ISTORII NEȘTIUTE, EPISODUL 16 Povestea unei „dinastii” necunoscute în România. Tatăl și fiul s-au născut la Mediaș și au jucat în prima divizie din RDG » „Juniorul” a ajuns chiar și în naționala Germaniei de Est!

Fotbalistul născut pe 25 septembrie 1937 la Mediaș n-a fost fitecine! El a strâns 17 selecții, o cifră impresionantă în anii '50-'60, pentru naționala RDG (Republica Democrată Germană). În plus, a fost pe teren la primul trofeu cucerit de Dynamo Berlin, cel mai titrat club la nivel intern din partea comunistă a Germaniei.

Înaintea lui Waldemar a fost Wilhelm

Muhlbacher senior și-a lăsat un pic amprenta și pe fotbalul românesc. Wilhelm Muhlbacher, tatăl lui Waldemar, născut pe 14 iulie 1915, la Mediaș, a fost un fotbalist cu o carieră aparte.

În România, n-a părut că ar fi în stare să depășească pragul diviziilor inferioare. În 1934, Mulbacher juca la Unirea Sighișoara (clubul evolua în Campionatul Districtual Sighișoara), iar între 1935 – 1939, apare în echipa celor de la Sparta Mediaș (club existent și azi care în acei ani, 1935 – 1939, se „plimba” între Campionatul Districtual Sighișoara și Divizia C, între 1936 - 1938).

Așadar, Wilhelm Muhlbacher nu părea un fotbalist capabil să treacă peste pragul unor formații mărunte. Sau nu voia. Au fost atâtea cazuri de jucători buni care au preferat liniștea de „acasă” unor transferuri la formații cu nume mai impunătoare, dar din alte orașe.

+8 FOTO

La începutul anilor '40, familia Muhlbacher s-a mutat în Germania, în orașul Meerane, în Saxonia, așa cum au făcut multe alte familii de șași și de șvabi din România în acei ani. Despre politica de recuperare a etnicilor germani dusă de Germania nazistă sunt suficiente surse de informare. Revenim la firul poveștii.

Era timp de război, nimănui nu-i mai ardea de fotbal. După terminarea conflagrației mondiale, familia Muhlbacher a rămas în Meerane, un orășel care atunci avea aproape 30.000 de locuitori, situat în ceea ce avea să devină curând Republica Democrată Germană (RDG).

Chiar dacă nu i-o fi convenit pe unde s-a tras granița și faptul că a rămas în Germania Democrată, Muhlbacher a decis să stea pe loc. A doua mutare în doar câțiva ani pentru familia lui era prea mult.

Și, surprinzător, în 1949, când a avut loc prima ediție a campionatului din RDG (prima ediție s-a desfășurat în sistem eliminatoriu, deși era campionat, nu cupă), Wilhelm Muhlbacher a apărut în echipa Progress Meerane.

Avea deja 34 de ani și trecuseră 10 ani de când în presa noastră apăruse o ultimă știre în care era menționat și numele fotbalistului Wilhelm Muhlbacher!

În 1949 – 1950, prima ediție clasică din „DDR Oberliga”, denumirea sub care a fost cunoscut campionatul din RDG, Einheit Meerane a terminat pe locul 9, iar Wilhelm Muhlbacher a jucat în 25 dintre cele 26 de partide.

În ediția 1950 – 1951, echipa lui Muhlbacher, numită acum BSG Fortschritt Meerane (era același club, dar își tot schimba numele. Era o situație similară cu ce se întâmpla în România acelor ani) a terminat pe locul 10 din 18 formații, iar Wilhelm Muhlbacher a apărut doar în nouă meciuri. Dar a avut și două goluri în prima divizie est-germană. La aproape 36 de ani!

În România, în tinerețe, n-a putut depăși un prag valoric, dar pe final de carieră a reușit în RDG.

34de meciuri și 2 goluri a strâns Wilhelm Muhlbacher în „DDR Oberliga”

Și cam atât cu fotbalistul Wilhelm Muhlbacher, care avea deja 36 de ani. Acesta și-a încheiat și cariera, dar, în mod tragic, se pare că și-a încheiat și viața în 1951! Sunt multe surse care indică faptul că ar fi murit în 1951.

