VIDEO // EXCLUSIV Antrenorul Anului 2022 » Reacția lui Dan Petrescu, după ce a aflat că l-a egalat pe Mircea Lucescu: „Pff... Mi s-a făcut pielea de găină!”

• Pentru categoria „Antrenorul anului” au votat: toți antrenorii, președinții și căpitanii formațiilor din Liga 1, jurnaliștii GSP și cititorii Gazetei;
• Azi vă așteaptă o ediție specială a ziarului Gazeta Sporturilor, cu clasamente detaliate și interviuri cu câștigătorii ediției din acest an. Toate voturile antrenorilor, căpitanilor, oficialilor, jurnaliștilor și celor din Federațiile sportive vor putea fi găsite acolo.
  
  Câștigătorii Galei GSP 2022: 
   
• Fotbalistul român al anului: Nicolae Stanciu
• Fotbalistul străin al anului: Andrea Compagno
• Antrenorul anului: Dan Petrescu
• Sportivul român anului: David Popovici

GALA GSP 2022. Dan Petrescu, Antrenorul Anului: „Nu sunt surprins că am câștigat, sunt totuși campion în România”

- Domnule Petrescu, felicitări, sunteți Antrenorul anului 2022. Vă surprinde sau v-ați fi așteptat? 
- Am mai luat campionatul și n-am ieșit antrenorul anului. Deci nu e obligatoriu dacă iei campionatul să ieși și antrenorul anului. Au fost patru campionate jumătate și-am fost ales doar o singură dată în perioada asta. Deci nu eram sigur că voi câștiga. Nu zic că sunt surprins fiindcă sunt totuși campion în România în anul 2022. Faptul că am reușit să ne calificăm și în grupele Conference League e un lucru important pentru mine. Mă bucur foarte mult și aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care m-au ales și au avut încredere în mine. 

FCSB

Atenționat de MM, Dică a scos telefonul în direct: „Așa arată antrenamentul meu. Nu e normal?!”

- La toate cele trei categorii care vin din lumea fotbalului ați fost pe primul loc: președinți, antrenori, căpitani. 
- Sincer, nu mă așteptam la chestia asta! Mă gândeam că poate la președinți să nu fiu iubit sau la căpitanii de echipă. Că sunt pe primul loc la toate aceste categorii înseamnă mult pentru mine. Știți foarte bine cât de criticat sunt. Acum, faptul că cineva mă apreciază atât de mult mă face să muncesc cu mai multă pasiune și să fiu și mai concentrat la ceea ce fac. Eu oricum fac asta, dar câteodată ai nevoie și de aceste aprecieri. Mai ales de la oamenii din fotbal. 

- Cum ați caracteriza 2022 dacă ar fi să faceți o comparație cu ce s-a întâmplat în anii precedenți? 
- Un an foarte greu și pe plan sportiv, dar și pe plan emoțional. Știți ce mi s-a întâmplat de curând, când prietenul meu de o viață, care era non-stop cu mine, s-a dus, din păcate. A stat mai mult cu mine decât a stat cu familia lui. A fost un moment foarte greu. În același timp, campionatul câștigat în sezonul trecut a fost câștigat foarte, foarte greu. Aveam un avans de 14 puncte, a venit play-off-ul, când ne-au tăiat punctele, am pierdut două meciuri la rând, cu FCSB și Craiova, și era să ratăm titlul. 

- Au fost momente foarte grele și în Europa? 
- Da, meciul cu Piunik, despre care toată lumea a spus că a fost o rușine, dezastru... Pentru mine n-a fost dezastru sau rușine pentru că am pierdut împotriva unei echipe foarte bune. Am fost dezamăgit pentru că meritam să ne calificăm! Să nu uitați că primul meci pierdut de noi în deplasare a fost cu Sivasspor.

Dan Petrescu: „Încerc să mă calmez odată cu vârsta, dar parcă nu-mi iese”

- Cum a fost campania europeană? 
- Foarte, foarte bună! Am jucat 14 meciuri în cupele europene. Suntem foarte obosiți. Venim la hotel, antrenamente, plecăm în alt hotel, în altă țară. N-a fost deloc ușor. Și nici n-am mai avut două echipe cum aveam înainte și-mi ieșea. Aveam victorii și în campionat, și în cupele europene. Au fost unele înfrângeri la care nu mă așteptam acasă și asta m-a durut. Per total, când câștigi trofeul de cel mai bun antrenor, înseamnă că e un an bun și sper să mai am ani în care să sufăr, dar la final să câștig. La mine în mentalitate nu există decât să câștig! Nu există să pierd ceva. 

