau Steaua, cât și cei care conduceau Dinamo îndemnau la victorie și dădeau recompense materiale, bonusuri, prime deosebite la meciurile directe.

- Așa s-a întărâtat rivalitatea asta până când a ajuns să explodeze în anumite momente. 
- A și explodat, da. 

- Cum pregăteați un meci cu Dinamo în anii '80, când deja erați antrenor? Cine erau cei mai periculoși 3 jucători dinamoviști, cei de care vă era cel mai teamă? 
- Mi-ar fi greu să vă precizez acum jucătorii. Dar totul pleca de la antenor. Și sunt convins că același lucru îl făcea și Mircea Lucescu. Adică analiza adversarului începea cu antrenorul, să intuim ce pregătește, să descompunem modul lui de a vedea și de a gândi fotbalul. Dar păstram linia echipei Steaua, adică mergeam pe forța noastră de joc, pe calitățile jucătorilor noștri, pe organizarea jocului de atac. - Mircea Lucescu era un un strateg foarte bun și un om de care vă temeați în acei ani. - Sincer, un om deosebit. Un om special. Nu uitați că a fost un mare fotbalist, a jucat în echipa națională, a reprezentat fotbalul românesc, a fost căpitanul unei generații valoroase. Apoi a devenit un antrenor bun. Cam pătimaș, prea pătimaș poate. Un antrenor care își dorea să obțină mari performanțe.

- Depășind o anumită linie uneori?
 - Da. Cu siguranță, da! Până la urmă, fiecare se luptă pentru echipa lui, pentru club, pentru performanță, pentru rezultate.

- Ori de câte ori are prilejul, Mircea Lucescu vorbește despre o mulțime de nedreptăți care i s-au făcut lui Dinamo în anii '80. Pe scurt, el spune că Steaua avea un sprijin mult mai mare și că o fura pe Dinamo în toate modurile posibile. Discursul ăsta vă vizează direct, pentru că dumneavoastră erați antrenorul Stelei în perioada aceea. Câtă realitate și câtă ficțiune este în acuzele lui Mircea Lucescu? Cine făcea mai multe combinații?
 - E dreptul lui să spună ce vrea. Ceea ce trebuie să rețineți dumneavoastră e că dacă Steaua îi fura pe cei de la Dinamo, atunci este clar că Steaua nu putea să domine fotbalul european cum l-a dominat în acea perioadă. Am înțeles, îi fura pe cei de la Dinamo, dar nu putea să le fure pe Glasgow Rangers, Eindhoven, Barcelona ... Nici nu mai știu toate echipele cu care ne-am confruntat în perioada '86-'89. Să nu uitați nici dumneavoastră și nici Mircea Lucescu că Steaua în acea perioadă a câștigat Cupa Campionilor Europeni, a jucat finala intercontinentală și a pierdut-o printr-un gol dubios și un gol anulat, a câștigat Supercupa Europei, a ajuns din nou în semifinale în '88 și a jucat încă o finală în '89, cu Milan. Deci când furi, trebuie să furi cu toată Europa ca să te menții la acest nivel. Repet, este punctului de vedere, nu vreau să intru din nou în polemică, dar ...

- Cu cât înaintați în vârstă, și dumneavoastră, și Mircea Lucescu, cu atât țineți mai mult la acele performanțe ale tinereții. Pentru că asta vă definește ca oameni, ca sportivi, ca profesioniști. Prin urmare, nu se va stinge niciodată disputa asta. Mircea Lucescu o să continue să creadă că Steaua a fost răul suprem al fotbalului românesc în anii '80, dumneavoastră vă apărați și spuneți că nici pe departe să fi fost vorba despre așa ceva. 
- Vă repet, nu mă interesează această polemică. Dar Steaua nu a fost răul fotbal românesc, la fel cum nici Dinamo nu a fost răul fotbal românesc. Steaua și Dinamo au făcut bine fotbalului românesc, Steaua și Dinamo au contribuit la performanța fotbalul românesc, la fel cum au contribuit și Universitatea Craiova sau Sportul Studențesc în acele vremuri. 

- Au fost și momente în care au făcut rău. Nu la modul de a distruge fotbalul românesc, dar era o perioadă în care erau favorizate. Trebuie să spunem foarte clar asta.
 - Stați puțin, stați puțin. Vă repet, eu plec de la lucrurile bune. Că au fost și anumite lucruri care au deranjat sau care au supărat sau de care s-a abuzat... Dar pe baza celor 2-3 echipe despre care vorbeam mai devreme s-a construit după aceea generația care a ajutat echipa națională să se califice la turneele finale. Euro '84 cu Lucescu, apoi Mondialele din '90 și '94.

- E adevărat, o perioadă frumoasă din punct de vedere al rezultatelor, dar și cu dispute care nu se vor încheia niciodată.
 - Vă repet, eu cred că acea dispută a ajutat enorm de mult fotbal românesc. Noi, dumneavoastră, suporterii, toți trebuie să rămânem cu performanța, nu cu acele scandaluri sau dispute. Și dacă vreți să vă ieșim din această tensiune, hai să vă povestesc ceva extrem de amuzant, o chestiune care este legată tot de Mircea Lucescu și de mine. Jucam pe Ghencea și undeva între cele două vestiare era un culoar. Ca să treci de la vestiarul Stelei la vestiarul lui Dinamo traversai acel hol, unde de obicei era foarte multă lume: oficiali, presă, ziariști. Steaua a câștigat acel meci de pe Ghencea și-mi amintesc că în vestiarul Stelei era o ușă cu o draperie care dădea într-o vestibul, într-o magazie cu echipamentul echipei gazdă. Deci aveam acel vestiar, unde intrau oaspeții, și această cameră cu echipament în care era o ușă ce dădea în vestiarul clubului Dinamo. Am câștigat meciul și după ceva vreme i-am spus lui Mircea Lucescu: „Am stat acolo și am tras cu urechea la ședința ta de pregătire". Ceea ce nu era adevărat (n.r. se amuză). 

- Și a luat-o de bună?
 - A luat-o de bună! S-a supărat, a zis: „Ai trișat, de asta ai câștigat meciul!". 

- Era atât de prins în rivalitatea asta încât avea impresia că este spionat din toate părțile. 
- Dar chiar nu se putea auzi. V-am spus, era o ușă, într-adevăr, dar era acolo un dulap mare cu echipament care nu permitea ... Dincolo, pe interiorul vestiarului, erau draperii din alea groase, de armată, care nu nu-ți dădeau posibilitatea ca auzi sunetele. Dar el a luat-o de bună. 

- Contextul acelor vremuri nu putea să excludă de tot o posibilitate de genul ăsta. Erau atât de mari orgoliile încât se putea ajunge și aici.
 - Rivalitatea era atât de mare, presiunea era foarte mare pe ambii tehnicieni prin prisma instituțiilor care conduceau atunci cele două cluburi ...

Citește și: 

La 28 de ani de la coșmarul cu Suedia, Anghel Iordănescu spune că-și reproșează două lucruri: „Dacă reușeam să strig la Ilie...”

„V-ați folosit relațiile din politică pentru a-l ajuta pe Edi?” » Întrebare frontală pentru Anghel Iordănescu, la podcastul „Profu' de Sport”