Fiul, lansat de clubul de unde s-a retras tatăl

Fotbalul est-german nici n-a apucat să uite figura lui Wilhelm Muhlbacher că a descoperit, peste câțiva ani, un talent fraged numit tot Muhlbacher, dar Waldemar, lansat chiar de BSG Fortschritt Meerane, echipa unde își încheiase cariera și Muhlbacher senior.

Waldemar Muhlbacher a început să evolueze la juniorii acestui club la 13 ani, în 1950.

Clubul mai există și azi, dar se numește Meeraner SV (Sportverein) și joacă în liga a opta germană. Dar atunci era în prima ligă est-germană.

23este locul ocupat de BSG Fortschritt Meerane în clasamentul „all-time” din prima divizie din RDG. În total, în campionatul care a funcționat în perioada 1949 – 1991 (42 de ediții) au jucat 44 de formații. În total, BSG Fortschritt Meerane a jucat în cinci ediții în prima ligă est-germană

La finalul ediției 1954-1955, BSG Fortschritt Meerane a retrogradat din prima divizie germană și nu a mai revenit niciodată acolo. Dar în acel sezon a debutat un puști de numai 17 ani, Waldemar Muhlbacher, care a strâns 4 prezențe și un gol în prima divizie germană!

În 1955, RDG a adoptat sistemul competițional rusesc, primăvară – toamnă, care a fost folosit până în 1960. La noi, acest sistem a funcționat în perioada 1950 – 1956.

Dar în 1955 și 1956, în timp ce activa în eșalonul secund, în echipa celor de la BSG Fortschritt Meerane a continuat să joace mijlocaș în vârstă de numai 18 ani Waldemar Muhlbacher, care a mai bifat 22 de partide și 2 goluri.

Tânărul născut la Mediaș pe 25 septembrie 1937 a strâns 26 de meciuri și 3 goluri la prima echipă de seniori la care a jucat.

La 19 ani l-a luat Dynamo Berlin

În 1956, la doar 19 ani, tânărul Waldemar Muhlbacher a fost transferat la Dynamo Berlin.

Înainte să continuăm firul poveștii, o paranteză. Campionatul separat al Republicii Democrate Germane a început în 1949, dar, până în 1955, nicio echipă din Berlinul de Est nu și-a făcut loc în prima divizie. Titlurile mergeau la Halle, la Zwickau, la Leipzig, la Dresda, la Erfurt. Berlinul „democrat” nu conta.

Unele surse spun că nici nu s-a dorit, până când nu s-au separat bine apele și până când comuniștilor nu le-a mai fost frică de adunări mari de oameni, cum erau cele de la meciurile de fotbal.

Cum au mutat-o cu forța pe Dynamo Dresda la Berlin

Când statul comunist german a fost sigur că avea totul sub control s-a trecut la „reparații” și în sfera fotbalului. Conducerea s-a gândit că nu se poate ca tocmai capitala să fie privată de bucuria fotbalului.

Mai ales că la „vecinii” din Berlinul occidental lumea dădea năvală la meciurile celor de la Hertha. Nu dădea bine și era o situație care trebuia remediată urgent.

Cum s-a rezolvat? Cu forța! În sezonul 1952 – 1953, au mutat-o pe Vorwarts Leipzig la Berlin și i-au zis Vorwarts (n.r. - Înainte) Berlin. Mutarea n-a avut efectul scontat. Vorwarts n-a luat-o înainte, ci înapoi, retrogradând!

Campioană în acea ediție a fost Dynamo Dresda. În sezonul 1953 – 1954, Berlinul de Est iar nu avea echipă în prima divizie. Asta nu putea rămâne așa! Chiar dacă Vorwarts Berlin câștigase Cupa Germaniei Democrate, ediția 1952 – 1954 (nu e nicio greșeală, a fost o „ciorbă” de competiție lungită pe doi ani).

Pe 1 octombrie 1954 s-a înființat ceea ce se dorea a fi cel mai tare club de fotbal din Germania Democrată, Dynamo Berlin. Dar de unde jucători? Riscau să se facă din nou de băcănie ca și în cazul Vorwarts!