- Este cel de-al cincilea trofeu de cel mai bun antrenor și îl egalați pe Mircea Lucescu. Ce sentimente vă încearcă să fiți egal cu Lucescu? 
- Sincer, chiar nu știam al câtelea e. Mă așteptam la mai multe câștigate. Ha, ha, ha! Nu sunt atent la detaliile astea, dar ar trebui să fiu. La mine acasă, în București, am o sală de trofee! Și am toate trofeele de la Gazetă, trofeele mele ca jucător, tricourile importante. Le păstrez la loc de cinste!

- Vă imaginați să fiți egalul lui Mircea Lucescu în momentul în care ați început cariera de antrenor? 
- Niciodată, niciodată! Mi s-a făcut pielea de găină... Nea Mircea e un antrenor fantastic, fără egal, indiferent ce aș face eu. E unic pentru fotbalul românesc! Pe nea Mircea nu l-am avut antrenor, dar ce-a făcut el în fotbalul internațional și în fotbalul românesc e greu de egalat. Sigur n-am cum să-l egalez! L-am avut și pe Anghel Iordănescu, tot un antrenor fantastic. Zece ani l-am avut la echipa națională și m-a făcut să mă apuc de antrenorat pentru că mi-a plăcut stilul lui. 

- Vă inspiră longevitatea lui Lucescu? Vă vedeți și dumneavoastră așa departe? 
- E o întrebare foarte bună. Pasionat de fotbal sunt sută la sută. Pasiunea nu o voi pierde, dar nu știu dacă voi rezista așa mult ca nea Mircea. Cred că e unic la vârsta asta și la nivelul ăsta. E încă antrenorul lui Dinamo Kiev și în ce condiții, și cu ce probleme. Pandemie, război, el e toată ziua acolo, pe teren. O carieră greu de egalat și, sincer, nu cred că voi putea să antrenez la vârsta pe care o are nea Mircea, chiar dacă sper acest lucru. 

- De ce? Aveți prea mult stres de gestionat? 
- Parcă nea Mircea nu e așa stresat, e mai liber. Eu sunt mai vulcanic, mai stresat, și nu știu dacă mă ajută acest lucru. Eu încerc să mă calmez odată cu vârsta, dar parcă nu-mi iese.

Dan Petrescu: „Sunt ca Simeone, spun că singurul lucru care contează în fotbal e victoria”

- Ce vă face să fiți un antrenor bun? 
- În primul rând, pasiunea pentru fotbal. Pentru mine nu e o meserie, ci o pasiune, un hobby. O zi a mea normală la club e să văd trei, patru meciuri ale adversarului și ale noastre. Mai văd un meci din Italia, unul din Germania. Tot ce e fotbal! Seara, când mă pun în pat, mă uit pe Flashscore la toate golurile din toate campionatele. Și când jucam, și când antrenez toate celelalte sunt pe planul doi. Fotbalul e pe primul plan și pasiunea asta poate m-a făcut să am succes în antrenorat. 

- Sunteți de acord cu filosofia pe care o are Simeone? De multe ori echipele dumneavoastră au fost asemănate cu ale lui. El spunea așa: „Nu victoria este cel mai important lucru într-un meci de fotbal, e singurul lucru care contează”. 
- Ha, ha, ha! Corect! Are dreptate. Știți cum este cu Simeone? Lumea o să-și dea seama de valoarea lui atunci când nu o să mai fie la Atletico Madrid. Sunt convins de asta. Au rezultate, dar să nu uităm că în fața lor sunt Barcelona și Real Madrid, iar el a câștigat două, trei campionate, a ajuns și prin finale de Champions League. E clar că stilul lui este unul mai pragmatic, unul care nu place la lume. Sigur va pleca de la Atletico Madrid și abia atunci vor vedea unii cât de bun a fost. Cam același lucru s-a întâmplat la Manchester United, după ce a plecat Ferguson, și la Arsenal, după Wenger. Dar, ca să vă răspund direct la întrebare, da, sunt la fel ca Simeone, victoria e singurul lucru care contează. 

- Ați dat aceste exemple, credeți că asta se va întâmpla și cu CFR când veți pleca dumneavoastră? 
- Nu vreau să vă dau exemplul ăsta pentru că n-ar fi corect. Ar trebui să-l dea alții!