N-au mai riscat nimic! Au luat-o pe Dynamo Dresda și au mutat-o la Berlin, cu tot cu jucătorii care fuseseră campioni în ediția 1952 – 1953 și care terminaseră pe 3 în sezonul 1953-1954.

În ediția 1954 – 1955, Berlinul de Est era reprezentat în prima divizie de Dynamo și de Vorwarts, care promovase.

Dar tot nu mergea cum voiau autoritățile. Dynamo a terminat pe 7, Vorwarts pe 8. În campionatul din toamna lui 1955, în fapt un singur tur, ca să fie o competiție de trecere până să se ajungă la sistemul primăvară – toamnă, care a funcționat din plin din 1956, Dynamo Berlin a dat primul semn că tinde să devină ceea ce voiau toți, o forță, terminând acel campionat pe locul 3.

Dar nu era de ajuns, nu era ce se dorea, ce se spera. Și gașca jucătorilor aduși cu forța din Dresda a fost „spartă”. De la acel moment, din 1954, între Dynamo Berlin și Dynamo Dresda - care a luat-o de la început din liga a 4-a, cu „rămășițele” care nu erau utile la Berlin, reușind să revină în elita fotbalului est-german la începutul anilor '60 -, a izbucnit cea mai mare rivalitate fotbalistică din RDG. Dar asta e altă poveste.

A retrogradat în primul sezon cu Dynamo Berlin!

Revenim la eroul principal al poveștii noastre. În tot acest balamuc - echipe mutate cu forța, jucători luați pe sus etc. -, tânărul Waldemar Muhlbacher, născut la Mediaș, care avea doar 19 ani, ajungea la ceea ce avea să devină cea mai detestată echipă din Republica Democrată Germană, Dynamo Berlin.

Împreună cu Werner Heine (fundaș cu 29 de meciuri și două goluri în naționala RDG) și cu Martin Skaba (fundaș, 8 meciuri în naționala RDG) a format „tripleta” tinerilor cei mai promițători promovați în locul celor aduși cu forța de la Dresda, dar care nu dăduseră randamentul scontat.

Cei trei au fost primii în jurul cărora Dynamo Berlin și-a construit o identitate proprie. Dar n-au scăpat de ce le-a fost teamă șefilor de la Dynamo Berlin. Povestea cu Vorwarts se repeta.

În 1956, Dynamo Berlin, cu trupa aceasta de puști până în 20 de ani, a retrogradat! În 1957 a jucat în eșalonul secund. În 1958, a revenit în primul eșalon, dar a terminat pe 6.

Titlul, un obiectiv interzis cu Dynamo Berlin

Dynamo Berlin, în ciuda faptul că avea cel mai puternic „spate”, tot nu se apropia de titlul mult visat. Au mai fost de vreo trei ori pe podium, dar în rest au avut clasări modeste. Ba, mai mult, în 1966 – 1967, Dynamo Berlin a mai retrogradat o dată!

În cele 11 sezoane cât a jucat Muhlbacher la Dynamo Berlin (1956 – 1967, dintre care zece ani în prima divizie, unul în eșalonul secund), titlurile s-au împărțit între ASK Vorwarts Berlin (nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește! Mulți o voiau numărul 1 pe Dynamo, dar Vorwarts le-a luat-o înainte) – 5 titluri, SC Wismut Karl Marx Stadt Aue (n.r. - azi Erzgebirge Aue) – 4 titluri, Motor (n.r. - actuala Carl Zeiss Jena) – 1 titlu, Chemie Leipzig – 1 titlu.

În 15 ianuarie 1966, clubul s-a reorganizat, devenind BFC Dynamo Berlin, cum se numește și azi. Waldemar Muhlbacher a făcut parte din prima echipă și după reorganizare.

După retragerea lui Muhlbacher, aveau să mai treacă alte 11 sezoane fără titlu pentru Dynamo Berlin.

În perioada 1978 – 1988, Dynamo Berlin avea să își învingă toate frustrările trecutului, cucerind 10 titluri la rând și devenind cea mai titrată echipă din RDG pe plan intern! Dar și cea mai urâtă în întreaga țară!