Dan Petrescu: „La Urziceni, în 3 ani, n-am antrenat decât faza de apărare, la CFR lucrez doar ofensiv”

- Hagi spunea că dacă ar sta să se gândească cum era ca antrenor acum 20 de ani i se pare că acum e de o mie de ori mai bun. La fel Olăroiu, care spunea că la început nu știa absolut nimic. Dumneavoastră dacă vă raportați la primii ani în antrenorat, cum erați atunci față de acum? 
- Eu auzeam mereu când m-am apucat de antrenorat „Bă, n-are experiență!”. Ce experiență?, asta îmi ziceam. Nu-mi trebuie mie experiență! Eram nebun de atunci! În primul an la Sportul nu prea pierdeam meciuri și eram un fel de Măldărășanu. Mă credeam invincibil! Lipsă de experiență e clar că era. Acum, când am mai multă experiență, nu pot să zic că sunt mai bun. Eu cred că și atunci eram foarte bun antrenor pentru că munceam foarte mult și echipele mele primeau extrem de rar gol. 

- Dumneavoastră ați început la Sportul, dar în Divizia B. 
- Da și țin minte că după turul de campionat aveam golaveraj 45-2! 13 victorii și două egaluri. Ceva foarte greu de realizat! De atunci aveam această mentalitate, în primul rând să nu iau gol și după să dau gol. În perioada următoare m-am adaptat mai mult la ce jucători aveam. De exemplu, la Dinamo Moscova nu am făcut niciodată un antrenament pe faza defensivă, ci totul pe atac. Jucătorii erau buni și am zis că nu lucrăm deloc pe apărare, ci doar pe atac. 

- Așa a fost și în China, la Jiangsu Suning. 
- Exact! Erau în echipă Teixeira, Ramires... Ce să fac cu brazilienii pe apărare? Atacăm! Când mă duceam la echipe mici era altfel. La Unirea Urziceni am lucrat trei ani numai faza de apărare, n-am lucrat niciodată atacul. Ne apăram, apoi contraatac și faze fixe. La CFR fază de apărare nu fac, doar când fac presing la adversar în teren. Nu lucrăm faza de apărare la noi în careu pentru că nu vreau. Aaaa, că sunt situații ca în meciul cu Slavia Praga, care ne-a făcut să ne apărăm la noi în careu, atunci am fost siliți să ne apărăm. Cu cât înaintezi în vârstă prinzi experiență mai mare, dar mie mereu mi-a plăcut să mă adaptez la ce jucători am.

Dan Petrescu, antrenor CFR Cluj: „Am fost mai bun ca jucător, dar bani mai mulți am făcut ca antrenor”

Dan Petrescu a acceptat să-și compare cariera de fotbalist cu cea de antrenor: „Am fost la două Mondiale, am marcat la ambele, am jucat finală de Cupa Campionilor, am câștigat Cupa Cupelor, unde să fac eu rezultatele astea ca antrenor?”.

- Credeți că antrenorii români trebuie să spargă o mare blocadă pentru a pătrunde în marile campionate? Acest lucru îl susține de ani buni Răzvan Lucescu, că există o reticență față de români! 
- Nu neapărat fiindcă ești român. Ei se gândesc că România, Bulgaria nu sunt campionate tari și se uită la rezultate. Când eram bine la Dinamo Moscova, am avut șansa să merg în Anglia la Crystal Palace, care era în Premier League, dar pe ultimul loc. După 11 meciuri aveau patru puncte. Apoi, am avut șapte oferte din Championship, dar mereu în timpul campionatului și erau echipe de pe locurile 13, 14, 15. Mi se părea aiurea să mă duc, să risc. Dacă nu reușești din prima, nu mai intri niciodată! Visul meu e să antrenez în Anglia, dar nu mă duc să stau o lună și să plec. Nu vreau să fiu pasager! Aș vrea să iau de la început un proiect și să văd dacă pot să antrenez și acolo. 

- Echipa națională mai reprezintă o provocare? 
- Normal, tot timpul reprezintă o provocare. Am fost foarte aproape de trei ori. Eu cred că acum s-a luat o decizie foarte bună cu menținerea lui Edi. E clar că rezultatele nu au fost cele care trebuie, dar nu există magicieni pe planeta asta. Nici eu dacă mergeam, nici Hagi, nu puteam să avem un impact rapid. Trebuie să avem puțină răbdare. Dacă n-ai răbdare cu antrenorul e foarte greu, mai ales la echipa națională. Acolo trebuie să ai un nucleu de jucători și să mergi pe el, să nu schimbi. Mergi pe un nucleu de jucători în care ai încredere. Așa făcea Anghel Iordănescu cu noi. Eram 13 jucători, pe restul nu prea îi băga. Avea un nucleu și mergea pe el.

Dan Petrescu, Antrenorul Anului 2022: „Cel mai mare salariu ca jucător a fost 800.000, unii colegi aveau 3-4 milioane”

- Credeți că ați fost un jucător sau un antrenor mai bun? 
- Pfff! Bună întrebarea asta! ... Ce mi-e clar e că mai mulți bani am făcut ca antrenor. Ca jucător n-am avut contracte mari. 

- Nici la Chelsea? 
- Nu, nu. Erau jucători care câștigau și trei, patru milioane, iar eu am luat maximum 800.000! Dar niciodată n-am avut problema asta pentru că mă simțeam așa bine acolo. Ca antrenor mi-am dat seama că am greșit ca jucător, gândindu-mă la mine și la familie. Ca jucător am avut rezultate pe care nu le voi avea ca antrenor! Să joc două Mondiale, să dau gol la ambele... Să ajung în finala Champions League, să câștig Cupa Cupelor, să câștig Cupa Angliei. Unde să le fac eu ca antrenor? Deci, consider că am fost mai bun ca jucător. 

- Ne uitam pe o echipă ideală din Premier League în perioada 1993-2003 și dumneavoastră sunteți titular, alături de nume uriașe! 
- Pe lângă asta, am fost ales în echipa all-time a lui Chelsea, a lui Foggia și a echipei naționale! Ceea ce mă bucură foarte mult.

• Echipa străinilor în primul deceniu de Premier League: P. Schmeichel - DAN PETRESCU, Stam, Desailly, Irwin - Ljunberg, Vieira, Roy Keane, Giggs - Cantona, Thierry Henry

Dan Petrescu: „Unii văd fotbalul de performanță cu o oră pe zi”

- Ați simțit în cariera de antrenor că v-a ajutat cu ceva CV-ul fantastic de fotbalist? 
- Da! Pentru că le pot da jucătorilor mei din experiența mea. Le spun ce făceam eu ca să fiu mai bun. 

- Și ce făceați? 
- De exemplu, mă ascundeam de antrenori și mă antrenam singur fără ca ei să știe. Știam că am nevoie să alerg timp de 90 de minute numai în sprint. În Anglia dacă nu mă antrenam în plus, n-aș fi avut nicio șansă să mă impun. Acolo antrenamentele erau scurte, tari, dar doar o oră. Apoi, o altă oră făceam de unul singur. 

- Vă mai amintiți cum arăta programul dumneavoastră când erați fotbalist? 
- Mă duceam cu o oră înainte de antrenament și plecam în jurul orei trei, patru. Am fost de curând la baza sportivă, care pe vremea mea era una modestă, la un liceu, acolo ne antrenam. Acum s-au făcut terenuri, restaurant. Când am ajuns acolo acum, stewardul mă știa foarte bine. Nu i-a venit să creadă că am revenit la bază, m-a pupat și atunci a oprit un jucător englez mai tânăr. „Uită-te la băiatul ăsta! Ăsta venea primul și pleca ultimul. D-aia a ajuns cine a ajuns. Să te iei după el, că tu mereu pleci primul!”. Stewardul îi spunea asta jucătorului și m-a șocat. 

- Jucătorii din ziua de azi cum sunt? 
- Eu nu plecam la ora 12:00 de la stadion, cum pleacă ăștia în România. Le-am spus jucătorilor: „Veniți dimineața cu o oră înainte, o oră în sală, mergeți la masă, apoi acasă și vă culcați. Dacă vreți să faceți fotbal de performanță!”. Unii văd fotbalul de performanță în România cu o oră la antrenament, duș și apoi acasă. Prea puțin! Nu poți să păcălești fotbalul cu două, trei ore la muncă. În opinia mea e prea puțin. 

- În momentul de față sunteți un antrenor bine plătit? 
- Pentru România sunt foarte bine plătit! A fost o perioadă când am avut un salariu mai mare la CFR, dar atunci s-au produs și foarte mulți bani din Europa.

Antrenorul Anului 2022. Clasamentul general în ancheta GSP

Câștigătorii trofeului Antrenorul Anului în Ancheta GSP

Mai multe știri despre Gala GSP 2022:

gala gsp 2022

Sorin Babii desemnat „Legendă GSP”: „Toată cariera mea de sportiv am făcut ceea ce mi-a plăcut”

GALA GSP 2022

Am aflat laureații la Gala GSP 2022 » Toți câștigătorii și reacțiile acestora