A contribuit la primul trofeu

Totuși, medieșeanul Waldemar Muhlbacher a intrat în istoria lui Dynamo Berlin. A fost pe teren la primul trofeu cucerit de această grupare, Cupa Germaniei, în 1959.

După ce le-a eliminat, rând pe rând, pe SC Aufbau Magdeburg (3-3 și 3-0 la rejucare), BSG Einheit Greifswald (5-2), SC Chemie Halle (3-2), SC Traktor Schwerin (4-0), BSG Motor Zwickau (2-1, după prelungiri), Dynamo Berlin a ajuns în finală. Unde adversară urma să-i fie SC Wismut Karl Marx Stadt Aue, campioana RDG în edițiile 1955, 1956, 1957, 1959.

Așadar, adversara avea 4 titluri în ultimele 5 sezoane, fiind mare favorită și în Cupă. S-a jucat în dublă manșă, dar nu pe terenul fiecăreia dintre combatante, ci pe terenuri neutre!

Prima manșă s-a jucat, ironia sorții!, chiar la Dresda, pe 6 decembrie 1959, în fața a 20.000 de spectatori. Nu e greu de bănuit cu cine au ținut spectatorii! Meciul în care Waldemar Muhlbacher a fost integralist s-a terminat la egalitate, 0-0.

Pe 13 decembrie 1959, la Leipzig, în fața a doar 8.000 de spectatori, Dynamo Berlin a învins-o pe SC Karl Marx Stadt cu 3-2 și a cucerit primul său trofeu. Din nou, Waldermar Muhlbacher a fost integralist!

3Cupe ale Germaniei Democrate a strâns în palmares Dynamo Berlin. Succesul din 1959 a fost repetat abia în edițiile 1987-1988 și 1988 – 1989

+8 FOTO

Pe locul 13 în clasamentul prezențelor

Cifrele spun totul despre cât de important a fost Waldemar Muhlbacher pentru Dynamo Berlin. 275 de meciuri a strâns Waldemar Muhlbacher la Dynamo Berlin, fiind pe locul 13 în clasamentul all-time al prezențelor la această echipă.

Primul joc a fost pe 13 iunie 1956, Empor Rostock – Dynamo Berlin 0-3. Ultimul a fost pe 26 aprilie 1967, un 0-3 cu rivala Union Berlin. La finalul acelui sezon, Dynamo Berlin retrograda, iar Waldemar Muhlbacher n-a suportat umilința și s-a retras. Deși nu împlinise încă 30 de ani! Dar a continuat să meargă la meciurile lui Dynamo Berlin până la bătrânețe!

39de goluri a marcat Waldemar Muhlbacher pentru Dynamo Berlin, o cifră impresionantă pentru un mijlocaș. Mai mult, în ediția 1965-1966, medieșeanul a strâns 9 goluri, fiind golgheterul echipei, alături de Joachim Hall și Erhard Kochale

17 prezențe în naționala RDG!

Waldemar Muhlbacher a fost un fotbalist respectabil! O spune și faptul că a fost selecționat constant în naționala RDG în anii 1958 – 1961, când a strâns 14 prezențe. Ultimele 3 le-a consemnat în 1965. Dintre acestea 4 au fost meciuri oficiale, în preliminariile Campionatului Mondial și al Campionatului European.

A marcat și un gol, într-un amical cu Danemarca, scor 1-1. La meciul disputat pe „Idraetsparken”, în fața a 40.000 de spectatori, Waldemar Muhlbacher a punctat în minutul 3.

17meciuri și 1 gol are Waldemar Muhlbacher în tricoul echipei naționale a RDG

Cele 17 meciuri ale lui Waldemar Mulbacher la naționala RDG:

Un stadion micuț îi poartă numele

Un stadion minuscul din Germania, al unui club la fel de mic, îi poartă numele fotbalistului născut la Mediaș. Arena grupării BSC Preußen 07, din localitatea Blankenfelde-Mahlow, un orășel de circa 30.000 de locuitori, îi poartă numele.

Fiindcă aici s-a stabilit și a trăit până la moarte, consemnată pe 3 iulie 2021, cel care a fost fotbalistul Waldemar Muhlbacher, plecat de la Mediaș când era copil și ajuns în naționala Republicii Democrate Germane.